KorAP: Find »[drukola/base=minoritar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...142 >

3,535 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

pe timp de pace, lua amploare pe timpul tensiunilor diplomatice și „se dezvoltă la maximum cu începere din ziua mobilizării”. În continuare, normele prevedeau mijloacele folosite în culegerea de informații, elementele umane utilizate (dezertorii, „parte din ofițerii de rezervă și funcționarii minoritari”) și modalitățile de lucru ale acestora. Activitatea subversivă avea la bază, ca mijloc principal de acțiune, propaganda și își făcea simțită prezența prin șovinism, acțiuni cu caracter politico-social, mișcări cu caracter religios, acte de terorism și sabotaj. Un alt set

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în primii ani după Marea Unire. Inspectoratul General de Siguranță din regiune a trimis la București rapoarte amănunțite despre evoluția situației interne din Bucovina. Din punct de vedere al politicii interne în zona au acționat două curente: unul al populației minoritare, în care fiecare grup etnic a încercat menținerea individualităților și a luptat contra tendințelor de „unitate sufletească” promovate de guvernele de la București; cel de-al doilea curent a fost cel reprezentat de apariția noilor proiecte politice, economice, sociale sau religioase

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au înaintat propuneri pentru introducerea mijloacelor „cele mai eficace” în favoarea românismului din zonă și a contracarării propagandei subversive, care se manifesta în regiune. Acestea erau: 1. Trimiterea de învățători români „cu dragoste de neam și țară” în comunele cu populație minoritară, care să educe elevii dar, în același timp, să desfășoare o activitate extrașcolară (conferințe pe diverse teme, explicarea unor simboluri, efectuarea de excursii) prin care să-și apropie locuitorii. La rândul lor, preoții români să-și unească eforturile cu învățătorii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
o primă etapă, între 1920-1926, a fost stabilită o organizare clară și cu obiective bine stabilite, în care a accentul a fost pus pe cuiburile de rezidenți în toate statele succesorale monarhiei dualiste, recrutându-se personalul informativ din rândul populației minoritare din fiecare spațiu. Din a doua parte a anilor ’20 au fost create centre de informații, care au profesionalizat atât activitatea cât și personalul. Munca de culegere de informații a fost stratificată pe trei nivele: 1. unul de anvergură, condus

