2,887 matches
-
frecvent, slabe, la fel ca și relațiile lor sociale. În multe cazuri, comportamentul oscilează între acting-out (furie) și retragere în sine (tristețe). Este posibil să apară și toleranță scăzută la frustrare. Tulburarea depresivă majoră în adolescență În adolescență, subtipul endogen/melancolic al depresiei, tentativele de suicid și accidentele au o incidență mai mare decât înainte de pubertate (Ryan și colab., 1987). Depresia juvenilă continuă cu depresia adultă (Ryan și colab.). În amândouă aceste forme, există dovezi ce atestă rolul important al factorului
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
așa simpliste cum erau ele, reflectă destul de bine atmosfera epocii, noul mod de viață al adolescenților și banalizarea flirtului. Toți băieții și fetele de vârsta mea Se plimbă pe străzi doi câte doi se lamentează Françoise Hardy, cu vocea sa melancolică și domoală. Și privind ochi în ochi adânciți Și ținându-se strâns mână-n mână Mergând îi vezi cu pas de îndrăgostiți Unul lângă altul hotărâți să rămână [...] Însă mie singură dat mi-e să fiu Căci nimeni nu mă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
răspândit, încât face ca și un alt film minunat, adaptat după romanul lui Herman Raucher Un été '42195, să se bucure de un succes imens, treizeci de ani mai târziu. Acompaniată de la un capăt la altul de muzica celebră și melancolică a lui Michel Legrand, drama aceasta este și mai pătrunzătoare, și mai profundă decât Un Carnet de bal. Ea arată cât de mult coincide sfârșitul flirtului cu sfârșitul inocenței, cât de mult se insinuaseră bătrânețea și amenințarea morții în inima
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
delicat și complex, în care descoperea teme obsedante ale istoriei românilor, o istorie adînc marcată de o nefericire esențială, multiplă, repetitivă. Asupra acestei însușiri atrăsese deja atenția A. D. Xenopol în marea lui sinteză istorică, pe frontispiciul căreia se putea citi melancolica sentință a cronicarului: "Nu sunt vremile sub cîrma omului, ci bietul om sub vremi". Cugetarea costiniană va fi fost pentru Catherine Durandin, la început de carieră istoriografică, o cheie de lectură a unui trecut și poate o provocare. Căci în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și cvasi-refuz adresat emisarilor lui Bălcescu. Prin radicalismul său militant, el pare să clarifice situația transilvană tulbure pe care împăratul o lasă în grija armatelor sale. Nevoia de claritate eroică într-o perioadă postrevoluționară, pe care Alecsandri o califică drept "melancolică", constituie una din temele compozițiilor poetice ale vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată savant și recompusă. Poporul a decepționat întrucîtva sau cel puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit fragilă. În întregul folclor, punerea în scenă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a pierde vremea în cafenele și de a cuceri femei, trăiesc experiența neverosimilă a unei dedublări biografice. Într-un orășe burghez dintr-o țară occidentală imaginară, cei doi se cunosc la Café de l'Union, local frecventat de o clientelă melancolică, al cărei înger păzitor bovarc este chelnerița Laurinda. Daniel, protagonistul, duce un trai lejer în urma concedierii de la Băncile Unite Seelandeze, iar Joseph, corespondentul unor ziare germane, pare un profesionist al sobrietății și rigorii. Unul dintre cele mai bine articulate paliere
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Munro*, confirmă statutul de scriitor autentic al unui artist afirmat în muzică. Cariera sa în formația Nick Cave and The Bad Seeds l-a impus ca pe una dintre cele mai carismatice și originale figuri ale rock-ului alternativ. Sonoritățile melancolice, frisoanele erotice, fascinația permanentă a morții și a universului thanatic, cadrele lirice amintind de legende despre iubiri nefericite și crime pasionale sunt transferate, prin liniile de tensiune ale unui imaginar fabulos, în traiectorii epice de o intensitate neobișnuită. Bunny Munro
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Vali), și un supra- personaj tulburător și toxic, Veronica Manea. Romanul reunește, de fapt, trei texte - narațiunea la persoana întâi, a lui Vali și două scrisori, prima, a Ramonei, și cea de-a doua, a lui Vali. Într-o seară melancolică de vară târzie, Vali, un tânăr oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și un poet mai mult decât interesant. Oricine i-a văzut filmele a putut intui poezia intrinsecă straniilor sale personaje. Fiecare e o proiecție dinamică a unui coșmar, uneori blând, alteori atroce, însă întotdeauna viu și neliniștitor. Volumul de poeme Melancolica moarte a Băiatului-stridie* reface, într-o miniatură a cărei frumusețe devine perceptibilă printr-un complex joc vizual, o lume pestriță a micilor monștrii ce populează, de fapt, planeta Tim Burton. Originalitatea poetului Burton provine dintr-o încrucișare la fel de bizară ca
