4,696 matches
-
eu, cum făcea tata, și să ard pe toată lumea căruia nu-i plăcea. Dacă" gândi Gosseyn, când auzi acele cuvinte rostite de băiat, care moștenise cel mai mare imperiu care existase vreodată undeva, "există ceva ce se cheamă un moment măreț în istorie, acesta trebuia să fie..." Însăși esența unui sistem de putere absolută modificat pentru a include procedeele democratice. Iarăși impulsiv, Enin întinse mâinile și se agăță de gâtul lui. Spuse: - Uau! o să fie grozav să te am aici. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și de asigurări că stăm bine, atât de bine încât, vorba unuia, am depășit deja Bulgaria. Am intrat la UE Așadar, am intrat la UE, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! S-a împlinit un vis secular. Ba chiar milenar. Apoteotic și măreț: de la venirea legiunilor romane sub comanda marelui împărat Traian niciodată de atunci încoace n-a mai pus atât de hotărît piciorul Europa Occidentală, unii îi zic carolingiană, la sud de Dunăre. E adevărat că asemenea descinderi colonizatoare și administrative s-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fie datorită orientării științifice de astăzi, care tinde să nege existența în Iuda în secolul al X-lea î.C. a unui regat atât de puternic care să-și permită să construiască un palat regal și un templu atât de măreț precum îl descrie povestirea biblică din 1Reg 6-7 (Lehmann, 2003). Chiar dacă nu este atestat de săpăturile arheologice, templul lui Solomon din Ierusalim este descris de mai multe ori în Biblie (1Reg 6-7; cf. Ez 40-43). Aceste descrieri pot fi cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
era peste putință. Când era vorba de a fixa o dată, sau de a determina succesiunea unor domni, stilul trebuia să ia caracterul unei discuții științifice. Aiurea unde simțiam pulsul cel mare al națiunii răsunând în inima mea, la priveliștea faptelor mărețe, sau la trecutul de durere a poporului român, fără să fi vrut mi se încălzea condeiul și povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anume de părere că istoria trebuie să scruteze spre a afla adevărul, dar că acestuia
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să mai aștepte întruparea acestei dragi vedenii; dar oricât ar fi să așteptăm, mărimea țelului să ne dea puterea de a răbda, și întreaga noastră strădănuire, întreaga noastră muncă să fie îndreptată numai și numai spre acest scop sfânt și măreț. Fericit e poporul ce poate avea în această lume un ideal de realizat; al nostru este viu înaintea ochilor și noi să nu-l vedem ! Dar numai aici la nordul Dunării sunt zămisliți latini în părțile răsăritene a le Europei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
avere a claselor societății: simplu și sărac în casa țărănească; bogat și scump în cele avute. Că luxul nu era străin întregii poporații geto-dace, se vede din bogatele prăzi de război făcute de Traian la cucerirea Daciei. El putu ridica mărețul setf for numai cât din prada de mână făcută de la Daci. Pe basoreliefurile columnei lui Traian se văd soldați romani ducând mai mulți catâri încărcați cu vase de metal, fără îndoială vase prețioase de argint sau aur. Aiurea se vede
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Dumnezeu l-a forțat. Eu îl văd ca pe un bărbat gras’ între două vîrste’ care lucrează într-un birou de asigurări, un tip liniștit și mediocru, pe care Dumnezeu trebuie să-l împingă de la spate să fie curajos și măreț. Kate dădu din cap cu îndoială. — Așa deci. Și ce-o să faci cu ea după ce-o termini? Inima lui Duncan începu să bată cu putere în coaste. — Poate c-o să ți-o dau ție. Dacă ți-ar face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îîn canalul acela obscur din spatele caselor de raport) acea ușurare pe care o trăia în cimitire, în preajma canalului sau în alte părți neglijate ale orașului. Zidurile de piatră de care erau fixate burlane de fier păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbele însuflețitoare: Cum Anglia stă cuprinsă de-o vină mare, Te-ntreabă, lectore, ești liber oare? Ești liber, domnule Rennie? Bineînțeles că ești. Noi construim propriul model de univers și nimeni nu dă un ban pe noi... — Da, un pămînt măreț al martirilor, domnule Rennie. Dincolo, în cimitir, e un monument dedicat lui Baird, Hardie și Wilson, niște țesători care aproape au doborît guvernul britanic pe la 1820. Guvernul era extrem de nesigur pe vremea aia. Tocmai cîștigase un război mare și șomajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe el. — Ascultă, zise Fata Roșie. O să vă duc la Răutăcios. Știe tot despre toate, și e pregătit să vă întîlnească în camera Epilog. Așa mi-a spus. — Cine e Nastler? — Regele nostru. într-un fel. Dar nu face pe mărețul, spuse Fata Roșie evaziv. Morocănosul rîse în hohote și zise: — E un păcălici. N-o să scoți nimic de la el. Lanark deschise servieta, închise programul adunării înăuntru și se ridică. — înțeleg că ești aici pentru a mă ajuta în situații dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea răbdare, abia aștepta să crească și simțea c-o să facă lucruri mărețe, c-o să fie un om important, ca domnul Dan Crețu sau ca domnul Cazzavillan. — Mamă? Venise la patul lui pe vârful picioarelor și, văzând că băiatul s-a trezit, aprinse lampa cu gaz, îl sărută pe păr și-i spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tu știi că poți, că vrei, că ai în tine tot ce-ți trebuie pentru a reuși. Deschide poarta sufletului și lasă încrederea, bucuria să-ți umple inima. Lasă visele tale să zboare, permite vieții să-ți dovedească de ce lucruri mărețe ești în stare! 8.Trăiește viața din plin Trăiește viața în congruență cu sufletul tău, în acord cu inima ta, trăiește autentic! Ai grijă mereu să spui doar ceea ce vrei cu adevărat să spui, să faci ceea ce simți să faci