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
44,7%), urmată de Vechiul Regat (36%), Basarabia (12,8%) și Bucovina (6,5%). Analiza acestei statistici a arătat că infracțiunile contra siguranței statului au avut loc, în majoritate, în provinciile alipite în 1918 (64%), întrucât acolo existau „puternice centre minoritare”, care au alimentat mișcările extremiste de dreapta sau de stânga. În încheiere, putem aprecia că, dacă din punct de vedere politic, perioada respectivă a fost relativ liniștită, problemele legate de siguranța statului au fost multiple și ample. Pentru rezolvarea lor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și alte concluzii despre activitatea lui Nicolae Titulescu. Pe de-o parte, comentariile presei franceze „care au aerul de a da directive” în politica internă a României au produs nemulțumiri în rândul clasei politice, iar pe de altă parte presa minoritară din Moldova, Basarabia și Bucovina „îi aduce elogii zilnice” fostului ministru de Externe. Pe acest material, la data de 13 septembrie 1936, șeful D.G.P., Constantin Cernat, a pus următoarea rezoluție: „Notele referitoare la aceeași chestiune se vor centraliza și din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și cele politico-sociale „prind rădăcini” din ce în ce mai întinse în mediul rural. Stiliștii din Moldova și Basarabia, semnalați în județele Vaslui, Neamț, Baia, Putna și Bălți, au trecut „la anarhie” prin nesocotirea autorității de stat. La rândul lor, acțiunile antistatale din regiunile minoritare s-au dovedit „tot mai accentuate”, instigatorii organizațiilor subversive producând panică în rândurile populației românești. Starea de spirit a populației a fost „agitată și dezorientată” din cauza campaniilor politice, terenul de instigații s-a dovedit „propice”, răuvoitori „se găsesc pretutindeni”, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aceea, Marele Stat Major, sub semnătura generalului Petre Dumitrescu, a înaintat Ministerului de Interne câteva propuneri privind restricționarea trecerii de o parte și de alta a graniței a populației din zona de frontieră și întărirea măsurilor contrainformative în rândul locuitorilor minoritari din Cadrilater. Tot în domeniul contrainformativ a fost documentată și activitatea de spionaj desfășurată de serviciul de spionaj ungar în perioada 1919-1929, într-un studiu, care a dedus organizarea generală, persoanele recrutate, metodele și mijloacele utilizate etc., iar datele au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și nici nu au dovedit loialitate față de statul român. Prin coruperea autorităților administrative, întreprinderile industriale conduse de maghiari au găsit modalități de a se sustrage taxelor și impozitelor, sumele fiind trimise în străinătate și utilizate în acțiuni potrivnice României. Presa minoritară a fost documentată ca un mijloc de informații și spionaj pentru Ungaria, iar fiecare maghiar „de încredere” din Transilvania avea câte o misiune secretă pentru cazul în care cele două țări s-ar afla în război. Prin propaganda desfășurată, toate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de după 1918 drept una provizorie. Serviciul Secret a concluzionat activitatea desfășurată de structurile specializate ungare în România astfel: 1. Ungaria întreține în România un serviciu de spionaj militar, politic și economic care caută să pătrundă în toate instituțiile statului. Populația minoritară, în mod special maghiarii, „dau cel mai mare concurs” la aceste acțiuni, pe care le consideră drept datorii patriotice. Atingerea obiectivelor a fost facilitată de existența elementelor alogene „în organismul nostru de stat”, care lucrează în favoarea intereselor străine sau așteaptă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
despărțirea celor doi, Gheruțki a fost angajat director la restaurantul „Snagov”, unde a rămas până în septembrie 1932. Analiza activității sale a evidențiat că acesta „nutrește sentimente antiromânești”, considerând publicul autohton un element nedorit, însă are „o deosebită atenție” pentru consumatorii minoritari. Asupra celui de-al doilea asociat, Arsenie Iogana, „sunt informațiuni” că nu acesta era numele său real și că are rude în serviciul poliției sovietice din Caucaz. Despre familia Krukovski s-a aflat că a părăsit Rusia în 1919 în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au avut ecoul scontat, astfel că, în unele cazuri, situația s-a înrăutățit în loc să se îmbunătățească. Prefectul de Maramureș a raportat la Ministerul de Interne situația generală din zonă, însă problemele cele mai mari s-au dovedit la înlocuirea funcționarilor minoritari. Astfel, din cei 17 notari propuși pentru mutare au fost transferați doar doi, iar în locul acestora au venit tot etnici neromâni. Măsura mutării a fost „reclamată” de interese administrative și naționale, mai ales că, după 20 de ani de administrație

