3,725 matches
-
cu altă ocazie. Îi scria tot fratelui: „Ca să-ți faci o idee despre coșmarul pe care-l trăim noi la Paris, îți trimit în plic un fel de broșură, pe care te rog s-o parcurgi și la care să meditezi. A trăi aici a ajuns un fel de pedeapsă. Evident, te obișnuiești. Dar te obișnuiești și cu iadul când n-ai cea mai mică speranță să scapi și când pare fără sfârșit. Visul meu ar fi să am o casă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se naște din cercetări verbale, ci din sentimentul absolut al unei realități. Nici Saint-Simon, nici Tacit nu s-au coborât la literatură. Erau scriitori, nu literați. Un mare scriitor trăiește în limbaj; nu e preocupat de el din exterior. Nu meditează asupra stilului; își are stilul propriu. Se naște cu stilul lui” (I, 288). Dincolo de faptul că Cioran își suspectează propria scriitură de artificiu și de codul pe care și-l instituie, opțiunea lui e transparentă. În plus, sunt cunoscute atacurile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu e totul, e aproape nimic. Un Dostoievski sau un Tolstoi nu i-au dat nici o importanță. Dacă ai ceva de spus, o spui, asta-i tot. Căutarea cuvântului potrivit e un demers din cele mai vane. Saint-Simon n-a meditat asupra limbajului. Și totuși Ă sau mai curând: de aceea Ă e poate cel mai puternic scriitor francez. A medita asupra «scriiturii» echivalează cu o castrare. Literatură de eunuci. Obsesia expresiei devirilizează” (III, 7). Abia aici, când vorbește despre scris
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de spus, o spui, asta-i tot. Căutarea cuvântului potrivit e un demers din cele mai vane. Saint-Simon n-a meditat asupra limbajului. Și totuși Ă sau mai curând: de aceea Ă e poate cel mai puternic scriitor francez. A medita asupra «scriiturii» echivalează cu o castrare. Literatură de eunuci. Obsesia expresiei devirilizează” (III, 7). Abia aici, când vorbește despre scris și despre modernitate, Cioran nu mai minte. Când se referă explicit la neputința sa de a trăi o cauză, rezolvă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să trăiesc, nici să mă nimicesc. Mereu la jumătatea drumului între cvasiexistența și neantul meu” (idem). Din cauza crizei de identitate, ura de sine și ura față de propriile origini se suprapun. Ca și dorința de nimicire. Iată: „Azi-dimineață, în pat, am meditat la motivele pentru care Weininger m-a pasionat atâta în tinerețe. Îmi plăcea, evident, că ura femeia. Dar și mai mult mă seducea faptul că, evreu fiind, își detesta «neamul», la fel cum mie, român, îmi era groază că sunt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pot. Maria: Să pun frișca la frigider că odată se fleșcăiește. Restul e gata? Bun. Alex, sper că pentru masă nu rămîi în blugi! Știi că lui nu-i place. Și dă cu pieptenul prin părul ăla. Uf! (iese) Alex: (meditînd o clipă, puțin trist, puțin cu umor) Bunică, pot să-mi pun o întrebare? Bunica: N-ai vrea mai întîi să-ți dau o tartinuță... un sandvici? Alex: (îmbrățișînd-o) Of, Doamne, decît să n-ai o bunică, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu știam că în acea clădire este Securitatea din Iași. Nu încălcasem nici o lege, singurul lucru care mi se putea imputa era că mai făceam niște meditații cu copiii la fizică. Dar această activitate o începusem din timpul liceului când meditasem o doamnă de la Sfatul Popular și care făcea liceul la seral. Pentru postul pe care îl avea trebuia să aibă liceul, ceea ce era greu pentru ea, la vârsta pe care o avea. Pe această doamnă (de fapt era domnișoară
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de la Sfatul Popular și care făcea liceul la seral. Pentru postul pe care îl avea trebuia să aibă liceul, ceea ce era greu pentru ea, la vârsta pe care o avea. Pe această doamnă (de fapt era domnișoară bătrână) o meditasem la matematică. Făcusem cu ea limite și integrale, ea le învățase pe de rost dar reușise să termine cu bine liceul și fusese foarte mulțumită. Chiar multă vreme după aceea am rămas în relații foarte bune. Cum lucra la Spațiul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sau tendințe rămâne deschisă timpului, gustului criticului și cititorului de mai târziu. Investigațiile vor participa la starea de mister a poeziei, conturându-se într-o confesiune similară creației. Pentru a ajunge la o judecată de valoare, lucrarea își propune să mediteze la efortul poeților de a transcende evenimentul imediat din actualitatea politico-socială, istoria, formulările teoretice și programatice, în lumina unor semnificații generale cuprinse într-un limbaj în care cuvântul să reziste timpului. Recrearea cu minuție a unui univers literar particular, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
