3,738 matches
-
Prefața la piesa din 1833, o face pentru a pune în scenă "o regină care să fie o femeie. Măreață ca o regină. Adevărată ca o femeie! (...) Aceste două cuvinte, mari și adevărate, închid în ele totul. Adevărul conține moralitate, măreția conține frumosul". Foarte apreciat de public, pateticul aliat cu sublimul, în drama romantică, pune în joc aceleași resorturi tragice ca și tragedia clasică. Hugo este foarte conștient de acest lucru, declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică cu o mână puternică. Și să nu nege nimeni această poezie adevărată a omenirii; ea a fost scoasă în evidență în roman, poate să fie și în teatru; nu trebuie decât să-i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
era sub cerul liber. Dar, mai târziu, teatrul a devenit un spațiu închis iar scena a devenit această "cutie cu iluzii" a teatrului de tip italian, plină de decoruri artificiale. După părerea lui Craig, dacă vrem să-i redăm teatrului măreția trecută, este indispensabil să transformăm locul teatral și să-i redăm o scenă arhitecturală. El ar vrea ca arhitectura scenică să fie făcută din materiale ușoare, suple, ușor de manipulat. "Niște arhitecți ar putea fi aduși ca să intervină, scrie el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică populară, saxofon, ritmuri de foxtrot. În aceste două mari opere care constituie, după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie a operetei, este o încercare de analizare a conceptului de operă în cursul unei serate teatrale, pentru a-i da posibilitate spectatorului să ia cunoștință de ceea ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-o regăsim, sau ale unei Revoluții salvatoare ce ar permite umanității să intre în ultima fază a istoriei sale și i-ar asigura pentru totdeauna domnia dreptății; apelul la stăpânul salvator, restaurator al ordinii sau realizator al unei noi măreții colective."260 Mitul în modernitate Folosindu-ne de aceste temeiuri teoretice putem atunci vorbi de mituri contemporane, fie că sunt transmise din perioade istorice anterioare, fie că sunt create și recreate conform unor necesități sau habitudini intelectuale actuale. În încercarea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în mitologii două direcții de dezvoltare, pe verticală și pe orizontală, corespunzând mitologiilor eroilor și ale situațiilor, ca proiecție a unor conflicte psihologice, eroul fiind o imagine ideală de compensație care să ofere "sufletului umilit al individului o aură de măreție". Paralizat în fața tabu-ului, omul îl va încredința spre executare eroului, care îl soluționează, găsind o ieșire fericită sau nefericită, violând prohibițiile și deci rămânând culpabil, dar în lumina aparte a mitului, a măreției, apare ca total dezvinovățit.438 Este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
umilit al individului o aură de măreție". Paralizat în fața tabu-ului, omul îl va încredința spre executare eroului, care îl soluționează, găsind o ieșire fericită sau nefericită, violând prohibițiile și deci rămânând culpabil, dar în lumina aparte a mitului, a măreției, apare ca total dezvinovățit.438 Este însă nevoie de acțiune, de identificare de facto cu eroul, ceea ce se realizează prin rit (dramatizarea mitului), iar actantul devine eroul, violarea interdicției fiind posibilă doar în atmosfera mitică (iar fără rit, mitul își
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
țara noastră, așa cum este ea printre celelalte țări, care sunt așa cum sunt, trebuie ca să nu fie amenințată de un pericol de moarte să aspire la scopuri mărețe și să stea cu fruntea sus. Pe scurt, așa cum înțeleg eu, Franța fără măreție nu poate fi Franța." Memorii de Război, pp. 5-6. Utilă lecție de retorică naționalistă pentru orice doctrină. 352 Moartea violentă a celui de-al 35-lea președinte american a marcat eșecul unui sistem polițienesc și judiciar, iar faptul că a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care concentrează energiile constructive, idealismul, credința în evoluție, viața. Niciun mit sau personaj mitic nu trebuie "luat de bun" în versiunea canonică, de obicei sincretică. "Călăul istoric al eroului nu este antieroul, ci masele", afirmă tăios autorul. ibid., pp. 7-9. "Măreția omului se măsoară numai prin ceea ce putea să fie. Nu ne îndreptăm nicăieri, acum marele ideal este mediocritatea; înfrânarea impulsurilor.", spune și Max Aub, Crime exemplare, p. 6. 443 Ibid., p. 14. 