4,482 matches
-
interioare, trasează discret filoanele unei erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
comentariu critic, dar nucleul semnificativ al acestor schițe e vibratil, emoțional, născut din cultul prieteniei. Astfel sunt portretele consacrate lui B. Fundoianu, Ștefan Roll, Ilarie Voronca ș.a. Chiar figurile socotite minore, ca Dan Faur, Moldov ș.a., sunt fixate în formule memorabile. O pagină relatează despre apariția volumului Jurnal de sex al lui Geo Bogza, refăcând atmosfera acelui moment tensionat, în care autorul stârnește concomitent o mare admirație și o dezaprobare violentă. Parcurgerea întregii etape avangardiste a scrisului lui Sașa Pană atrage
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
o istorie a mentalităților). Anii ’80 stau, dimpotrivă, sub semnul apăsării și nesiguranței, neajunsurilor de fiecare zi adăugându-li-se panica demolărilor, Strada Parfumului, salvată de revoluție, făcând parte din perimetrul dintre Piața Muncii și Halele Obor, destinat sistematizărilor orbești. Memorabilă rămâne scena dărâmării bisericii Sfânta Vineri: o mulțime murmurând mocnit se adună zi și noapte în jurul lăcașului în care izbesc buldozerele și macaralele, în vreme ce peste toți se ridică o pulbere spectrală, îmbibată de miros de ceară și tămâie. SCRIERI: Poarta
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile și rațiunea romană. În fine, poemele din
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
zgomotoase, prin afișarea unei retorici a emfazei sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de stranietate. În legătură cu retorica specifică poetului, este memorabilă formula utilizată de Eugen Negrici: „o stilistică a eschivei”. În ultima vreme M. este văzut tot mai mult ca un „poet existențial”, un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale - cu neoexpresioniștii patetici ai generației ’70
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
de primăvară, Cules de vie). În rest, modelele acționează oarecum tiranic asupră-i. Poetul va reveni în ultimii ani ai vieții la o tematică religioasă, fără să aibă puterea de a-și transpune fervoarea creștină în versuri cât de cât memorabile. SCRIERI: Ilinca. Harul busuiocului, București, 1917; Stropi de rouă, București, 1919; Graur cel nesocotit, București, 1924; Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un principiu ordonator al prozelor, astfel încât toți cei care traversează, chiar și accidental, aria de observație a autorului devin eroii unor potriviri memorabile de cuvinte. De fiecare dată suprinde felul în care scriitorul știe să combine rigoarea erudiției cu umorul și ironia fină. Însă dramaturgia este, poate, latura cea mai rezistentă a unei opere subordonate, în mare măsură, obsedantei teme a exilului, remarcabilă
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
a „sfârșitului istoriei și a ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
civile, dar sunt în același timp doctrine complementare și compatibile, având numeroase suprapuneri și zone de relativ consens, desigur mai evidente în descrierea problemelor decât în identificarea soluțiilor. Dificultatea doctrinei liberale de a atrage și a reține spiritele superioare e memorabil discutată de însuși Hayek, în minunatul său text despre intelectuali și socialism, în care, după ce observase la rândul său că socialiștii se schimbau în pas cu timpurile, pleda pentru curajul de a imagina o utopie liberală: Ce ne lipsește este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
antidemocratic. Faptul că Nietzsche este mai popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simbolic, o luminoasă revanșă. Dacă în viață A., cum singură mereu repetă, a ratat mai totul, scrisul o plasează sub o stea în fine norocoasă, impunând în prim-planul literaturii noastre de confesiuni un condei scânteietor și, deopotrivă, un personaj memorabil. SCRIERI: Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1932-1947), îngr. Doina Uricariu și Arșavir Acterian, postfață Doina Uricariu, București, 1991. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
spune, a comunica ideile. S-ar părea că schimbând compoziția, modul de a organiza ideile, care să nu fie cel diluat, sec al reportajului, ci cel concentrat al poeziei, nu cel al poeziei rimate, ci cel al versului cantabil, ușor memorabil, nu cel exclusiv liric, ci cel epic, poeții noștri ar putea fi siguri că ar scrie poezii valoroase. Ceea ce este cu totul greșit este considerarea acestor forme estetice drept niște categorii «apolitice», «supra-partinice», «pur artistice», cu ideea nemărturisită că probleme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care nu sunt tentate, nici măcar o dată, să încalce legea datoriei 23. Înțelegerea kantiană a vieții bune drept ceva ce se poate obține doar prin sforțare, luptă și sacrificiu și constă în însăși această sforțare și luptă amintește de o exprimare memorabilă a lui Friedrich Schiller. Acesta spunea că nu adevărul, ci năzuința și sforțarea neîncetată de a se apropia de el, constituie fericirea cercetătorului. Kant, la rândul său, socotea că cea mai înaltă satisfacție pe care o poate trăi o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
e dat omului, după părerea mea, ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esența lui, sediul lui nu e nici în știință, nici în filosofie, nici în artă” (321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, Editura Humanitas, București, 1993, p. 19). „Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă” (Ibidem, p. 36). „Ca să fii cu adevărat liber
