5,805 matches
-
funcționalitatea întregului e reflectată în cea a componentelor și invers, stimulează anatomiștii secolului să mute accentul de pe descriptiv pe funcțional și, împreună să epuizeze cercetarea, completând cunoașterea. Rezultatele sunt impresionante și benefice pentru epidemiologie, terapeutică, nosologie (studiul clasificării și definirii maladiilor). Numărul specialiștilor se amplifică. șansele de vindecare cresc. Severino realizează traheotomia (1610); Aselli descoperă vasele limfatice și descrie al doilea sistem circulator, limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Batavia pentru noile plante medicinale; Charles Patin, fiul lui Guy Patin, pentru fiziologia sexuală, cercetările fiind finalizate în cartea de mare circulație Tableau de l’amour, semnată cu pseudonimul Nicolas Venette și apărută la Veneția în 1685; Louise Bourcier pentru maladiile femeilor: Observations sur la Stérilité, accouchemments et maladies des femmes ca și François Mauriceau (Traité des maladies des Femmes grosses); Friedrich Hofmann pentru Medicina rationalis sistematica: S. G. Wirsung pentru pancreas; danezul Stenon pentru parotidă; frații Hunter pentru anevrisme. Această
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt numeroase: pneumonia, guta, gripa, litiaza biliară, rujeola, boli metabolice, boli infecțioase, nervoase etc., distingând în epidemiologia sa maladiile cronice de cele acute. Sydenham crede că, în general, maladiile au cauze exterioare în natură: el consideră că febra e un semnal pozitiv care alertează medicul, obligă prezentarea bolnavului la medic. în concepția sa terapeutică, umorile organismului trebuiesc purificate. După
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt numeroase: pneumonia, guta, gripa, litiaza biliară, rujeola, boli metabolice, boli infecțioase, nervoase etc., distingând în epidemiologia sa maladiile cronice de cele acute. Sydenham crede că, în general, maladiile au cauze exterioare în natură: el consideră că febra e un semnal pozitiv care alertează medicul, obligă prezentarea bolnavului la medic. în concepția sa terapeutică, umorile organismului trebuiesc purificate. După caz, el care își avea suferințele sale, recomandă quinquina, substanța
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de sursă pentru personajul său principal din comedia Medicul olandez. Acest medic erudit, preocupat de Hippocrat, manifestă un spirit clar, obiectiv, analitic și sintetic, pasionat de medicina clinică. Observațiile sale sunt anatomo-clinice. Ca și Sydenham el pune accent pe studiul maladiei, la patul bolnavului. Afecțiunea și bolnavul trebuiesc cercetați până la epuizarea cauzelor și manifestărilor, prevenind complicațiile. Studiul, experiența și practica, trebuie să se afle mereu împreună. Bolnavul nu se identifică maladiei, ci aceasta poate căpăta noi aspecte în funcție de bolnav. Cărțile sale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sunt anatomo-clinice. Ca și Sydenham el pune accent pe studiul maladiei, la patul bolnavului. Afecțiunea și bolnavul trebuiesc cercetați până la epuizarea cauzelor și manifestărilor, prevenind complicațiile. Studiul, experiența și practica, trebuie să se afle mereu împreună. Bolnavul nu se identifică maladiei, ci aceasta poate căpăta noi aspecte în funcție de bolnav. Cărțile sale îi oglindesc preocupările. în 1703, va publica: De usu rațiunii mechanicii in medicina (Despre folosirea rațională a tehnicilor în medicină) și în 1708, Elementa chimica (Probleme de chimie). Boerhaave va
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le descrie atent. Studiul său asupra ficatului este funcțional, relevând competență științifică avansată și confirmându-l ca mare fiziolog. înțelegând calitatea de laborator a ficatului, el înțelege, spre deosebire de Galen, că-n centrul vieții stă inima și circulația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fi pusă la îndoială. Dar acesta este abia începutul farmacologiei moderne, care va triumfa, începând cu secolul XIX — întru împlinirea profeției lui Paracelsus. Nicolas Lèmery dedică în secolul său, o lucrare, special antimoniului și derivatelor acestui metal, cu rezultate în maladiile parazitare. Prin analizele chimice, terapia vegetală își dezvăluie secretele. Laboratoarele își vor spune cuvântul și lumea va înțelege miracolul plantelor medicinale care vor continua să fie căutate și utilizate atât în medicina curativă cât și în cea preventivă, fie sub