444 Ibid., p. 16. Otto Best susține că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nimeni niciodată... Vânătorii bătrâni, iscusiți... povesteau demult, că doar l-au văzut... așa, în două salturi lungi... parcă plutea în aer o vreme, și ca o nălucă, dispărea. Se mai povestea că atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la vale, peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor tremurat a continuat să vibreze în vazduh, prelung, până s-au stins... ca valurile făcute de piatra căzută pe oglinda apei liniștite. * ...Era în timpul războiului din ‟77, când satele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa ca unui om, și-l înțelegea dacă o aproba sau nu, din felul în care se uita la ea, cu ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum pot eu să-i cer Anei să fie în același loc în care am lăsat-o, așteptându-mă din plecările mele neașteptate și cu atât mai mult cu cât o iubesc n-am voie să-i cer asta, Câtă măreție sufletească! Ce replici de melodramă din anii ’70! Cortina! Taci! 17 iunie, ultimele zile în orașul scufundat în dogoarea soarelui ca într-o baie cu aburi, i-am trimis deja scrisoare părintelui Ioan anunțându-l că la începutul lui iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la a opta și a șaptea, franceza la a cincea și a șasea parcă, acesta este theo ignat în toată măreția ridicolului său! n-ar fi trebuit să fii altundeva?! 19 noiembrie, mă prefac în sala profesorală că nu înțeleg strategia bine pusă la punct a majorității feminine care, știindu-mă disponibil, vrea să mă însoare, aleasa, una, albă, grasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi dat-o în chirie, rămân, bătrânul vorbăreț, cu pipa în gură și tanti Nora în jurul lui ca o cloșcă, nu le-am mai dat nici un semn de viață, pe unde am umblat? Și le povestesc toată mizeria și măreția vieții mele, încheind cu durerea amară ce-o am acum pe suflet, Ana la Paris, 19 iulie, o scrisoare de la mănăstire, Daniel ajungând la mănăstire a găsit scrisoarea Anei pe care eu am primit-o imediat după plecarea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ironic „noi, la moartea lui Tiberius, plângem că am pierdut...“ Și declamase teatral întregul text în mijlocul unui grup de prieteni. Drusus deschise jurnalul și începu o pagină nouă. „În anii aceștia, delictul care s-a numit crimen majestatis - trădare împotriva măreției poporului roman, adică revolta armată, conspirație, înțelegeri cu dușmanul -, care se plătește cu viața, a căpătat o veninoasă amplificare juridică. Ca prim pas, Augustus a făcut ca legea să apere nu doar Statul, dar și pe el însuși. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Antonius, ridicase în jurul templului un fel de sanctuar, palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era nimic în comparație cu ceea ce era îngropat în pământ: ruine, coloane, temple, statui, morminte, bijuterii. Astfel, mulți au început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor. Nimeni nu a reușit. S-au recuperat doar câteva fragmente de piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suferi, dar m-aș Închide În suferință și În mine, aș evada din lumea aceasta În lumea mea, minunata mea lume... Dar tu, asemenea unui fulger, aprinzi În mine dorul năpraznic al iubirii, iar apoi mi te arăți În toată măreția ta sălbatică, pentru ca să dispari, lăsând În urma ta flacăra care arde, Îmi arde inima, Îmi smulge lacrimi pe care altfel nu le-aș da nici În ruptul capului, Îmi frânge mâinile și, spre nefericirea mea, Îmi mărește pe zi ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a sfârșit prea curând... Nici În seara asta n-a venit... Este prima dată În viața mea când sunt Într-adevăr zdrobită, dezorientată, incapabilă de a reacționa. A fost ca un fulger care mi s-a arătat deodată În toată măreția lui o clipă, ca apoi să dispară lăsând În jurul meu doliul rece al nopții. A fost ceva măreț, care m-a depășit prin plăcerea clipei, care m-a aruncat de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe covor, Însemna noua linie defensivă spre care se retrăsese Armata Roșie. Se uita la ea fără speranță, la fel de uimit de măreția Rusiei cum fusese și Jim de camera familiei Frankel. — Hitler va fi la Moscova de Crăciun. Germanii Înaintează mereu. Mama sa stătea la fereastră, Îmbrăcată În costumul ei de Pierrot, privind cerul de decembrie, de culoarea oțelului. Coada lungă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]