5,376 matches
-
Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm să ne calce În picioare. Într-una din nopțile astea o să parașutăm câteva trupe de comando În capul lor. Un raid fulgerător. Un Entebbe la Auschwitz. O să le aruncăm mânăstirea În aer cu dinamită și toate forțele noastre or să se Întoarcă la bazele lor În siguranță. Lumea Își va ține respirația ca În zilele bune. După care domnul Șaron și domnul Șamir vor pălăvrăgi despre brațul lung al Țahal-ului1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Auschwitzul e cumva o așezare evreiască? E o așezare nazistă. Nemțească. De fapt, ar trebui să se transforme, dimpotrivă, Într-o așezare creștină În general și catolică poloneză În special. Mai mult: să acopere tot acest lagăr al morții cu mânăstiri, cruci și clopote. De la o margine la alta. Cu un Iisus pe fiecare horn. Nu există pe lume un loc mai potrivit În care creștinismul să stea de vorbă cu el Însuși. Ei, nu noi. Lasă-i pe ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stea de vorbă cu el Însuși. Ei, nu noi. Lasă-i pe ei să facă pelerinaje acolo, să se bată cu pumnii În piept sau să celebreze cea mai mare victorie teologică din toată istoria lor. Din partea mea, să numească mânăstirea lor de la Auschwitz „Dulcea Răzbunare a lui Iisus“. Pentru ce să alergăm noi acolo cu proteste și placarde? Am Înnebunit de tot? Din contră, ar fi chiar foarte bine ca un evreu care pleacă acolo pentru a se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
este sau nu este ceva Înăuntrul acestui Întuneric. În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste câmpurile de piatră și terenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți să se năruie de râs, când a Început să declame cu un glas răsunător și afectat un pasaj tipic dintr-o veche traducere de literatură rusă: — Și aici va sta doamna mea? Lângă Spasov voi sta, În suburbie, pe lângă mânăstirea V., În slujba Marfei Sergheievna, care se nimerește a fi sora Avdotiei Sergheievna, dacă Înălțimea Voastră binevoiește să-și amintească, piciorul și l-a rupt, căci din trăsură a sărit, când spre petrecere mergea. Acum va sta lângă mânăstire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe lângă mânăstirea V., În slujba Marfei Sergheievna, care se nimerește a fi sora Avdotiei Sergheievna, dacă Înălțimea Voastră binevoiește să-și amintească, piciorul și l-a rupt, căci din trăsură a sărit, când spre petrecere mergea. Acum va sta lângă mânăstire, iar eu În casa ei. Uri spusese: —Ai putea pleca Într-un turneu prin țară. Ai putea da reprezentații publice. Iar Teddy: —E exact ca scena nunții din filmul The Deerhunter, cum se traduce În ebraică? Iar Yael remarcă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aminte de la cine auzise cu câteva zile În urmă citatul acesta Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alte distracții. Era bazată pe o anecdotă pe care o auzise la Veneția, cu o vară Înainte, despre un membru al unei vechi familii venețiene care se călugărise sau era pe cale să se călugărească, dar care era practic răpit de la mânăstire și obligat să se Însoare, pentru că era ultimul descendent supraviețuitor pe linie bărbătească din familie, care, altfel, ar fi urmat să se stingă. Decise să plaseze acțiunea piesei În Anglia sfârșitului de secol XVIII, Într-una dintre enclavele vechii nobilimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sudul Europei, au continuat să-mi lărgească cunoștințele de geografie: după căderea aliaților italieni, care pentru noi era o trădare ticăloasă, și după eliberare Ducelui de către parașutiștii noștri în munții Abruzzi - Skorzeny se numea ultimul nostru erou - lupta pentru ruinele mânăstirii Montecassino continua. Anglo-americanii debarcaseră la sud de Roma și alcătuiau un cap de pod pentru care încă se mai purtau lupte, atunci când eu a trebuit să abandonez uniforma atât de șic de ajutor la Luftwaffe și, la scurt timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu acoperișuri bombate, așa-numitele păduchelnițe, stăteau aliniate într-un șir, între ele rufe întinse la uscat. Exista doar supă de arpacaș cu cotoare de varză și un pat de campanie pentru mine. Fiul cel mare căzuse în luptele pentru mânăstirea Montecassino, soțul, pe care rușii îl arestaseră și-l duseseră la Dirschau și nu se mai știe pe unde, era dat dispărut. Fiul rămas urma să înlocuiască ceea ce lipsea. Deja după câteva zile m-am lăsat ademenit ca, împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul acestuia care se întindea până în grădina mânăstirii. Până și marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul acestuia care se întindea până în grădina mânăstirii. Până și marmură din carierele din Carrara - pe care, la vremea lui, o prefera marele Michelangelo - era acolo, mulțumită unei pioase donații. Se