3,309 matches
-
A folosit de multe ori, sunt convins, exclamația: Har Domnului! Pentru cele reușite. Și nu sunt puține. Aceste însemnări care preced dialogul cu poetul, prozatorul și eseistul Lucian Vasiliu, se vor a fi un șir de afirmații despre un strălucit mesager cultural în spațiul public românesc, și nu numai. În ce context se manifestă autorul Lucianogramelor? La noi, asistăm la creșterea analfabetismului, diletantismului, a semidoctismului, la "masturbația puterii" (Basarab Nicolescu), la triumful mediocrităților. Aceste constatări sunt încastrate în fenomenele lumii contemporane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din treizeci și cinci de instrumentiști din douăsprezece țări, înființat în Austria în 2004, cu ocazia întinderii spre Est a granițelor Uniunii Europene și a celui mai mare număr de noi membri. Orchestra are componenți provenind din toate colțurile Europei, fiind un mesager muzical al păcii și toleranței. „Spirit of Europe“ concertează mai ales în spațiul UE și, cel puțin o dată pe an, în Orientul Apropiat, în zonele de cultură islamică, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat Simfonia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul Nobel !” a reușit să șoptească insul după care a făcut stînga împrejur și s-a eclipsat, total epuizat, ca și cum ar fi fost mesagerul de la Maraton care anunță victoria grecilor împotriva perșilor și apoi se prăbușește mort. Camus s-a făcut alb la față, și-a mușcat buzele și mi-a spus, fără să mă privească : „Ar fi trebuit să-l ia Malraux”. Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi trebuit să-l vadă pe cerșetorul cartierului, un anume mimil. Unde sunt toți acești oameni ? Și ceilalți, care și-au lăsat magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în rîs. X nu-și dă seama dacă este un rîs de aprobare sau dezaprobare. Dar X continuă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
opt mese. opt oameni care brusc au început să simtă curgîndu-le în vine sîngele speranței și am văzut cum mai multe priviri mă îmbrățișau cu o enormă recunoștință. încet, fără să tulbur ritmul natural al locului, am făcut oficiul de mesager plasînd în fața fiecăruia dintre cei opt clienți cîte o cafea. Barmanul îmi aruncă una dintre acele priviri capabile să spună totul fără cuvinte. — Ce bine, ce bine, șopteau buzele barmanului. Cînd toată lumea începu să-și soarbă cafeaua am mai avut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
roșu” (ca să folosesc expresia unor critici la fel de imbecili ca și porumbeii), fără conflict și mai ales fără deznodămînt. Și totuși, inițiații vor înțelege că moartea este o formă de teribilă singurătate. Personajul numit de mine X ar trebui să devină mesagerul acestei prime luări de contact reale dintre umanitate și misterul morții. s.o.s. strig s.o.s. întrucît mai sper că rețelele moderne de socializare funcționează. transmit acest mesaj pe sute de mii de adrese electronice, pe FaCeBooK și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui Dumnezeu și solidară cu programul lor de renaștere spirituală și de reînnoire a vieții spirituale.” Revista Catacombes s-a bucurat de prețuire pentru consecventa difuzare a luptei creștinilor oprimați În țările cu regim dictatorial. Apariția periodicului ”se autodefinește ca mesager supraconfesional al Bisericii Tăcerii.” De menționat Înființarea Societății Academice Române cu un comitet director cu cei mai străluciți oameni de cultură ai exilului cu scopul de a pormova valorile fundamentale ale spiritualității și culturii române. În ianuarie 1986 moare la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cum zice nespus de grațios Miss Evans - În Salt Lake City și În fermele verzi din Împrejurimi. Timpul lui Miss Evans e neprețuit. Această damă deloc acaparatoare a furat un mauvais quart d’heure din cel de care ducea lipsă mesagerul și l-a primit cu tot alaiul pe amicul care, după himera logodnei eșuate, trăsese chiulul la avansurile ei. Zece minute de flecăreală cu Miss Evans sunt prea destule pentru a Întări chiar și curajul cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bonfanti, S.J.**)* * Pentru o pricină care scapă perspicacității acestei Comisii de Corectori, părintele Mario Bonfanti, secundat cu nervozitate de domnul Bernardo Sampaio, a avut În ultimul moment pretenția de a retrage nota anterioară, copleșindu-ne cu telegrame colaționate, scrisori recomandate, mesageri pe biciletă, cereri și amenințări (n.a.). ** Societatis Jesu, „membru al Compañía de Jesús“, ordin călugăresc fondat de Sfântul Ignacio de Loyola (N.A.). Joc de cuvinte: lengua de vaca este numele vulgar, „limba-vacii“, al mai multor flori sălbatice din America de Sud, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vulturului Alb să nu se împlinească. El și adjutantul Popianu, dar Popianu nu o va face niciodată. Nu mai putea să o facă. La rugămintea lui Bîlbîie, desigur, altfel nu se putea explica nimic, Popianu luase în serios rolul de mesager al Comitetului din Vladia, grăbind desfășurarea evenimentelor. Nu i se explicase nimic, Bîlbîie nici măcar