4,285 matches
-
mai petrecuse de nu știu câte ori asemenea așteptări. Ca și mai înainte, se întorcea acasă noaptea, târziu, hlizind prostește. În adunările generale, ținute, la căminul cultural, de președintele colhozului și de colectiviștii din Goldana, la convocarea Partidului muncitorilor și țăranilor, se măcinau multe cuvinte, dar se alegea înțelepciune puțină, ca o mână de mălai, în zilele de foamete. Aici, nici lui Nicanor nu-i deschidea nimeni mintea despre: ce-ar fi mai bine să semene el în Baisa? Ce ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scriitorași frustrați și nici educatori ai poporului. O vreme, de asta ne-a fost cel mai teamă. Ne-am despărțit În seara aceea fără să reușim s-o scoatem la capăt. Am rămas fiecare pe gânduri, seduși de idee, chiar dacă măcinați de Îndoieli. Repulsia noastră, probabil ridicolă, față de căile bătute ale literaturii, oroarea că vom ajunge și noi să ne bucurăm că apărem Într-o revistă, că cineva ne miluiește cu o cronică, teama rușinoasă că, vai!, va trebui să umblăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
asemenea mizerii. Niște animale crescute În cuști cu doar câțiva centimetri mai mari decât dimensiunea optimă de sacrificare. Știe că pare o sclifosită, dar ei chiar Îi pasă. Și știe și din ce sunt făcute mezelurile, din tendoane și copite măcinate la micron, până la pastă, În care se pun potențatori de gust și culoare, așa le zice, niște chimicale, asta mâncăm când ne e poftă de parizer sau crenvurști. De unde și igienismul ei. Ăsta ar fi momentul de la care, Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se ocupa de ei la fundația unchiului său, trăia din plin toată treaba. Știa o mulțime de lucruri despre ei, despre bătăile și violurile Îndurate acasă ori la casele de copii, despre cum majoritatea erau homosexuali, despre bolile care-i măcinau, despre gardienii și polițiștii care-i chinuiau. Lăcrămos, Sorin povestea și despre distracțiile lor favorite. Le plăcea, de pildă, să țină pe lângă ei o mulțime de câini, ar fi prea mult să spui că-i creșteau, deși uneori Își Împărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu etichetele răzuite și cu taloanele completate, a traiului În comun. Am Împărțit suma la șase, din nou logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la o apatie totală, când nimeni și nimic nu-l mai putea stimula. Nici măcar copilul sau soția care asistase neputincioasă la transformarea bărbatului iubit, un băiat vesel și sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe dinăuntru de o sfârșeală teribilă. Starea periculoasă a celui care cedează în fața frigului și oboselii, de fapt în fața morții. Se scutură înfiorat. Nu moartea prin îngheț îl sperie, cât mai ales durerea infernală ce trebuie suportată când ești readus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul câte unul, pas cu pas, mai mult pe dibuite. Vântul răscolește sălbatic zăpada, o adună în troiene înalte ce îngreunează și mai mult pașii. Parcă au cărămizi în locul bocancilor. Condus mai mult de propriul instinct, locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu dăm peste mine!". Amândouă situațiile ar fi catastrofale pentru ei. Se oprește o clipă, pentru o scurtă orientare. Reflectorul se aprinde iar. Oamenii se trântesc în zăpadă, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prăfuit care ducea spre cimitirul plin cu victimele foametei. Perioadă în care pierduse pe mama și fratele lui mai mic. Avea pe atunci paisprezece ani și chipurile celor doi morți, întinși pe masă se imprimaseră adânc în memoria lui. Fețele măcinate de boli și lipsuri aveau găvanele ochilor ca niște gropi uriașe, iar de sub pielea uscată și căzută se puteau vedea la fel de bine ca și pe o planșă anatomică oasele lipsite de orice urmă a cărnii. Și asta din cauza sabotorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcă nu se Încheiase, partea de răsărit a țării rămăsese luată chiar prin tratatul semnat, parcă nici nu existase. Pușcăriile se umpleau cu nevinovați, cu toți care rosteau vreun cuvînt Împotriva noii dictaturi ce se instalase În umbra trupelor, tribunalele măcinau cu voie, fără voie, totul era altfel, dube ridicau oameni și-i duceau nu se știe unde, cei mai mulți nu s-au mai Întors, unii, puțini, foarte puțini, au revenit după ani de zile, mult mai tîrziu, cei mai mulți nejudecați, fără ca vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fața pe care abia se deslușeau urmele rasei lui nepieritoare, care născuse pe Moise și pe Iisus. Urma să plece, În adevăr, În Țara Sfîntă dar neliniștea lui veselă era traversată de o prevestire a tristeții ce-avea să-l macine mai tîrziu: lăsa În urmă mormîntul soției, locurile copilăriei, viața, - era acum sexagenar. Observasem că nici eu nici tînăra profesoară nu-l Întrebasem de ce pleacă fiica și ginerele; nu mai era nevoie: răspunsul era simplu, cunoscut de toți la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o colegă care locuia În cartier. Văzîndu-și unchiul dormind se feri să-l deranjeze. ZÎmbi doar de felul caraghios În care ziarul Îi acoperea fata și ieși Închizînd ușa la loc, reintrînd În camera musafirelor, care chiar atunci Începuseră să macine Împreună cu doamna Pavel „relațiile amoroase” ale soției șefului de gară cu secretarul unui liceu din localitate. Era În vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - În definitiv era vorba de o „legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plin soare. Fața Îi strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dormind direct pe podea. Cinismul lui Daniel dobîndește note de un grotesc fabulos, sarcasmul îi reflectă nebunia și Eli Sunday, determinat să rostească pe diferite tonuri "Sunt un fals profet, Dumnezeu e o superstiție", devine victima acestei furii care-l macină pe petrolist. Scena corespunde catehizării-exorcizării lui Daniel în fața comunității, doar că rolul "pastoral" îi revine acum petrolistului. Simetria și simplitatea în act, conferă filmului ceva din condiția tragediei, regizorul a evitat orice redundanță astfel încît pe portative largi tăcerea sau