visului i se par puerile: În vis nu cântă nimeni și nimeni nu dansează/ lipsim câte o clipă fugim în univers/ Putem lipsi din viață/ dar crezi c-ar fi mai bine/ cu-aceeași disperare să strălucim invers." Calm, poetul meditează asupra tainelor universului și asupra posibilităților de-a le dezlega, pentru că: "poezia din adâncul minții/ e un soi de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înfățișează (dar în expresie mai palidă), producția lui Ion Rahoveanu. Pluralitatea răsunetelor din poezia epocilor anterioare dă stilului acestor poeți și al multor altora o tentă eclectică. Menționăm, prin urmare, și alte câteva nume. Negoiță Irimie, își evocă orașul natal, meditează asupra trecerii timpului, asupra adâncirii iremediabile în banal pentru a rămâne cu nostalgia evadării, chemat de mari depărtări. Damian Ureche, a cărui lirică, cum spune Alexandru Piru, se caracterizează prin antropomorfism, rămâne însă un poet fără chemare și fără viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de strugure; un adevărat paradis de mirosuri și culori se convertește în stări lirice: "Și cine-i de vină/ că-mi umblă-n grădină,/ de-o săptămână, Bucuria cu tristețea/ De mână?" În volumul "Umbra faptei" poezia devine discursivă; poeta meditează asupra unor sentimente ca singurătatea, destinul, cumpătarea, liniștea, precum și asupra impresiei că "umbra faptei" o urmărește și devine obsesie. Doina Sălăjan a obosit, emoția a secătuit, comentariul este rece, poeta își contemplă parcă trăirile de la distanță, concretizându-le epic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult/ Căci sângele atât ne e de scurt,/ Suntem ai tăi/ și vom rămâne ai tăi,/ Aceștia care suntem buni și răi." Poetul recită solemn adevăruri despre țară și neam în numele unor tradiții și aspirații asupra cărora se apleacă și meditează: "Si-atunci vedem că veacul e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritualitatea epocii noastre, poeții nu se pot despărți de cel care, de finindu-se, a spus că haru-i de la duhul sfânt". Universul dematerializat, prezent și în poezia lui Blaga, este populat de imagini grațioase; însuși poetul este un înger, el meditează asupra confruntării cu lumea, precum și asupra disciplinării raționale a unui materialism terestru, turnate în ritmica pură a imnului, a cântecului. Dar la această decantare a preocupărilor despre poet și poezie ajunge după ce trece expozitiv și didactic prin începuturile exuberante și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idei științifice, construcții teoretice de anvergură. Numind mari spirite din sfera științei, (Ptolomeu sau Euclid), poetul elogiază efortul etern de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O viziune a sentimentelor" e unul dintre cele mai lirice; universul sensibil vibrează aici într-o taină care fascinează. Ce din noi iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
participanților, a cuprins următoarele întrebări: Moment de reflecție 1. Numește două puncte "tari" ale acestei întâlniri 2. Numește două două puncte "slabe" ale acestei întâlniri 3. Cu ce idee nouă pleci de la această întâlnire? 4. La ce idee vei mai medita (te vei mai gândi), când te vei întoarce acasă? 5. Dă o notă acestei întâlniri, pe o scară de la 1 la 10. 6. Sugestii pentru viitor: ce DA / ce NU. Răspunsurile primite au fost prelucrate statistic, dar analiza lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
