5,997 matches
-
masa lui, alături de el, nu a vrut să le vorbească. Episcopul i-a spus fratelui Petru că locuințele construite deasupra apei nu sunt sănătoase, dacă nu sunt ridicate foarte sus. A mai spus că îi plăcea foarte mult să vadă mânecile peticite ale fraților. De asemenea, a adăugat că piperul pur este mai bun în sos decât ghimbirul. A mărturisit că se bucura când vedea că elevii săi acordau puțină atenție lecțiilor sale, atunci când le pregătea cu cea mai mare hărnicie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înainte; dar iată, mai mulți copii, sărind de bucurie și cu fața foarte fericită, i-au strigat din vârful muntelui: «Ei, frate Ioane, de ce te oprești? Urcă!». Și imediat, unii l-au luat de brațe, alții de cingol, alții de mâneci și l-au tras în sus cu bucurie, până în vârful muntelui. «Eu cred - a spus el - că cei mici și cei săraci, pe care eu i-am hrănit la poartă cu resturile de la masa fraților, mă vor ajuta să ajung
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bărbatului. Bărbații saudiți pot purta fie cămașă tradițională saudita, fie costumul occidental, dar nu au voie să poarte pantaloni scurți, și nici cămăși descheiate. De asemenea, este interzisă purtarea părului lung de către bărbați. În Japonia, kimono-ul o roba lungă cu mâneci largi și lungi este îmbrăcămintea tradițională atât a bărbaților, cât și a femeilor; este purtată cu o centură lata sau obi că articol exterior de îmbrăcăminte. Design-ul specific al kimono-ului variază în raport cu vârsta, cu sexul, cu starea civilă, cu
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
600 de preoți, funcționari, jandarmi etc. La 1 mai, este creat un Comitet de Salvare publică, singura autoritate civilă alături de Comitetul central "învestit de către batalioane" și însoțit cu o curte marțială. "Dezorganizarea rămîne însă totală, anarhia nemaipomenită..., proliferarea galoanelor pe mînecile ofițerilor adevărați sau falși nu are egal decît în cea a corpurilor neregulate ... rechizițiile și arestările arbitrare continuă și ele, din ce în ce mai mult, ajungînd la nivele nemaiatinse pînă atunci." (Decouflé, pag. 181). Armata de la Versailles intră în Paris pe 21 mai
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
i-am scos dopul tot cu dinții, după care i-am oferit-o. El a pus-o tacticos la gură, a băut-o toată, dar s-a oprit de două ori pentru respirație, s-a șters politicos la gură cu mâneca hainei și mi-a dat-o: - Hai, încearcă! Stângaci, cum mă știu de-o viață, am luat sticla în mâna stângă, am scos capul și brațul cu sticla afară și încercând să-l imit, am aruncat sticla cu o clipă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la greutăți? - Slavă domnului, se silesc din răsputeri să ne mulțumească, eu zic că-s mai vrednici decât caii din regat. Am adus o sticlă de vodcă și l-am cinstit. După ce a băut, s-a șters la gură cu mâneca hainei, parcă puțin pe furiș, a mulțumit foarte politicos și mi-a întins sticla... pe jumătate. Am luat și eu din ea un gât bun și am dat-o băieților s-o termine. Ne-am luat rămas bun de la el
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iarnă bună devin ca celelalte; așa că șoferii n-au încotro și așteaptă, ca și noi toți ceilalți, vremuri mai bune. Vânătorii vorbesc numai la focurile de tabără, după partida de vânătoare, și din când în când, mai sunt trași de mânecă de tovarășii de tagmă, atunci când o fac prea de oaie; am întâlnit unul care zicea că odată, pe când a ieșit la vânătoare, s-a întâmplat să-i iese în față o puzderie de urecheați; și bum, bum, bum, a tras
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
