2,843 matches
-
Însorite. În puritatea și goliciunea orei mai puțin familiare, umbrele erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în întregul ei, viața trăită în totalitarism a fost o vreme a insuportabilului, dar și a marilor speranțe. Din ea n-a lipsit fericirea, numai că, potrivit reflecției melancolice a autorului, „orice fericire se plătește” (105). Ceea ce pare numai o sonoră apoftegmă devine realitate în viața lui Valeriu Cristea, iar aceasta tocmai atunci când s-ar fi zis că are, în fine, șansa de a fi fericit. Deși pare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
București, în 1964, s-a concentrat, cu timpul, într-o singură seară, seara în care am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă nesigură în ce privește viitorul nostru (cu o frumoasă disperare cântau și actorii din acel film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ochii îi sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales a lui Mikael), de felul lor de a crea o bună atmosferă între noi pentru ca imaginea să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăise reîntâlnirea cu țara în care s-a născut, Polonia, m-au încurajat povestind, glumind despre pământul natal, cel care trebuie mângâiat și chiar sărutat înaintea oamenilor. Inger (Johansson) și Thomas (Kellgren) sunt mai puțin „lirici”, gândindu-se că tăcerea melancolică m-ar avantaja mai mult. Dar amintirile din prima viață constituie pentru mine un punct iradiant, stabil în tot ce simt și gândesc eu. Un izvor din care țâșnesc culori, mirosuri, chipuri, răni de nevindecat ca sinuciderea tatălui meu, moartea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ocup de futilități, nu mai pierd timpul cu trăncăneli care nu duc nicăieri. Astea toate pentru că iubirea și încrederea mea în Lionel trăiesc profund în fibrele corpului și substanța siderală a sufletului meu. Boni (Herlin) a venit în vizită, era melancolic, cu acei ochi albaștri ai familiei venind direct din Gustav Vasa. Mi-a povestit deodată că în copilărie, după moartea tatălui său, îi era imposibil să adoarmă. Bunica lui dinspre mamă, contesa, l-a sfătuit să ia binișor gândurile și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inima, mulțumesc! Sper că ai primit scrisorile mele, discurile și cărțile. Spune-mi ce gândești despre Menuet de Louis-Paul Boon. Eu găsesc că e foarte puternic! În ultima ta scrisoare (n-am primit decât două de la despărțirea noastră!), tu ești melancolică în legătură cu Premiul Nobel din anul acesta. Da, e păcat, dar l-am prevăzut, mai mult sau mai puțin. Dar sunt convins că Stancu va lua premiul în 1975. Aliații mei din sânul comitetului Nobel și mai ales Artur Lundkvist mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inima. La întoarcerea de la Beuvry, prietenii mei și cu mine, locuind tot la hotelul Ibis, am fost invitați regește, de scriitorul Alexandru Vona la un restaurant românesc din inima Parisului. Domnul Vona, era frumos, cu pleoape mari, tăiate în semilună, melancolic, cu acel eter superb pe toată fața. În altă seară am fost la prietenii lui Miky și Alec, faimoase personalități din lumea științelor, izgoniți de prostia din România, universitari care au făcut cinste marilor catedre de învățământ superior din Franța
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut de drum, ambalând motorul. Pentru mine, frunza era un semn special: la oră și dată precisă am simțit că a venit toamna. Anotimp fabulos, euforic și totodată melancolic: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte", am simțit totdeauna toamna "altfel". Nu știu alții cum sunt, dar eu am simțit toamna, cum am spus, "altfel", ca pe o haină nouă care îmi cade pe măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi, mai jerpelite ale orașului. Case fără număr, câte o capră speriată, vântul care șuieră în voie și mai ales o tristețe leneșă, o abulie melancolică, ce mă îndeamnă spre acele teritorii insalubre, nerecomandabile unui om cu scaun la cap. Eu însă nu cred că am scaun la cap... (ce expresie: cum adică, să-ți anexezi la cap un scaun?) Sigur că nu am nici un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu bătrânele animale când se despart de familia în care și-au trăit viața. Rămâne în urma lor o lipsă Îmi pare rău; dar trebuie să recunosc faptul că, în prezent, cartea începe să fie un lucru anacronic, un obiect nostalgic, melancolic. Mă simt ca un magistrat silit să anunțe o pedeapsă prea grea. Îmi imaginez "cartea" ca pe o zi de toamnă târzie, ca pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la Veneția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de surprize rămân în subconștientul nostru, iar lucrurile pe care pirații le puteau face după bunul lor plac le dorim și noi, măcar temporar, ca expresie a unor posibilități de mult amputate. O aventură cu sufletul la gură, pe întinsul melancolic al mării, cu scândura punții sub picioare, cu buzunarele pline și cu prețul unei vieți scurte, dar libere și intense - iată esența imaginarului pirateriei occidentale ! Despre câmpul său larg de implicații istorice și estetice va fi vorba în acest eseu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