punctele tari. Cu ce idee nouă pleci de la această întâlnire? La această întrebare, sigur că răspunsurile sunt personalizate, dar ele se întâlnesc totuși în ideea comună că fiecare dintre participanți a câștigat o idee nouă, la care, desigur, va mai medita în viitor. Unii elevi mărturisesc că sunt "prea multe" idei ca să le poată menționa aici. Voi selecta câteva răspunsuri, ce exprimă aceste idei diferite sau rostiri originale ale acelorași idei: Un creator creează o lume, nu o imagine nouă a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creație (Savulov Tulia); când receptez o operă, demasc o lume (Camelia Circa-Chirilă); nu putem cunoaște pe nimeni pe deplin, nici chiar pe noi înșine (Zorlențan Cristina); pădurea de stejar din sâmburele de ghindă (Foltean Adrian). La ce idee vei mai medita (te vei mai gândi), când te vei întoarce acasă? Sigur că întrebarea nu se suprapune cu cea precedentă și nici răspunsurile primite. Nu întotdeauna te apasă ideea pe care ai dobândit-o de curând, ci, mai degrabă, revin problemele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai gândit, dar nu le-ai dat de capăt și care, acum, privite dintr-o altă perspectivă, aduc noi întrebări și noi meditații personale. Iată câteva dintre aceste idei, care vor face obiectul reflecțiilor personale ale participanților. La ce vor medita? La condiția creatorului universal (Neguț Andrei); la temperamentul meu (Horelița Florentina); la nimicul pe care îl știu și nu îl știu (Bălaș Flavia); la ideea arhetipului (Romina David); la ambiguitate o trăsătură general valabilă a omului (Ursoi Dorian); de ce suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai ales curioasă de problemele de conținut, dacă ele au fost înțelese, dacă au fost înțelese corect, dacă am reușit să mișc ceva în gândirea și simțirea elevilor mei. Și, foarte important pentru mine, dacă după această întâlnire vor mai medita la cele discutate. Se pare că da. Cred că am reușit să focalizez întrebările-problemă spre ceea ce mi-am propus. Cred că întrebările tari au fost: * Dacă creatorul a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, așa precum artistul creează opera
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Care sunt indiciile care i-ar duce spre descoperirea zonei ascunse? Reflecția didactică Prima oră și-a propus să familiarizeze elevii cu tema propusă. A fost un exercițiu de imaginație, de creativitate, deschizând perspectiva demersului următor. Elevii sunt provocați să mediteze asupra persoanei lor: dacă recurg deseori la mască?; de ce o fac?; dacă s-ar descoperi ceea ce se ascunde în spatele măștii, s-ar deteriora imaginea lor în fața celorlalți? Elevilor li se recomandă să citească Fizicienii și Galileo Galilei A doua oră
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
personajelor, ținând cont de epocile în care au trăit. Fiecare grupă își va alege un personaj, chiar dacă este același la mai multe grupe, pentru care va căuta o altă mască pentru același rol jucat și va motiva alegerea. Fiecare va medita la alegerea făcută, neexcluzând și ideea că masca aleasă face parte din arsenalul lor de măști pe care le folosesc uneori. Ora a treia: Tema: Masca omului și masca savantului Resurse didactice: fișe, creioane colorate sau markere, articole de pe internet
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
logic, se pare că am lăsat uneori în suspans anumite lucruri, aruncate în ringul dezbaterilor (A pleca de la o întâlnire, în care ești bombardat cu "artileria grea" și problemele par a fi lămurite, înseamnă că nu mai ai la ce medita asta am învățat pe parcursul întâlnirilor, dar eu poate le-am lăsat prea superficial discutate.) elevii nu au reușit să facă jocul de rol, deoarece ora era înaintată și nu reușeam să ajung mai repede la finalul mult așteptat de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-și dea seama că își fac singuri rău. (Ciocan Andra) Teorii deja existente la ideile despre încălzirea globală. (Novanc Andreea) Aș fi foarte interesată de camuflarea animalelor și tipuri de camuflare. (Bucur Roxana) Orice altceva care să mă provoace să meditez la problematica măștii și la ceea ce se află dincolo de ea. (Circa Chirilă Camelia) Mi-ar plăcea să discutăm despre societatea umană în comparație cu cea animală, felul în care oamenii acționează în diverse situații și cum o fac animalele. (Imbăruș Patricia) Aș
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]