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et des Modernes“ și al lui Bernard Fontenelle (1657 - 1757) în „Entretiens sur la pluralité des mondes“. Este în spiritul medicilor să distingă mai exact între tradiție = experiență milenară și anacronism = vechiul depășit de evidențe. Pentru medicina, confruntată cu atâtea maladii, înnoirea de dragul eficienței a fost și rămâne un imperativ. în acest orizont de înțelegere stă nu numai superioritatea, ci și pragmatismul ei ontologic. Pentru medicină, circulația de idei, schimbul de experiență, este mai mult decât sensul originar al conceptului de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
despre arta medicală, proceduri, alimentație ambient, inclusiv despre implicațiile sanitare ale înmormântărilor. Apar așezăminte medicale pentru copii, iar în 1769, la Londra ia ființă un dispensar pentru copiii bolnavi, inițiat și condus de medicul C. Armstrong, care scrie și despre maladiile copiilor. în 1789 apare legea engleză pentru protecția copiilor. În 1787 se dă în folosință la Viena o policlinică de copii și tot aici în 1784, casele de ocrotire și tratament pentru copii devin clinici, în care se remarcă medicii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meșteșugarilor). Călătoriile lungi pe mare pentru descoperirea noilor teritorii, luând amploare, carența vitaminelor creează tulburări cu repercusiuni grave. între afecțiunile care dau de gândit și concentrează atenția specialiștilor, este scorbutul, generat de carența vitaminei C cu efecte parodontice, care antrenează maladii digestive. Vaccinarea antivariolică, a medicului Edward Jenner, este epocală dar ca și chinina și digitala, ea va intra în uz larg în secolul următor deși aparține acestui secol. De la Casal (1780) la Strambio (1794) pelagra („răul trandafirului“) este studiată, îi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și chinina și digitala, ea va intra în uz larg în secolul următor deși aparține acestui secol. De la Casal (1780) la Strambio (1794) pelagra („răul trandafirului“) este studiată, îi sunt descrise manifestările, dar îi rămân necunoscute originea și natura. Scorbutul, maladie de carență vitaminică, face ravagii printre marinari. Spre jumătatea secolului medicul militar Krammer (1720), austriac, începe să fie auzit și crezut că trebuie să se consume vegetale pentru a preveni flagelul. Secolul se luptă cu boli ale căror remedii rămân
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
consume vegetale pentru a preveni flagelul. Secolul se luptă cu boli ale căror remedii rămân în sarcina secolelor viitoare: scarlatina, difteria, luesul, paludismul, cancerul, boli ale fiecărui organ și ale sistemelor, în forme acute sau cronice, fac loc și noilor maladii ca de exemplu febra galbenă, pe care o studiază complex Hughes, așa cum am amintit și care la un moment dat, în Philadelphia, seceră 10% din populație. Aici apare primul spital abia în 1751. în Europa această epidemie intră prin porturile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Inventum novum ex percusione thoracis humani, deci după o jumătate de secol. Ulterior volumul e tradus și în Italia (Veneția). Detaliile tehnice de folosire a percuției i-a asigurat acesteia folosirea de durată, cu bune rezultate. Cu percuția lui Auenbrügger, maladiile pulmonare ajung să fie cunoscute. Câțiva clinicieni căutați de pacienți ca și Boerhaave: genovezul Théodor Tronchin (1709 - 1778) este medicul lui Voltaire și J. J .Rouseau, stimat, apreciat și considerat un Esculap, un nou Hippocrat. Tronchin vindecă și boli imaginare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
schimbă radical situația. Cultura cartofului în Franța se intensifică datorită lui Parmentier. Sub Imperiu, Parmentier, de profesie farmacist militar, este numit inspector general al sănătății. El promovează vaccinarea antivariolică, susține pe medici în lupta contra ftiziei, luesului și a celorlalte maladii. Ia măsuri susținute de igienizare urbană și de aprovizionare a populației. În acest secol se înregistrează intensificarea industrializării și extinderea ei, dar tot acum apar epidemiile de holeră din 1832 și din 1856 iar până la reușita lui L. Pasteur (1885
