4,210 matches
-
calitate.“) 2. Să nu folosești decât ingrediente proaspete și de cea mai bună calitate! Dacă savoarea primară trebuie prezervată, atunci ea trebuie să fie excepțională.) 3. Să nu încarci meniul! (Listele interminabile de pe vremea lui Escoffier sunt abandonate în favoarea unor meniuri reduse, compuse tematic, deseori pe criteriul anotimpurilor.) 4. Să nu fii modernist cu orice preț! (De aici provine interesul pentru tradiția bucătăriilor regionale.) 5. Să nu neglijezi noile tehnologii! (Se gătește și la cuptorul cu microunde ori sub vid.) 6
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bulli (la care a obține o rezervare este un pic mai greu ca a fi primit în audiență de urmașul Sfântului Petru). El Bulli nu este deschis decât șase luni pe an (în celelalte șase, alchimistul și echipa sa creează meniul sezonului următor), fiecare seară oferind un meniu unic, de treizeci de „feluri de mâncare“ ; nu există furculiță ori cuțit, căci nu vă sunt servite decât stranii texturi semilichide, emulsii, jeleuri cu forme precis geometrizate, chintesențe ale ingredientelor pe care Ferran
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este un pic mai greu ca a fi primit în audiență de urmașul Sfântului Petru). El Bulli nu este deschis decât șase luni pe an (în celelalte șase, alchimistul și echipa sa creează meniul sezonului următor), fiecare seară oferind un meniu unic, de treizeci de „feluri de mâncare“ ; nu există furculiță ori cuțit, căci nu vă sunt servite decât stranii texturi semilichide, emulsii, jeleuri cu forme precis geometrizate, chintesențe ale ingredientelor pe care Ferran Adrià le-a topit și le-a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
anotimpului cald) și a mălaiului (tot anul), dar și, într-o măsură mai mică sau mai mare, a legumelor și fructelor în alimentația țăranului român. Rolul acestora din urmă era cu totul diferit de cel pe care-l au în meniurile de astăzi: nu erau folosite cu precădere la sfârșitul mesei, pe post de desert, ci făceau parte din „udătură“, adică se mâncau cu mămăligă, fiind deseori principalul (și unicul) fel de mâncare. Nu e cazul să ne imaginăm că țăranul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai ales ceapă multă“. Ambele au ajuns pe mesele țăranilor grație influenței bucătăriei târgovețe - cum o numește Radu Anton Roman -, care a preluat intens din cultura culinară grecească sau din cea turcească, acestea, de altfel, fiind o parte importantă a meniurilor boierești și domnești încă dinainte de epoca fanariotă: Negruzzi scrie, în Alexandru Lăpușneanu, că „în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI-lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese. Cel mai mare ospăț se cuprindea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
război.“ Tot Barbu Lăzăreanu ne spune de unde provine numele micilor: ar fi fost botezați de N.T. Orășanu (directorul revistei Nichipercea), client fidel al vestitei cârciumi a lui Iordache, din Covaci. În acest local, N.T. Orășanu avea obiceiul de a crea meniuri cât mai originale, schimbând deseori numele felurilor de mâncare. Astfel, ardeiul iute apărea ca „focos“, cârnații cu piele au fost numiți „patricieni“, iar cei mărunți, fără piele, „mititei“... Indiferent cine le-a dat numele, micii ne-au venit de la turci
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multe „straturi“ ale bucătăriei românești: un substrat, „marea bucătărie țărănească“, un fel de nivel intermediar, bucătăria „târgoveață“, și adstratul cel mai recent, o bucătărie cosmopolită, modernă și citadină, din care citează doar ocazional. Volumul său nu cuprinde nici o rețetă din meniurile meselor boierești sau domnești. De ce? Pentru că în acest domeniu originalitatea nu există, totul este împrumut. Dar, pentru a avea o imagine completă a gastronomiei românești, mesele aristocratice nu trebuie neglijate. Descoperirea uriașelor discrepanțe dintre alimentația bogaților și cea a săracilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gentilom“. Această influență gastronomică franceză - parte a rolului de model cultural pe care l-a reprezentat Parisul pentru români până în a doua jumătate a secolului XX - s-a încetățenit în doar câteva decenii, astfel încât, aproape de finalul secolului al XIX-lea, meniul restaurantului Hugues din București nu părea a fi mai prejos decât cele din localurile Orașului Luminilor. Spicuim