18,601 matches
-
urmă, privirile celor prezenți se întoarseră către Hiro Tavaeárii, căci în definitiv el era cel care trebuia să pronunțe ultimul cuvânt. Era evident că aceasta avea să fie cea mai grea hotărâre pe care trebuise s-o ia vreodată venerabilul maestru al lui Tapú Tetuanúi, căci n-ar fi vrut pentru nimic în lume să condamne la moarte un nevinovat, dar nici să pună în pericol viața a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și ia la revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-aș fi ajuns niciodată să iau parte la expediție. —Carevasăzică știi... răspunse el cu un ton care încerca să fie aspru, însă fără a reuși acest lucru. Ai abuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reuși acest lucru. Ai abuzat de bunăvoință mea, încrezându-te că, după moartea regelui și a Marelui Preot, eu eram singurul care puteam să-ți combat teoriile, de vreme ce Omul-Memorie nu se prea pricepe la legi. Pe asta m-am bazat, maestre, recunoscu Tapú Tetuanúi, cu ochii în pământ. Pe bunăvoință ta și pe convingerea că pot fi de folos. Da, admise bătrânul. Știu. Te cunosc și n-am nici o-ndoială că istețimea ta poate fi de mare folos, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la picioarele maestrului sau drept cele mai importante din viața lui, iar această ultimă vizită mai mult chiar decât celelalte, căci, deși nu intenționase niciodată să intre în puternică sectă, ultimele îndoieli i se risipiră când simți tristețea din inimă uneia dintre persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la prova, petrecea ore întregi cercetând apele care se întindeau în fața vasului, ca și cum ar fi vrut să citească în ele un mesaj secret. —De ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi, care își dorea în continuare să învețe cât mai multe de la maestrul sau. — În nopțile astea întunecoase, răspunse acesta, mai ales dacă plouă, se poate vedea, sub apă, o rază de lumină care se deplasează foarte încet. Sunt valuri de adâncime, care s-au lovit de un recif, iar la întoarcere provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării și a cerului, de un albastru uniform, pătat doar la orizont de câțiva nori albi. Maestrul sau îi arăta cu un gest plictisit unul dintre norii aceia îndepărtați, care se zăreau în partea stângă a vasului. —Acolo. — Dar eu nu văd decât un nor! protesta băiatul. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire lungă și mustrătoare: —Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și, în cazul ăsta, ce e de făcut? —O să vezi tu la momentul respectiv... Acuma concentrează-te asupra stelelor, căci, daca nu mă-nșel, cerul nostru se gaseste deja foarte aproape. Tapú Tetuanúi se obișnuise deja cu faptul că, atunci când maestrul sau spunea „dacă nu mă-nșel“, însemna ca sigur nu se-nșală, si, de aceea, nu-l surprinse prea mult să descopere, câteva ore mai tarziu, ca peisajul celest începea să semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era convins că viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi, iar el avea nevoie de maestrul sau pentru a se putea transforma în Marele Navigator pe care il cerea sângele atâtor strămoși. Cunoștințele care se acumulaseră de-a lungul secolelor trebuiau să treacă în alte mâini și, pentru asta, era nevoie atât de receptor, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
secolelor trebuiau să treacă în alte mâini și, pentru asta, era nevoie atât de receptor, cât și de donator. Tapú Tetuanúi se arătă tot mai dornic să le primească, insă începuse să se teamă că l-ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau. Și nu știu dacă există vreo insula destul de aproape ca să putem ajunge la timp. Încă se găseau dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, astfel că nici măcar în memoria bătrânului Oripo, în caz că ar mai fi fost în viață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de altă parte, simțea o puternică repulsie la gândul că ar putea mânca ceva la care știuse dintotdeauna că nu are dreptul. În cele din urmă învinse stomacul, poate de foame sau poate pentru că Tapú Tetuanúi avea atâta încredere în maestrul sau Hiro Tavaeárii, încât era convins că, dacă acesta afirmă că ceea ce ar urma să facă este bine,însemna că, cel puțin pentru moment, așa era. Până la urmă, cea mai mare parte a călătorilor de pe Marara cedară tentației unor bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea pentru totdeauna. Nu existau lacrimi care să poată domoli o durere atât de profundă, nici nu se inventaseră cuvintele care să-l consoleze după așa o pierdere, astfel că singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele desenate pe puntea Mararei și, depărtându-și picioarele, așa cum își amintea că obișnuia să facă maestrul lui, ordona cu o voce sufocata de emoție, dar fermă: —Ne-ntoarcem acasă! Prova spre sudest!... Spre Bora Bora! Bora Bora - Lanzarote februarie - august 1993
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Galer, Mark; Horvat, Les, Imaginea digitală, Editura Ad Libri, București, 2004. Gernsheim, Helmut, Fotografia artistică, Editura Meridiane, București, 1970. Göpel, Norbert, Developarea, Editura Tehnică, București, 1978. Greenberg, Steven, Fotografia digitală, Editura ALL, București, 2004. Hanu, Nic, Să învățăm fotografia de la maeștri, Editura Tehnică, București, 1987. Horenstein, Henry, Black & White Photography. A Basic Manual, Little, Brown and Company, Boston, New York, Toronto, Londra, 1983. Iarovici, Eugen, Fotografia și lumea de azi, Editura Tehnică, București, 1989. Karbo, Michael, Camerele digitale de la A la Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar cei doi erau maeștri în arta de-a a evita răspunsurile sigure, fie prin digresiuni făcute să îndepărteze un eventual pericol, fie prin imprecizia cuvintelor parate de la unul la altul într-un joc amuzant pentru ei. Ai să-l descoperi singură, o asigură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându-se, fără să se poată dumiri ce se întâmplase cu făptura lui într-un răstimp așa de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anii când nu existau mai deloc. Asta Înseamnă ceva. Firește, Gheretă. Și Încă nu-i totul: știrile din Vest sunt mai numeroase decât cele din Est... Și cum știrile sunt ca bătăile inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte și o sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Steilmann”. Pe un panou așezat la vedere, În fapt macheta mult mărită a paginii de publicitate a ziarului, se putea citi „Oferta zilei”. Curios, dar și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brazdă, viezure, barză sau varză, limba de damă de companie a mamei sale și profă de germană pentru copiii nomenclaturiștilor luminați. 39. Flavius-Tiberius Încerca să clasifice, cu puținele sale cunoștințe, mulțimea de lucrări din atelier după tehnicile de lucru ale maestrului: litografii, gravuri, cologravuri, linogravuri și desene. Nenumărate desene, nuduri de femei În cărbune, creion sau tuș. Observă și câteva texte scurte, scrise direct pe perete cu tempera. Sensul cuvintelor era cu siguranță interesant, Însă el se mulțumea să admire caligrafierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casă și să plutească apoi În voie peste singurele vii din regiune plantate cu viță nobilă, din belșug stropită cu piatră vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În stilul maestrului, mai exact, dar care cerea mici schimbări: va fi vorba de un iaht de mărime medie, fără pânze, cu un motor Yamaha destul de puternic. În felul acesta nu va fi obligat să se gândească la acoperișul din șindrilă al terasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva. Zilele treceau tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre aceste ședințe. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
semințelor de in sau al uleiului de camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate a noului dictafon, împingând-o pe fiecare la locul ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar și cu televizorul, să continui cu toată senzația de nemișcare și rătăcire și să mă ascund de umbrele care se mișcau pe sub valuri. Ludovicianul m-ar fi găsit în cele din urmă, probabil, dar tot aș fi putut rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]