18,914 matches
-
nu-i spuneți nimic, l-ar durea foarte mult. De fapt el știe totul, însă îi place să se amăgească. Bănuiam că el știe, dar nu-mi dau seama cum a putut afla. Nici eu, nici X nu i-am mărturisit nimic, și nici nu am lăsat să se înțeleagă ceva... Iar mătușa Mia îl simpatizează prea mult pentru a l răni. Nu avea cine să-i spună... Dumneavoastră? — Ar mai fi avut vreun rost vizita mea? În acest caz, nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
răni. Nu avea cine să-i spună... Dumneavoastră? — Ar mai fi avut vreun rost vizita mea? În acest caz, nu. Nu învinuiți pe nimeni, căci nimeni nu i-a spus. Mai târziu veți înțelege, deocamdată însă vă rog nu-i mărturisiți. Lăsați-l să creadă că e doar imaginația lui. — Să fiu sinceră, nici nu-mi venea să-i spun. Întotdeauna e mai ușor să nu spui. Atunci omulețul care stătuse pe canapea lângă ea se ridică, salută politicos și ieși
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lucru să fie posibil. Și cred că este mult mai bine așa, oricum nu ar fi putut continua la nesfârșit. Acum sunt sigur că locul tău este alături de X, sau cum îl cheamă. Nu asta ai fi vrut să-mi mărturisești? — Nu credeam că știi. Cum ai aflat? — Nu are nici o importanță și nu trebuie să învinuiești pe nimeni. Știam cu mult înainte ca tu să-l vezi pe X pentru prima oară și să-ți vină ideea aceea năstrușnică. Într-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de generație, cu o pregătire filosofică neokantiană mărturisită, cu multiple atribuțiuni și funcții În organismele juridice internaționale - și nu doar În țara lor - cei doi gânditori se remarcă printr-o aceeași preocupare fundamentală: definirea și elaborarea unei filosofii juridice adevărate. Mărturisind lecția de filosofie kantiană pe care a primit-o de la profesorul său Titu Maiorescu, tânărul profesor de drept Mircea Djuvara avea să și dezvolte de timpuriu convingerea că: „Filosofia dreptului constituie unul dintre elementele indispensabile unei culturi adevărate. De ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale legi. Aceasta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public, și o personalitate de drept privat. 5. Despre autonomia conștiinței juridice Abordând tema autonomiei conștiinței morale și juridice, Mircea Djuvara mărturisea În mod esențial, Împotriva oricărei prestații pozitiviste, că În ședința de la 6 noiembrie 1937 a Institutului Român de Filosofie Juridică, unul dintre membrii Institutului, Radu Goruneanu, autorul unei remarcabile scrieri despre „Ideea de drept”, a ridicat o problemă de o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații cât mai apropiate cu ea. Declara în diferite ocazii, cu tupeu, că Ina era pentru ea singura și cea mai trainică prietenie. Viclenia ei era așa de bine acoperită cu vorbe, încât hainele acesteia păreau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era convinsă că Olga se împăcase cu situația creată și că nimic nu le ar putea tulbura bunele relații restabilite între timp. Este un lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la refuz. Ura Olgăi, care mocnea asemenea unor cărbuni nestinși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit, Olga arăta o grijă sporită față de sarcina prietenei sale, asigurând-o tot timpul că va fi lângă ea chiar și în momentele cele mai grele, mai ales când Ina îi mărturisea : Mi-e teamă, Olga, să nu mor la naștere. Aș vrea să-l fac fericit pe Alex, e un soț atât de bun și îndatoritor! Confesările Inei o înverșunau și mai mult. Urechile ei nu puteau suporta cuvinte precum: Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
momente de mare încercare a vieții, mă voi simți mai liniștită, mai caldă... - Ina, Ina, mai ai câteva luni până atunci, n ar trebui să ai și alte preocupări? Bunăoară, ce poate face o soție iubitoare când soțul ei îi mărturisește că are o foame de lup!? - Îi pune masa! - S-o vedem și pe asta!? Fiindcă, voi doi, tu și cel care vine, vă mișcați cam greu, am să te ajut și eu... De acord? Alex nu primi răspunsul așteptat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu putea suporta acum, mai mult ca niciodată, privirea Inei. O teamă ascunsă îi evita ochii în care parcă se stinseseră toate luminile. Oare Ina ar putea fi fulgerată de vreo presimțire? se întrebă ea, fiindu-i greu să-și mărturisească și ei Însăși cele întâmplate. Ina, stoarsă de puteri, nu mai putu să articuleze alte cuvinte. Își dedică clipele următoare copilului, privindu-l cu nesaț. Cum acesta încă dormea Olga îl luă grijulie în brațe și-l duse în pătucul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de sfaturile lui Alex. Prietena ei, Olga, avea tot timpul numai miere în glas. Acum, față de altă dată, aceasta nu forța niciodată dorința de a intra în viața ei intimă, n-o întreba nimic în legătură cu mariajul ei. Când Ina îi mărturisea, oarecum voalat, că nu înțelege cum de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu fiece zi ce trecea. Această voită evadarea o asemăna cu cea a unor păsări migratoare care, plecând toamna, nu mai revin niciodată la vechile cuiburi, din varii motive. * În întâlnirile sporadice dintre Ina și Olga, aceasta din urmă îi mărturisi că nu se simte în apele ei și că un concediu de odihnă, chiar prelungit, poate la munte, i-ar aduce o restabilire