numele câtorva feluri de mâncare servite la un duel gastronomic (câștigă cel care mănâncă mai mult!) purtat de Don Aladro, ministrul Spaniei, și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Strasman, fusese chiar ucenicul lui Auguste Escoffier. În anii ’20 ai secolului trecut, mesele regale cuprindeau silure à la Mirabeau, consommé Celestine, dinde Talleyrand, gelée de mandarines à la crème. Unele tușe românești își fac apariția sporadic, mai ales în meniurile anilor ’30, încadrate bineînțeles de feluri de mâncare franțuzești: la dejunul de gală de la nunta principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (26 iulie 1931) s au servit „sărmăluțe de noces roumaines“ („sărmăluțe românești de nuntă“). Cele aproape cinci decenii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unei austerități alimentare au simplificat gramatica meselor bucătăriei de înaltă clasă, care „a intrat în adormire“, ascunsă în amintirile și cărțile de bucate ale ultimilor boieri. Presa postdecembristă, avidă după informații referitoare la traiul nomenclaturii ceaușiste, a publicat în 1990 meniul servit la masa oficială dată de conducerea de partid și de stat în ziua de 23 august 1989. Gustările cuprindeau salată de vinete, castraveți cu urdă și mărar, rulouri de șuncă, drob de miel, crochete de cașcaval, chiftele de pasăre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pasăre; acestora le urmau preparate la grătar, cu garnituri precum orez țărănesc (a se citi „pilaf sârbesc“) sau cartofi piure. La desert, plăcinte de casă, rulade cu fructe, înghețată, cozonac... Pentru românii prinși în coșmarul alimentației „raționale“, acesta părea un meniu opulent, dar banalitatea preparatelor nu poate să nu le fi sărit în ochi. După 1990, parcă în logica fluxului și refluxului, Franța gastronomică revine în forță. Pentru a da un singur exemplu, majoritatea restaurantelor bucureștene care au asigurat mesele invitaților
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în ochi. După 1990, parcă în logica fluxului și refluxului, Franța gastronomică revine în forță. Pentru a da un singur exemplu, majoritatea restaurantelor bucureștene care au asigurat mesele invitaților la Sommet-ul Francofoniei din toamna anului 2006 nu au avut în meniuri nici un fel de bucate românești, deși este greu de presupus că nu ar fi existat, în rândul participanților, interes sau măcar o minimă curiozitate pentru specificul nostru culinar. Departe de noi gândul că la o întrunire a francofoniei felurile de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
iar de acolo au ajuns - simplificate, adică adaptate la puținătatea ingredientelor existente în mediul rural, însă reprezentând totuși un caz fericit de comunicare între straturile „socio-culinare“ -, în bucătăria țărănească. Franțuzismele, apărute târziu în bucătăria aristocratică, au influențat masiv și repede meniurile târgovețe, dar nu au ajuns pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât unele texte literare ne oferă detalii amuzante despre perioada în care ea s-a izbit de adepții trecutului nostru culinar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
proțap. Cu aproape șaptezeci de ani în urmă, o asemenea tentativă a fost încercată și consemnată: la Pavilionul României din cadrul Expoziției Universale de la Paris, bucătăria românească a încercat să-și pună în valoare patrimoniul chiar în templul culturii culinare franceze. Meniul nostru a fost alcătuit pe o schemă franțuzească (brânzeturile apar înainte de desert, deși acest plasament nu este tocmai potrivit pentru telemea ori burduf, care s-ar potrivi mai bine la începutul mesei, conform obiceiului românesc) și în această listă se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un pic de inventivitate din partea bucătarului, meritul său fiind doar fidelitatea față de rețeta tradițională, considerată imuabilă. Un român care ia masa la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uniformizări alimentare industrializate, ea neputând fi asimilată ingeniozității combinative a unor bucătari inventivi. Competența „bucătărească“ fiindu-ne, din nefericire, străină, ne vom mărgini, în încheiere, să sugerăm, fără pretenții tehnic-culinare nemeritat asumate, câteva idei modeste care ar putea servi revitalizării meniurilor românești. Primul exemplu poate părea nesemnificativ, dar el ne oferă o variantă acceptabilă a