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
până la sfârșitul romanului, l-am fi putut uita (Wolfe, 1985, p. 143). Admițând că aceasta a fost intenția lui Chandler, nu pot să-mi reprim uimirea că un scriitor cu ingeniozitatea lui a găsit o soluție atât de discutabilă. Deși memorabil ca apariție, Moose Malloy n-a beneficiat din partea scriitorului de atenția pe care un personaj cu datele sale ar fi meritat-o din plin. Îndrăgostit nebunește de Velma, Moose iese din închisoare cu obsesia de a-și regăsi iubirea. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de firesc, pe atât de înspăimântător. Din aceste motive, personajele nu devin tipuri reprezentative: ele sunt doar întruparea întâmplătoare a unor categorii născute din convulsiile vieții sociale moderne. Plasată într-un alt context, doamna Murdock ar fi putut deveni un memorabil personaj demonic, o ființă neguroasă ce-și țese plasa de intrigi în penumbra casei-bastion. În contextul dat, ea nu este decât o matroană autoritară, împinsă de lăcomia și zgârcenia sa la abuz, teroare și crimă. Captivitatea în care o ține
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a fi Marlowe. Elementul de bază al intrigii îl constituie, așadar, tema falsei identități - sau, mai precis, al identității furate. Generoasă la nivelul intrigii, ea are avantajul că permite o dezvoltare spectaculoasă a personajelor neimplicate în miezul acțiunii. O figură memorabilă este șeriful din Bear Lake City, Jim Patton, „întruparea umană a virtuților naturale” (Marling, 1986, p. 118). Programul electoral al șerifului te cucerește din prima clipă: „ATENȚIE, VOTANȚI! PĂSTRAȚI-L PE JIM PATTON ȘERIF. E PREA BĂTRÂN CA SĂ MEARGĂ LA
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Dimpotrivă, ele au rolul de a sublinia frecvența unor evenimente și existența unui model mental interiorizat de autor. Situațiile acestea existau pretutindeni în lumea imaginată de romancier și ieșeau la suprafață cu o frecvență suficient de mare pentru a deveni memorabile. Gestația lentă a cărții se datorează, în mare parte, tribulațiilor din viața personală a scriitorului. Dezamăgit că Alfred Knopf nu l-a susținut în cazul de plagiat comis de J. Dickson Carr (acesta copiase, pur și simplu, secvențe întregi din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Chandler, născută dintr-o desăvârșită artă a contrapunctului. Polițistul-prestidigitator este un personaj plin de secrete și previzibil, totodată, așa cum sunt mulți dintre „ciudații” întâlniți de Marlowe. Strania pereche unchi-nepot, gorila Toad și pistolarul oligofren Alfred, trec la fel de meteoric - și memorabil - prin existența lui Marlowe doar pentru a-i băga frica în oase, obligându-l să renunțe la cazul pe care-l investighează. Astfel de apariții sunt tot atâtea încercări în drumul cavalerului-detectiv spre potirul de aur. Aflarea adevărului presupune și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mândrie” (și poate chiar era) putea să fie, la fel de bine, o perversă mască a lașității și a neputinței de a înfrunta viața. Dar tocmai aceste trăsături, niciodată perfect conturate, niciodată fixate pe un suport stabil, fac din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al acestei situații și l-a exploatat cu multă abilitate. El salvează, în felul acesta, chiar debutul jenant al romanului, care era cât pe ce să transforme în caricatură o ieșire din scenă ce s-ar fi cuvenit să fie memorabilă. Dincolo de aceste considerații, produsul literar oferit în anul 1989 de editura G.P. Putnam’s Sons, sub dubla semnătură Chandler/Parker, nu e nici pe departe un eșec. Preluând personajele, sugestiile și tensiunea existentă în acele prime și neconsistente pagini, Parker
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neterminate a lui Chandler, The Poodle Springs Story, i-a propus lui Robert B. Parker să scrie o urmare la romanul Somnul de veci, totul părea o aiureală. Cum să continui un roman care se încheiase perfect rotund, cu o memorabilă meditație despre destin și moarte? Enigma fusese rezolvată, asasinii pedepsiți, iar singura femeie pe care detectivul Marlowe ar fi dorit s-o revadă - Mona Mars - plecase pentru totdeauna. Chiar așa spun ultimele rânduri ale cărții: Toate astea m-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inspirate. Depinde de inventivitatea - sau mai degrabă de bunăvoința - cititorului dacă merită sau nu să reconstruiască tortul imaginar. Marea carență a cărții rămâne însă felul în care este înfățișat Philip Marlowe. Raymond Chandler reușise performanța de a crea un personaj memorabil, de a propune pe harta tipurilor literare o siluetă perfect individualizată. Drama personajului este una interioară, provocată de lipsa de aderență la valorile lumii în care este nevoit să trăiască. Primul Marlowe ilustrează specia eroului inhibat, pe când protagonistul propus de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interpret de dramă. Concomitent, dă în „Universul literar” și în „Revista Fundațiilor Regale” ample cicluri care vor forma volumul Pe-o gură de rai (1943). După război, scriitorul își încetează practic activitatea, actorul, în schimb, și-o intensifică, dând roluri memorabile, în teatru și în film, fiind distins cu Premiul de Stat. Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]