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fabuloasă ce se tot destramă și se rescrie, ca într-un amuzament savant prin care-și propune să expună viscerele fetide ale Istoriei în contrast cu inefabilul existenței individuale, al trecerii prin lume și prin propria viață ca un străin rătăcit și melancolic. "Orizont", nr. 4 (1555), aprilie 2013 Arhetip și monstru Primul roman al Martei Petreu, scris la trei decenii după ce debutul editorial cu volumul de poezie Aduceți verbele (1981) are o miză bine conturată și iradiază, din toate cele peste trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în plan secund persistând refuzul viziunii tradiționale asupra relației dintre individ și istorie. Jurnal despre Čarnojević a apărut în 1921, la Belgrad, în biblioteca "Albatros", având un pregnant caracter autobiografic și o importanță aparte în evoluția discursului literar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele doar evocă lumea vârstei infantile prin decor și impresia generală de teatru de păpuși melancolic și neliniștitor. Ele nu se adresează copiilor, ci doar expun o lume miniaturală, în aceștia care au locuit odată, dar care nu le mai aparține, deoarece a fost invadată de tristețe, degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o fotografie veche de-acum un secol și jumătate, domnișoara Jeanette Glockmeyer are aerul că ascunde, subtil, ceva. Probabil și-a întrerupt timp de câteva clipe lectura de după-amiază pentru a-și contopi surâsul și privirea fixă într-o expresie melancolică, rezonând fin cu sobrietatea studiată a primul său portret de tânără burgheză. Așezată pe un scaun înalt, își sprijină brațul stâng pe o măsuță, în timp ce mâinile țin întredeschisă o carte de rugăciuni îndreptată puțin în jos, spre faldurile bogate ale
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dobrescu, Editura Humanitas, București, 2008. * Ames Joyce, Portret al artistului la tinerețe, traducere de Antoaneta Ralian, prefață de Dana Crăciun, Editura Humanitas, București, 2012. * Jean Mattern, Băile Király, traducere din franceză de Silviu Lupescu, Editura Polirom, Iași, 2009. * Tim Burton, Melancolica moarte a Băiatului-stridie, traducere de Marius Chivu, Editura Humanitas, București, 2009. * Philip Roth, Nemesis, traducere din limba engleză de Radu Pavel Gheo, ediție revizuită de Ramona Gönczöl, Editura Polirom, Iași, 2011. * Virginia Woolf, Orlando, traducere din engleză și note de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
fie călător și rămâne paznicul și medicul al uneia dintre aceste punți, unde îi pregătește pe călători. Se îndrăgostește de o călătoare, Talitha, care dispare. Pregătește mai târziu o altă călătoare, pe Mélané. După plecarea acesteia începe pentru Egon așteptarea melancolică a întoarcerii. Vede sosind alte călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Adjectivele utilizate sunt în general abstracte, iar asocierea lor în serii de câte trei, destul de rară, amplifică orizontul enigmatic al sensurilor romanului ( Mavrodin o ,,bănuie” pe Ileana ,,vie, inteligentă, melancolică” - p.15, vrea să scrie cum îi place ei, ,,sobru, limpede și totuși patetic” etc. - p.53). Revenind la tehnicile cinematografice, pentru care Mircea Eliade manifestă un interes deosebit în aproape toate romanele sale, remarcăm și aici prezența unor pagini
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mg/zi în mai multe prize. O formă deosebită de depresie se întâlnește uneori la bolnavii cu SM, manifestată printr-o combinație de a fi posac cu comportament antisocial, creșterea abuzului de alcool, promiscuitate, tendința de sinucidere cu ușoare manifestări melancolice sau anxietate. Acești bolnavi pot răspunde favorabil la tratament cu carbamazepină. S-a înregistrat în SM și psihoză maniaco-depresivă care răspunde bine la tratamentul cu carbonat de litiu. Euforia nu necesită nici un tratament. Labilitatea emoțională, de la o chicoteală până la plânsul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
însăși o legătură între ei șii armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite sau putut întâlni și sau putut însufleți în acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
minciuni sau goliciuni? <ref id=”1”>Ioan C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatorii și junimiștii..., ed. cit., p. 6. </ref> Puține texte sunt mai potrivite pentru a figura ca epilog al acestei încercări de reexaminare a imaginarului ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care lucrează, în 1913, alături de Titu Maiorescu, în circumstanțele Păcii de la București, el însuși gânditor politic care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
cîte ceva... dar acum trebuie să mă duc la cumpărături... m-am întors din drum numai ca să vă spun că... nu așa credeam să învăț a muri vreodată.... (această replică o va spune obstinant, de la tristețe pînă la strigăt, plîns, melancolic, alb, ghiduș, pînă în pragul patologicului; Ea 2, intrînd și asistînd la o parte din această scenă, nu știe ce să facă, cum să intervină să-l liniștească, e speriată de propria-i neputință; revine și Ea 1, vede și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
însăși a frontalității poziției poetului. Barca îi dă avânt, dar îi exprimă și inhibarea misterioasă, oprindu-se în planul frontal al picturii, fără a avea unde să se mai îndrepte. Absintul lui Degas este mult mai inhibitor (figura 113). Prezența melancolică a bărbatului și a femeii este comprimată între bancă și mese. Punctul nodal din centrul compoziției propune microtema femeii înghesuite din stânga de sticlă, iar din dreapta de pahar și împunsă cu răutate de cele două colțuri opuse ale meselor. În fundal
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne convinge că părul și barba i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
belșugul lui; el nu este evocat, ci trăit efectiv. În acest complex timpul devine calendarul muncilor și al roadelor. Ion Horea descrie toamna cu belșugul ei în detalii de pastel surprinse în obiectivul aparatului de filmat, însoțite de o muzică melancolică și duioasă; timpului pillatian i se adaugă mai multă ceață, ochiul care se vrea senin se întunecă treptat: "Parcă ninge peste mine, parcă-aș fi deodată mire." Picturalul la Ion Horea este dominat de sentiment, de atmosferă, el se estompează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]