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și limitele ei. Cunoaște tot ce s-a realizat anatomo-clinic din Antichitate, mai ales din Renaștere. Laënnec face metoda anatomo-clinică de neînlocuit, aplicând-o sistematic în toate bolile interne. Laënnec studiază detaliat bolile inimii, organelor abdominale, peritoneului, dar mai ales maladiile pulmonare: infarctul pulmonar, pleurezie, emfizem, edem pulmonar, astm, pneumonie, gangrenă, pneumotorax, ftizia. Duce mai departe rezultatele colaborării sale cu colegul Bayle, descrie semne fizice, simptome, căi de prevenire și metode de vindecare. Nosologia sa e dusă până spre detalii. Orientarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un adept fidel al lui Laënnec deși, două luni frecventează și lecțiile lui Broussais, care publicase deja Histoire des phlegmazies chroniques (1808). Louis publică tratatele: Recherches anatomo pathologiques et thérapeutiques sur la phtisie (1825), Recherches anatomo-pathologiques et thérapeutiques sur la maladie connue sous le nom de fièvre tiphoide (1829). Spirit analitic și perseverent, riguros practician și cercetător, Louis confirmă în ftiziologie ideile lui Laënnec. Plin de intuiții medicale originale, admirat de Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Afganistan și cercetată de Koch în Alexandria - Egipt (1883) unde bântuia. Călătorește în Africa, Indii, Java, SUA, Japonia, făcând studii de bacteriologie. Numele său circulă în lume, fiind considerat fondatorul microbiologiei, alături de Pasteur. Dar secolul este bântuit de numeroase maladii: febra tifoidă, malaria, febra galbenă, adusă din America, boli venerice, boli cardiace, reumatism. între toate însă tuberculoza are un statut îngrijorător de dramatic. Germenele ei nu alege clasa socială, nici organul pe care să-l atace. Descoperirea acestui bacil înseamnă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și conduce din 1901 - 1940 un Institut Pasteur du Brabant în Bruxelles. Contribuția sa la progresul serologiei a condus la descoperirea multor organisme patogene, ca cele ale febrei tifoide, sifilisului, și împreună cu Gengou a bacilului tusei convulsive. Pentru diagnosticul atâtor maladii infecțioase și pentru descoperirile sale cu rol în imunologie J. Bordet a primit, în 1919, Premiul Nobel. Prin chimie s-a ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii sucurilor gastrice, a concentrației de gaz carbonic, de oxigen, de gaze rare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ integrativ. Cibernetica, această cerebralizare a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
subdezvoltate frecvența lor este îngrijorătoare. Este recomandabilă consumarea vitaminelor prin produsele naturale care le conțin, respectiv printr-o alimentație variată din care vegetalele și fructele să nu lipsească, asemenea produselor lactate. Astăzi vitaminele sunt folosite ca adjuvante în tratarea unor maladii. Vitaminoterapia a eradicat boli și a diminuat frecvența altora. DESCOPERIREA ANTIBIOTICELOR Metodologia biochimică în farmacologie și reușitele ei, încurajează cercetările cu fiecare an al sec. XX. Bătălia contra microorganismelor patogene continuă. Pasteur era convins că viața acestora împiedică viața și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între care imunologia și genetica îi asigură perspectivele. În același timp remarcăm progresul chirurgiei maxilo-faciale, a grefelor de măduvă osoasă, tratarea hemoragiilor cerebrale cauzate de hipertensiune, ateroscleroză, rupturi de anevrisme etc. Chirurgia obstetricală, ginecologică, infantilă, cunosc un progres rapid. Destule maladii nu și-au găsit leacul. Altele noi apar. Vârsta medie de viață a crescut semnificativ, s-a dublat (aproximativ fiind de 70 ani). Morbiditatea și mortalitatea infantilă a scăzut simțitor. Conflictele armate sunt controlate. Numărul bătrânilor e în continuă creștere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]