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
170) Împle văile de lacrimi de-un sclipit împrăștiet Când în cârduri cuvioase sus pe cer se mișcă - ncet. Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
43} {EminescuOpVI 44} {EminescuOpVI 45} Dor i-i, Doamne, și nici știe cum L-apucă-un dor avan, Că de când n-o mai văzuse se scursese șapte ani. 645Cînd ajunse locul unde casa tatălui său fuse, El văzu palate mândre în livezi mărețe puse. Și pe o câmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, După ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ademenește Să scrie -n stele dulcele ei nume; E rău poetul, care n-o numește, Barbară țara, unde-al ei renume Încă n-a-ajuns - și chipu-i răpitoriu 15Nu-i de privirea celor muritori. În vale stearpă, unde stânci de pază Înconjurau măreață adâncime, Clădi palat din pietre luminoase, Grădini de aur, flori de - ntunecime; 20Iar drumul văii pline de miroase Afar-de el nu-l știe-n lume nime - Acolo ș-a închis frumoasa fată Ca nici-o rază-a lumei să n-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cer, din ochi-i o scîntee Cuprinse - a ei mândrețe, fermăcări; 205Și-n trecătoarea tânără femee Se-namoră copilul sfintei mări - Născut din soare, din văzduh, din neauă De - amorul ei se prefăcu în steauă. Căzu din cer în tinda ei măreață, 210Se prefăcu în tânăr luminos Și corpul lui sub haina ce se-ncreață, S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru -n vițe lungi ridică fața Și ochi - albastri-nchis, întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt de față - Ascultă-mi ruga, șterge al meu nume Din a veciei carte mult măreață; Deși te - adoră stele, mări în spume, Un univers cu vocea îndrăsneață, 60 {EminescuOpVI 61} Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra măreției tale. Ce-ți pasă ție dac-a fi cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari, Să măsuri toate visele vieții, Simțind încet cum iarăși redispari, Să pai un fir de colb în raza vieții, Și în părerea-i pe-un moment să pari, Să fii ca și când n-ai fi... Între ieri Și mâni
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață. El din trestii o privește, Nici se mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei cea crudă. Și când lacul părăsește Pe-al ei corp ea tot nu-i udă. 79 {EminescuOpVI 80} Ea s-a dus. Dar el rămas-a În adânc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i naltă, apa-i rece Cine bea de dor îi trece. Pleacă puica de la mine - Cine-o să mă mai mângâie, Cu cine-o să mă mângâi Cu - astă casă în pustiu. Dragă de ești albineață Ce te ții așa măreață, Că și eu sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce bătae - ai să mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trece. Pleacă puica de la mine - Cine-o să mă mai mângâie, Cu cine-o să mă mângâi Cu - astă casă în pustiu. Dragă de ești albineață Ce te ții așa măreață, Că și eu sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce bătae - ai să mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum ești Pe mine mă prăpădești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la fân Cu dorul mîndruți-n sân, Tot strângeam cîte-o căpiță Și mă dam după guriță. 289 Zis-au maica să mă-nsor Să-i aduc un ajutor Să o bată de cuptor, Câteodată Și de vatră. 290 Fetele care-s mărețe Nu se țin cu pădurețe, Ci se țin cu miez de mac Și cu gură de diac. 291 Ce hazna, bade, de tine Că îmbli alb și traiește tot suparat- Da io-s neagră și smolită Și trăiesc tot veselită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce trăește în mii de valuri senine, strălucite, care treeră aria mărei încet și melodios, până unde ochiul se pierde în albastrul cerului și în verdele mării. În capătul șirului de munți, drept asupra mărei, se oglindea în fundul ei o măreață stâncă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă, care de albă ce era, părea poleită cu argint. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite, iar dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată, oacheș și visător, ca o noapte de vară. Era fata Genarului. 321 {EminescuOpVI 322} - Bine-ai venit, Făt-Frumos - zise ea, sărind de la fereastră și deschizând porțile mărețului castel, unde ea locuia singură ca un geniu într-un pustiu - astă noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, și steaua mi-a spus, că vii din partea împăratului ce mă iubește. În sala cea mare a castelului, în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]