totul lor neocomunist) are alte griji, cele personale și nu ale marii mase de suferinzi, condamnați la o viață de mizerie, de azi pe mâine. Unii jucători de poker, numiți și cartofori, nu vorbesc, când sunt prinși cu asul în mânecă, doar țipă când își primesc porția de ghionturi și palme pentru că au fost prinși cu mâța în sac. Unii români care se strâmbă în limbi străine, mai ales în engleză - fără să le cunoască binevorbesc numai prin somn, și atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-și semnul crucii. Câte unul striga plângând: „Cui ne lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul lui Șerban Vodă ca s-o ia pe calea Cotrocenilor. Frații, cu capetele în pământ, cu pas liniștit, cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el îi închise palma pumn, își strânse degetele căuș și prinse strâns pumnul ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu asupra domnului semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același atlas verde se îmbina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mijloc și înnodate tot în partea stângă. Doar cizmele erau negre, dar aveau ciucuri roșii prinși mai peste tot, lăsând să se vadă zurgălăii și pintenii de argint. Pe spinare, de bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca niște fesuri, ieșea în neorânduială părul aspru și creț terminându-se în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-ați adus acolo? și arătă spre boccea. Cei doi se lăsară pe vine, tânărul scoase din sân un lanț de aur pe care erau prinse două chei, bătrânul cu mâna dreaptă trase de lanțul său ce se pierdea sub mâneca stângă până ce scoase la iveală un lacăt pe care-l deschise cu una dintre chei. — Doamne ferește, exclamă fără să vrea vodă, apoi către Ștefan, șoptit: lanțul nu poți să-l scoți pe mânecă decât dacă bătrânul stă pe vine, este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lanțul său ce se pierdea sub mâneca stângă până ce scoase la iveală un lacăt pe care-l deschise cu una dintre chei. — Doamne ferește, exclamă fără să vrea vodă, apoi către Ștefan, șoptit: lanțul nu poți să-l scoți pe mânecă decât dacă bătrânul stă pe vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să știe, și cum ar fi putut să o descopere? Amantul era atât de abil, de tandru, de sârguincios cu fiecare. A... ar fi trebuit să fie satisfăcut cu această dublă intrigă; ambițiosul nu se mulțumi cu doi ași în mânecă, el își dori un al treilea. E adevărat că nou-venita era o ființă atât de fermecătoare, încât oricine ar fi devenit infidel pentru mai puțin. Dna D. cunoștea foarte bine legăturile literei A... cu literele B. și C. Atât pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
avea doisprezece ani, pentru a "repara puțin lucrurile". Doamna urăște haosul, iar viața Brigittei era permanent amenințată de haos. Doamna se sprijină de zidul Catedralei Utrecht. O vedem pe Micuța, care se balansează într-un leagăn cu mîinile ascunse în mîneci, "din cauză că nu-mi plac mîinile; mîinile sînt periculoase", și se joacă în curte. Fata tăcută de pe plajă se plimbă pe porțiunea goală dintre nisip și apă pentru că nu-i plac oamenii. Femeia dură, băiețoasă, în jachetă de piele, ca un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
e cu dumneata aici? a strigat el. Dumneata nu mai ai dreptul să intri în această școală... Iar dumneata, cine ești? Ucebe, a silabisit el cu dispreț, apucîndu-l cu o smucitură pe Diaconescu de braț, care avea într-adevăr pe mânecă o banderolă U.C.B., ieși imediat afară din hol, nu primim aici pe toți măturătorii de stradă. Diaconescu a zvâcnit din umeri cu același dispreț pentru individul din fața lui: - Sunt absolvent al Școlii normale, și nu vă permit... Dar cel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doamne, care la rândul ei m-a dus și m-a predat de astă dată unei domnișoare. Era o fată isteață și bine îmbrăcată, m-am simțit jenat de costumul meu de la Taica Lazăr, care între timp se uzase la mâneci și nici cămașa nu era prea curată, era murdară de tușul de pe șpalturi, care se lua repede, chiar în ziua când o schimbai. "Trebuie să-mi cumpăr alt costum și tot ce-mi trebuie, mi-am zis, nu pot veni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu care-i trecea de mânecile cămășii, acoperindu-i încheieturile, nu-și găseau astâmpăr. Strângeau cu atâta putere o valiză mică de pânză pe care o ținea între genunchi, încât păreau să nu simtă mersul șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în ordine. Trăsese de pe birou o foaie albă de hârtie, se aplecase pe colțul mesei. Mai așteptase câteva clipe, împăturise foaia în patru, trecând-o în buzunarul de la piept al bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]