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Iavorovschi, schimbându-și denumirea în C.S. „Timișul” Izvin și făcând parte din herghelia localității bănățene. Al treilea club, avându-l instructor pe maiorul (r) Vasile Tcaciuc, este clubul „Agronomia”, care a trecut, ca majoritatea cluburilor, prin seisme ce i-au măcinat periodic existența. Înființat în 1955, a avut inițial o viață scurtă, de doar 2 ani, pentru a fi reînființat în 1974, de cel ce între timp devenise generalul (r) Mircea Tomescu, conferențiarul dr. ing. Zaharia Suciu și omul care în
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
Centrul de Meteorologie, „Teleconstrucția” - str. Spitalul Nou, Negoiu (parțial), Arieș (parțial), Stejaru, Diaconu Coresi, Brad, Bucegi, Roentgen), Buziaș (parțial), Sacoșu Mare (parțial), Duboz, Satchinez (parțial), Izvin (parțial), Iecea Mare (parțial), Sânpetru Mare (parțial), Ghilad (parțial). VINERI: Timișoara (străzile Ovidiu Bâlea, Macin, Dobrogea, Avram Imbroane), Buziaș (parțial), Duboz, Izvin (parțial), Sacoșu Mare (parțial), Satchinez (parțial), Iecea Mare (parțial), Sânpetru Mare (parțial). SÂMBĂTĂ: Timișoara (Piața Victoriei (parțial), str. Piatră Craiului (parțial)). Citiri de regularizare în județul Timiș în perioada 5 - 9 decembrie Timișoara
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]
-
sânt nu e nici o cestie de "creștere", nici cestie de "limbagiu", ci o foarte tristă datorie a tuturor oamenilor care a luat neplăcuta sarcină de a judeca despre netrebniciile ce se fac în lumea aceasta. Ba o foiță care-și macină palavrele tot la moara " Romînului" ajunge să se anine până și de persoana colaboratorilor "Timpului". Ba unul e ungurean, ba cellalt a fost corist la teatru. Despre asta nu e supărare, pot să înșire mult și bine asemenea filozofii și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi avut?" "Și acuma de unde știi că îi e mai rău?" " Nu mai rău, foarte rău. Și a ajuns la o susceptibilitate care o chinuie fără scăpare pe nenorocita de nevastă-sa (de la ea știu), totul îl roade și îl macină între o criză și alta, totul ia proporții monstruoase, cea mai mică jignire, cea mai inofensivă aluzie..." "Păi, zic, asta avea el și înainte!" "Nu ca acum! Iar pe atunci trebuie să știi că ținea foarte mult la tine de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sector, bucată cu bucată. Securitatea dirija toate afacerile, profitabil, capitalist, fără să scoată un sunet. Blocatarii se ocupau de rest, ca o mică armată civilă, stârnită împotriva fraierilor din apartamente, din oraș și, mai departe, din țară. După ce oamenii erau măcinați, aduși la capătul puterilor, deveneau maleabili, se lucra mai ușor cu ei; puteau fi și angajați în Asociație, unii o cereau singuri, năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne bucurăm astăzi: faceți pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârșit nu sunt decât un joc al norocului și că, îndată ce am devenit stăpâni pe destinele noastre am arătat că nu suntem decât un putrigai care se macină și se preface el singur în țărînă? " Nu o ascund; cele petrecute în zilele acestea m-au făcut să sufăr mult; sufăr și voi suferi toată viața mea. Nu credeți că pentru aceasta voi lua lumea în cap și-mi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-l caracterizeze: ... faceți pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârșit nu sunt decât un joc al norocului și că, îndată ce-am devenit stăpâni pe destinele noastre, am arătat că nu suntem decât un putrigai care se macină și se preface el însuși în țărână. ... Căderea noastră va fi ireparabilă, va fi o cădere rușinoasă. Am vorbit atât de mult de partidul roșu și de individualitățile cari-l compun încît mărturisim că uneori simțim că ne-a sleit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la admonițiunile și plângerile d-lui D. Brătianu, ci de la natura lucrurilor. Nu e în natura lucrurilor ca un sistem în care specula intereselor publice e principiu de guvernământ să se poată perpetua. Putregaiul de care vorbește prezidentul Camerei se macină în adevăr și se preface singur în țărână. E o iluzie a crede că ceea ce e putred, pe deplin putred, se mai poate sanifica. De-aceea, auzind că mucenicul afacerilor Warszawsky a redevenit director la Interne sub reversibilul domn C.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are bani. Nimeni nu se îngrijește să cerceteze, să afle că două treimi de țărani nu au semănat decât porumb, că temeiul culesului porumbului nu este decât în octomvrie, că chiar atunci păpușoii sunt încă verzi și nu pot fi măcinați, că ei trebuie să stea în coșare sau pe poduri luni de zile ca să se usuce și să-i cumpere cineva, că țăranul, pentru hrana lui sau pentru ca să aibă câțiva lei de cheltuială, trebuie să usuce la soare câteva baniți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]