nu avea cum să o facă, totul se desfășurase repede și aproape imprevizibil. Aproape și nu cu totul imprevizibil, deoarece un lucru era clar Bîlbîie ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a întîmplat ceva? - Nu s-a întîmplat nimic, i-am răspuns eu ferm, înțelegînd într-o clipă că își închipuia că m-o fi trimis frati-meu. A înțeles și ea în aceeași clipă din glasul meu că nu eram mesagerul unei împăcări, pe care poate o dorea, ci venisem... Ei, de ce venisem? - Ai fost și ai văzut-o? zise ea intuind că știam eu ceva, nu venisem de-a surda. - Da, am fost chiar azi. - Cine e? - O țigancă, zic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu, eu îl înțeleg mai bine. — Cum rămâne cu Jack în toată povestea asta? — Nu știe încă. Ochii negri ai lui Carrie o priviră sfidător. — Ai de gând să fii tu mesagerul veștilor bune? Fran se urcă în mașină și așteptă s-o vadă pe Carrie plecând. Apoi, simțindu-se mai idioată și mai abătută decât își amintea să fi fost vreodată, porni spre casă. După ploaie se lăsase răcoare, primul semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
li se adaugă numeroase diplome expuse în sălile de lucru . 26 Dar, aceștia rămân prieteni muți și reci... Despre valoarea Ansamblului vorbesc în timp și dincolo de timp numeroasele spectacole folclorice susținute în compania unor mari soliști de muzică populară, excelenți mesageri ai cîntecului tradițional: Mioara Velicu, Laura Lavric, Daniela Condurache, Mihai Ciobanu, Zenaida Julia, Sava Negrean Brudașcu, Irina Loghin, Elisabeta Turcu și Sofia Vicoveanca. Suflet din sufletul neamului său, Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova, trăiește în egală măsură și prin noua
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte, simbolizează, fără doar și poate, teama de ființele ce trăiesc în cealaltă lume, existentă, din moment ce își trimite mesageri. S-ar putea însă la fel de bine să fie numai izbucnirea neașteptată și necontrolată a unui alt eu, neștiut și tocmai de aceea inspirând o teamă vecină cu panica. A renunțat la credința asta ei doar când Andrei Vlădescu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate ale lui Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes, călăuza umbrelor celor morți spre meleagurile Infernului, mesager al celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes, călăuza umbrelor celor morți spre meleagurile Infernului, mesager al celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi Perșii) subpământeni, morții protectori, păzitori ai sângelui părintesc, sânge care cere răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
anunță că se va face dreptate și că vor sosi eriniile. Fantoma apărută în vis dobândește valoare de oracol. Vedeniile nopții se vor adeveri în realitatea faptelor, se vor împlini prin moarte, prin violența criminală și justițiară a lui Oreste, mesagerul morților din adâncuri. Cadavrul tragic naște fantometc "Cadavrul tragic naște fantome" Dar și cei morți de curând refuză să moară cu totul. Desigur, în finalul Electrei lui Sofocle, cadavrul Clitemnestrei, prezent pe scenă, nu este decât unealta cu ajutorul căreia - teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de eidolon, în sensul de fantomă-simulacru. Abia atunci va înțelege el de ce a început războiul Troiei: din pricina unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și-ar dori drept călăuze pe Hermes și pe zeița morților. El ține ca nimeni să nu cunoască drumul său tainic spre cei aflați deja în lumea tenebrelor și de care îl apropie propriile tenebre. Când îi va evoca moartea, mesagerul va descrie împrejurările „uimitoare” și „miraculoase” în care aceasta se produsese. Oedip se oprise în fața unei stânci „cu temelii de aramă înfipte în pământ”, în apropierea unui crater spre care duceau câteva cărări. În calea lui se ivise, așadar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura unui Dionysos - simbol al unei amețitoare alterități: incarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques asociază pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din întâmplare, ar trece pe aici un om preschimbat în măgar...” (ca un ecou ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se cere să vorbească în șoaptă, căci ceea ce relatează solul l-ar putea face pe rege ca, la auzul pierderii atâtor orașe, „să sfărâme plumbul coșciugului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de lauri, Necunoscutul se întreabă iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este cea care preia sarcina exprimării indeciziei fundamentale: avem de-a face cu o ființă vie sau cu o fantomă? Spațiul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul magicianului Cotrone. Un domeniu pe întinsul căruia, cu ajutorul artificiilor, dar și dincolo de ele, se lasă văzut invizibilul, mesagerul unui adevăr tainic. Vila lui Cotrone ni se înfățișează astfel ca un veritabil loc al aparițiilor, unde - ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării, urmându-și destinul, precum actorii sosiți aici împreună cu Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]