aștepta la o încuviințare plină de bucurie. Credința insuficientă avea să crească, fără îndoială, și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă văd postat în fața unui bărbat cu nas coroiat și pălărie roșie pe care îl pictase Piero della Francesca! Înnoptam în hoteluri pentru tineret și în mânăstiri, sub măslini și prin vii, uneori chiar și pe bănci, prin parcări. Oriunde aveam acces la o mensa popolare, mâncam mâncăruri ieftine din spaghete, supe grase de pâine și trippa napolitane, precum și, pentru prima oară, o mâncare de măruntaie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de casa mamei din Aachen, mai avea în grijă și câteva filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a ușilor deschise și a abnegației active. Pe drumul spre Sicilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a ușilor deschise și a abnegației active. Pe drumul spre Sicilia și la întoarcere am găsit adăpost acolo într-o clădire anexă, adică o chilie cu vedere spre munții Albaniei. În fiecare seară ne aștepta câte un urcior de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obligat la economii, câte o înghețată de lămâie, alergam cu pas ușor pe scara spaniolă în sus, îi permiteam surorii mele să mă fotografieze cu pălărie de paie, pentru ca un nou autoportret să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ajungă cu autostopul sau, cum se spunea prin părțile acelea, mezzo fortuna la Assisi, Pompei, Agrigento și cine mai știe unde. Am întâlnit de asemenea călători cu rucsacul în spate, care, cu șapte ani în urmă, supraviețuiseră bătăliei pentru mânăstirea Montecassino sau care, la debarcarea aliaților, se întâlniseră față în față ca dușmani pe plaja de la Nunzio-Nettuno, dar care, îmbrăcați acum în civil și la fel de pașnici, vizitau locul faptei de odinioară. Am văzut indicatoare arătând unde sunt cimitirele militare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toamnei am primit vestea admiterii. Nu mi-am luat cine știe ce bun rămas. Mama se văicărea: „Atât de departe“. Tata mă avertiza că Berlinul e un loc periculos, nu doar din cauza situației politice. Sora mea era deja cu un picior în mânăstirea din Aachen și mi-a urat ca Domnul să mă binecuvânteze. În atelierul din Stockum, se uscau capul sfântului Francisc, încă neterminat, și figurinele neo-etrusce. M-am muiat. Ușor nu-mi era să părăsesc Düsseldorf-ul. După ce am petrecut cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pasul Gotthard. Dar înainte să ne fi încercat unul pe altul la primul nostru autostop comun, Anna și cu mine i-am vizitat pe părinții mei, iar apoi pe sora care era de găsit în Aachen ca novice într-o mânăstire franciscană. Stăruitor a mai durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani în Italia, cu activități sociale... Acolo, totul era însoțit de-a dreptul de o veselie franciscană... Aici însă trebuia să se roage întruna, să se supună, chiar să se flageleze... Existau pedepse pentru cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a deviat din ea ca și când nu s-ar fi spus nimic. Vorbea de ispitiri și de încercări care erau cunoscute și cărora o inimă credincioasă trebuia să învețe să le țină piept: „Nu-i așa, soră Raffaela?“ Careul închis al mânăstirii aștepta un cuvânt. De auzit, se auzea numai ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul cu ochelari a vorbit în locul ei cu cuvinte bine accentuate: „Vom purcede la o novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mama mea, a murit pe 24 ianuarie 1954. Eu însă am plâns mai târziu, mult mai târziu. Ce daruri am primit la nuntă La înmormântarea ei în cimitirul satului Oberaußem stăteam lângă sora mea care stătea lângă tata. După ce părăsise mânăstirea, pentru ea nu se mai găsise o slujbă decât la munca de jos, la registratura unui spital din Köln. Suferea și nu știa ce să facă. Cineva ar fi trebuit să-i aline supărarea, dar cine, după ce Dumnezeu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe urmă să te arunci de pe casă pare cel puțin suspect. CÎnd explicația e mult mai simplă: biserica se prăbușea Întruna pentru că Manole n-avea tehnică, furau ăia ciment ca-n zilele noastre, asta-i tot. E-adevărat, după crimă mînăstirea nu s-a mai prăbușit, nevasta se mai aude și-acum pe la bază, dar măcar de-ar fi fost Notre Dame! Francezii n-au zidit pe nimeni În fundație și clădirea-i parcă mai Înaltă. Poate fi un subiect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
precum și de operatorul X. Lederle care, aflîndu-se probabil pe-un pisc al plictisului german, nu-și mișcă aparatul de filmat mai mult decît spectatorul român ochiul. Povestea se petrece la Hong Kong. O tînără sfioasă cu sînii roz proaspăt ieșiți din mînăstire Vanessa poposește cu avionul drept În tufele exotice ale locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]