împăcării dintre occidentalizare și tradiție: am întâlnit, într un restaurant bucureștean, un mixed-grill ciudat, construit pe verticală, ca un turn Babel al cărnurilor; la bază se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sămânță de cânepă, iar despre Fuchs "se crede" că se hrănește cu propria "tânără și exuberantă frunză de viță"111 care îi apăru la pubertate în loc de organe genitale. Mai degrabă decât prin nefirescul, exoticul sau caracterul necomestibil și neapetisant al meniului ales de personajele lui Urmuz, textul caragialian se întrevede în cel urmuzian prin aceeași incongruență între reacțiile insider-ilor celor două universuri ficționale și cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. XVI-XXIX. 88 Ibidem. 89 I. L. Caragiale, Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1983, p. 418. 90 Ibidem. 91 Este de remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca să întârzii vreodată. Își luă o figură amuzată. — Îmi place să fiu eficientă la serviciu. Dar să fii eficient în viața personală înseamnă să fii cam prea autoritar. — Nu e un lucru rău, îi spuse el când chelnerița le dădu meniurile. Ce vrei să mănânci? Nu poți să pleci din Singapore fără să guști niște homar cu chilli. Iar aici au cel mai bun homar cu chilli din oraș. Petrecu o seară minunată, iar homarul, așa cum îi promisese Jason, era delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
albe de porțelan cu margini argintii, tacâmurile de argint, cu design modern de Newbridge, un șervet de in irlandez într-un inel de argint și sticlărie marca Louise Kennedy, exact ca în pozele din e-mail. Lângă ele se afla un meniu cu marginile argintate, cu fotografia stilizată a lui Aidan și a lui Nieve. Arăta splendid. Lorelei completă tabloul adăugând un scaun în stil Ludovic al XV-lea în capul mesei. Nu am aranjamentul de flori tropicale încă, îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de dans în aer liber... Vor fi lampioane răspândite peste tot ca să dea un aspect de peșteră fermecată - îți promit că va fi cea mai frumoasă zi din viața ta. —Și cei de la catering? întrebă Nieve. —A, da. Ai văzut meniul, așteptam confirmarea ta înainte să-l tipăresc și să-i anunț și pe furnizori. Am făcut rost de cei mai pricepuți oameni din Irlanda. O să-ți placă. Sunt foarte solicitați peste tot și am dat lovitura cu ei, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
oricum. Probabil că nu contează, se învoi ea. Sigur că nu! Zău așa, Nieve, va fi o zi extraordinară. Și cina din ajun la fel. Am ales restaurantul și e de departe cel mai bun din zonă. Va fi un meniu cu specialități din pește și fructe de mare, cu diferite alternative pentru vegetarieni. Va fi de o mie de ori mai puțin formal decât nunta, desigur, dar asta e și ideea. Am încredere în tine, zise Nieve. —Excelent, spuse Lorelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea să fie o investiție bună. Cu atât mai bine, se gândi el, că buzunarele ei sunt fără fund. Nci nu putea să-și închipuie cât o costa toată distracția. Și nu-și putu reprima un sentiment de vinovăție, citind meniul de probă, pentru faptul că ea plătea pentru toate acestea. Nu-l deranja că ea câștiga mai mult decât el. Chiar deloc. Știa că era o femeie ambițioasă și că își măsura propriul succes după contul în bancă. Îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
stând pe balcoanele lor în atmosfera de seară puțin mai răcoroasă. Îi plăcea să îi privească vorbind, râzând și mâncând, trăindu-și viața în aer liber. Când aroma culinară care pătrundea pe fereastra deschisă îi trezi pofta de mâncare, luă meniul de room-service și începu să îl examineze. Dar apoi se hotărî că era jalnic să stai singură în camera când atâția oameni ieșeau și se bucurau de viață. Așa că se îmbrăcă - doar cu o pereche de blugi și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
neîngrijită pentru o seară. Restaurantul, care se afla la etajul al doilea și dădea într-o terasă deasupra curții din spatele hotelului, era aproape plin. Un chelner o conduse pe Darcey la o masă mică aproape de terasă și îi aduse un meniu. Comandă spaghetti carbonara și o jumătate de sticlă de Frascati, iar apoi deschise revista mondenă italiană pe care o cumpărase mai devreme. Citea și mânca în același timp, savurând combinația perfectă de spaghete și de sos și efectul răcoritor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]