a stării generale și i-ar readuce pofta de viață. Olga găsea ca soluție salvatoare să fugă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși pe Olga de la primii pași făcuți pe covorul gros de pluș, de culoarea vișinei putrede. Luminile discrete, lumea bună de la mese, care vorbea în șoaptă de parcă toți aveau a-și mărturisi numai taine, muzica ce abia se auzea, filtrată printr-o cortină fonică voită, totul simula o atmosferă paradisiacă. Soții luară loc la o masă într-un separeu. Imediat, șeful de sală, însoțit de doi chelneri, sosi în preajma noilor clienți pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să și mărturisească singur dorința. Nu făcu decât vreo câțiva pași, întorcând mereu capul spre magazinul cu pricina și, în cele din urmă se destăinui. - Aș vrea să învăț să cânt și eu la vioară! Îmi place așa de mult acest instrument! - Dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să ajung până acolo să-mi pierd soția la cărți. - Victore, Victore, nu te juca cu focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trebuie să-i fie întrerupt somnul. Deși nu înțelese prea bine motivația asistentei, Victor acceptă până la urmă, după ce i se promise că la vizita următoare va putea, cu siguranță, să se bucure de odorul lui. Olga nu îndrăznise să-i mărturisească despre handicapul copilului și câtă suferință acumulase la aflarea cumplitei vești. De altfel, nici n avea cui să-i spună. Cel mai mult o îmbolnăvea gândul privitor la cele ce vor urma după ieșirea din maternitate. Plină de o durere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vă înțelegeți și că Mihăiță este un copil reușit! Noi ne simțim împliniți. * Lucrările de renovare la casa cumpărată de Alex durară nesperat de mult timp. Uneori, când treburile mergeau anevoie, Alex se gândea, dar îi era greu să-și mărturisească chiar sieși: oare merita toată această trudă, bani și nervi? Dar nu mai avea ce face, bolovanul începuse să se rostogolească cum se spune, și până nu ajungea în vale, nu mai putea fi oprit. Erau atâtea lucruri de pus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi vrut să le scrie, dar le punea grijulie, cu bună știință în tainițe numai de ea știute. Cine știe din pricina căror comandamente nu găsise calea de a-și duce gândurile până la capăt!? Nu reușea cu nici un chip să-și mărturisească fărădelegea ce o săvârșise. Bătea la ușa ei o teamă surdă care închidea toate zăvoarele, ba chiar mai punea un lacăt în plus, baricadând putința de a se elibera, și renunța. Ina îi citea scrisorile cu o implicare ce venea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca și ei că în asemenea boli, finalul este previzibil. Boala lucra spornic și o dată cu ea și frica de iminentul sfârșit. Pentru a se împăca, în aceste ultime clipe, cu Dumnezeu, rugă să fie adus un preot pentru a se mărturisi și împărtăși creștinește. Când duhovnicul se afla pe punctul de a ieși din rezervă, Olga îl rugă cu un gest al mâinii să mai rămână o clipă, doar o clipă. Se înțelegea că abordarea aceasta, survenită ad-hoc, era semnalul unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unei ultime dorințe a unui suflet care începuse deja, după toate aparențele, să călătorească spre lumea de dincolo... - Părinte, ce părere aveți, ar fi înțelept să o chem pe cea căreia i-am pricinuit răul pe care vi l-am mărturisit, necugetata mea faptă? Preotul stătu o clipă în cumpănă. Simțea că îngrijorările acestei femei îi măcinau încă cele mai ascunse fibre ale conștiinței, dar nu avea chemarea de a fi pus în postura de judecător. El, ca slujitor al Domnului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
postura de judecător. El, ca slujitor al Domnului, o dezlegase de păcat și, pentru a-i da a înțelege acest lucru, căută să se exprime în termeni detașați: - Fiica mea, faci cum vei crede de cuviință! Față de Dumnezeu ți-ai mărturisit păcatul, dar dacă... Și nu termină. Nu-i spusese nici da nici nu. Olga rămase mai departe cu gândurile ei. n fond, Își spuse ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și, cu toate riscurile și umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt se derulase evenimentul. Avea să-i mărturisească și care fusese cauza acestei răzbunări, recunoscându-i Inei că nu-i putuse ierta faptul că i-l răpise pe Alex, așa socotise ea tot timpul, și că, în ultima perioadă, nu-i fusese prietena care se declarase. Îi era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu avea încă puterea de a articula sunetele. Da, Ina, da, dar eu... și iar făcu o pauză privind-o într-un fel anume. Figura Olgăi dobândi o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de tine un sacrilegiu. - Nu pot să cred ce-mi spui. Boala ta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gelozie, din prostie, din invidie, din răutate feminină, din ce vrei tu, dar prietenia noastră s-a rupt o dată cu căsătoria ta cu Alex. L-am iubit nespus de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată acest lucru! - Nu ți l-am spus, dar l-am trăit, l am purtat cu mine ca pe cea mai grea povară, te-am dușmănit cu perfidie, dându-ți mereu falsa impresie că-ți sunt prietenă. Nu, Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte, glasul Olgăi venind parcă din alte lumi. Când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]