personal 7, iar Eugen Negrici, deși a apreciat-o, a încadrat literatura lui Tudoran la roman de consum 8. Orice am face, acest gen a rămas legat de opțiunile copilăriei și adolescenței, la noi și aiurea. Final (pe țărm, puțin melancolici) Corăbii, mare și piraterie - iată trei borne istorice și simbolice interconectate. Dincolo de realitatea istorică a fenomenului au stat, ca de obicei, reverii, fantasme, legende, care, toate, au alimentat un anumit tip de imaginar occidental. El s-a manifestat cel mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a lungul coastelor Noii Irlande, descoperă Noua Britanie și explo rează strâmtoarea care îi poartă astăzi numele. Prelungirea etajelor sociale exclusiviste în secolul romantic a favorizat, ulterior vremurilor lui Dampier, atât dorința anarhică de a le aboli, cât și predispoziția melancolică a evadărilor imaginare. Obișnuința acestor evadări a creat, nu numai în Occidentul anglo saxon postcolumbian, o dependență foarte benefică pentru piața literară și de enter tainment, începând cu secolul al XVIII-lea. Existența unui imens continent cvasi-necunoscut la vest de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai mare amploare: o urmare a revenirii din zborurile imaginației la condiția umană și la limitele sale, cu con secința unei nemulțumiri și a unei indispoziții ce nu se mai lasă vindecate. După ce a gustat fructele unui arbore pa radisiac, melancolicul își trăiește propria stare ca pe aceea a unei căderi iremediabile, însă, știind-o imaginară, se nutrește din propria-i disperare. Proliferarea unui ima ginar occidental al mării, al corăbiilor și al ilegalității marine a servit acestei disperări cu care
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar „Deșteptarea”. Poezia este închinată Aurorei, femeia care avea să-i devină parteneră
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
păstreze o amintire plăcută despre acel tânăr serios și zelos, cu privirea dulce și cu vorba înțeleaptă, mereu preocupat să-i cheme să participe la slujbele religioase, la evitarea răului și la mântuirea sufletului. Se făcuse simpatic tuturor. Surâsul său melancolic revela suferințele pătimite care l-au maturizat înainte de vreme. Un tovarăș de-al lui de joacă spunea: «Simțeam în tânărul Calabria ceva aparte, sugestiv, ceva ce nu întâlneam în ceilalți dintre bunii și bravii noștri tovarăși. Se arăta simpatic față de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Roncato, director și fondator al Institutului de chimie biologică al Universității de studii din Padova, și a medicului avocat Filippo Parolari, prieten intim al lui don Calabria și frate extern. Profesorul Achille Roncato a confirmat diagnoza profesorului Trabucchi: «Formă depresivă melancolică». A propus o nouă cură mai puțin violentă decât cea a electroșocului: patru injecții intravenoase de cardiazol. Înainte de a începe această cură, profesorul Trabucchi a voit să audă și părerea profesorului Belloni, docent de neurologie al Universității di Padova. Deci
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
făcută marelui și frățescului prieten, don Calabria, într-una din ultimele zile ale vieții sale. «Colocviul nostru a fost scurt pentru că bolnavul era epuizat, în ochi era ca stins, în trup descarnat. Ne-am amintit lucruri de altădată. Pe linia melancolică a vremii a venit la noi mama, când, cu simplitate, l-a numărat printre copiii ei, pe „fiul hoinarei“, adoptat de-al ei Giovanni, și apoi al doilea... al treilea... Ne-am amintit de femeia scundă din popor, Masina, chemată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
însă, doar una singură sau mai multe suportă modificări, câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată forța ei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o stare de mânie și furie, care a primit numele vulgar de folie raisonnante și în care nu mai e vorba de devieri ale imaginației ori de viziuni fantastice (pp. 21-25) - iluzii dintr-acestea se observă în afecțiunile ipohondrice și melancolice. Johann C.A. Heinroth (1773-1843), conducătorul primei Catedre de psihiatrie de la Leipzig (Germania), extinde sensul inițial al termenului (folosind germ. Verrücktheit și "paranoia" ca sinonime) pentru a cuprinde și percepțiile false semnalate chiar și în absența febrei. În lucrarea sa
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în "cursul lui normal"". Am înfrumusețat structura moale a acelei mase uriașe de carne cu câteva boabe de fasole fiartă, căci nimeni nu și-ar putea imagina înghițirea acelei cărni inconștiente fără prezența (deși neinspirată) a unei legume păroase și melancolice". (Dalí 2006: 659) Pictura în ulei Tata picioarele lungi ale serii - Speranță! (1940) ne invită să examinăm atitudinea ambivalentă a pictorului spaniol față de război. Realizată în timpul exilului său american, lucrarea nu înfățișează o scenă de război, ci o figură mutilată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată a acestuia, Adorația magilor. Imaginile invită privitorul la o lectură dublă, el putând vedea fie o fată cu buze roșii și ochi uriași, melancolici, fie figura unei persoane stând în picioare, și un om pe cal. Cea mai reușită ilustrare a "imaginii duble" este Piața de sclavi cu bustul invizibil al lui Voltaire (1940), în care o Gala șezând privește fix la un grup
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în iatac și pe sofa. Versurile în acrostih ne dezvăluie un răboj de femei: Casandra, Anica, Elena, Lucsandra, Marioara. Conachi petrarchizează prin "la petite poésie" a secolului XVIII, cultivând un întreg jansenism amoros, mergând de la faza "dulcelui stil" până la poza melancolică: Înnoptez printre prăpăstii, printre râpi, printre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară... Cum poetul nostru e un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, ducând omagiul până la târârea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]