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cârciumi, restaurante, bodegi, cooperative de consum etc.) și să fie specializați pe problematicile de interes (șvabi, sași, iredente, coloniști etc.). Informațiile culese au avut ca obiectiv principal obținerea de date privind următoarele subiecte: starea de spirit a populației române și minoritare; acțiuni de spionaj; mișcarea comunistă; acțiuni teroriste; acțiuni de sabotaj; acțiuni iredente; mișcarea germană. Raportarea datelor se efectua imediat, prin note informative, dar și lunar, prin dări de seama asupra activității desfășurate. Materialul obținut a fost studiat și analizat din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a ordonat prefecților, încă din 4 aprilie 1938, să impună măsuri de verificare a spectacolelor susținute de alogeni. Problema minoritarilor a revenit și în 1939, întrucât raporturile de bună conviețuire între reprezentanții autorităților administrative, cele ale Jandarmeriei și preoții confesiunilor minoritare au devenit „foarte rele”. Primul ministru Armand Călinescu, care a deținut și portofoliul Ministerului de Interne, a decis că arestarea preventivă de minoritari se va efectua numai după ce va aviza personal și va da instrucțiuni în caz. Pe de altă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
teritoriul Republicii Sovietice Moldovenești și portul Odessa, care ar fi devenit port liber. Inspectorul de poliție Gavril Păiușan își încheia raportul adresat directorului-general, dr. Eugen Bianu, cu mențiunea că informațiile verificate sunt „subiectul predilect de discuții în taină a cercurilor minoritare și săsești” dar, în același timp, și al populației românești, care le comenta „cu multă îngrijorare”. Concluziile care au fost desprinse din documentarea efectuată de organele abilitate au fost: existența unei structuri intitulate «corpului românesc» nu s-a confirmat, în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Basarabia și Bucovina, care cu toate „sfaturile de pondere date de comuniști” s-au dedat la acte „de violență și de umilire” a refugiaților. Această imagine difuzată în opinia publică din România putea crea un curent de opinie în care minoritarii evrei să fie considerați principalii vinovați, iar guvernul să inițieze un program antisemit. În acest caz, mișcarea comunistă din România trebuia să păstreze „cea mai mare circumspecțiune” în activitatea desfășurată. O întâlnire între C. I. C. Brătianu și Ion Antonescu s-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cât și Ministerul Apărării Naționale. În Ordinul General de Informații pe anul 1938 activitatea informativă a I.G.J. a fost îndreptată către următoarele probleme: 1. Starea de spirit a populației în general, unde au fost încadrate: populația rurală română, populația rurală minoritară, populația urbană, funcționarii publici, Straja Țării ș.a. 2. Curentele politico-sociale extremiste, în care un număr foarte mare aparținea extremei stângi (18), alte cinci fiind încadrate în curentele de stânga. 3. Spionajul. 4. Treceri frauduloase peste frontieră și atacuri de comitagii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a da o greutate mai mare acțiunilor întreprinse în statul autocratic al regelui Carol al II-lea. Ordinul General de Informații pe anul 1939 a adus puține modificări față de anul precedent. În primul rând au fost extinse categoriile de cetățeni minoritari asupra cărora s-a extins interesul informativ (poloni, tătari, găgăuzi și supușii străini). O altă modificare a vizat „orice înjghebare politică” care ar fi luat ființă, având în vedere că singurul partid politic oficial a devenit Frontul Renașterii Naționale. Orice

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a avutului acestora, însă anterior a fost pregătit „mediul prielnic” pentru o intervenție armată neoficială. Acestea au constat în: 1. O acțiune de propagandă, în scop de alarmism și defetism. Aceasta avea drept scop principal „redeșteptarea” sentimentului național în masele minoritare, pentru a le atrage în acțiunea de subminare a statului român și, eventual, să acționeze armat în cazul unui conflict militar. În secundar, s-a urmărit recrutarea de agenți propagandiști, mai ales dintre intelectuali, a unor agenți de spionaj, introducerea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
spionaj, introducerea clandestină a manifestelor și broșurilor interzise, atragerea unor categorii sociale de altă naționalitate prin promisiuni irealizabile, inducerea în eroare a opiniei publice internaționale față de situația din Transilvania și promovarea ideii că numai o intervenție armată poate salva populația minoritară. 2. O acțiune de sabotaj, cu misiunea de a anihila mijloacele de apărare naționale. În primul rând au fost vizați muncitorii maghiari din întreprinderi, care au fost cultivați să saboteze produsele necesare armatei, iar tinerii concentrați au fost îndemnați să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
autorităților prin neplata impozitelor, sustragerea de la rechiziții și chiar distrugerea unor bunuri de interes economic. 3. O acțiune teroristă, pentru a produce panică, neîncredere în autoritatea statului și distrugerea capacităților de reacție armată. Planurile ungare au prevăzut înarmarea populației civile minoritare și organizarea acesteia pentru a ataca armata română, organizarea de asasinate și atentate asupra militarilor români „ori de câte ori împrejurările permit”, distrugerea lucrărilor de interes militar și atacarea frontierei pe timp de noapte, în scop de jaf, devastări și capturări de persoane

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
populația maghiară (mai 1938), cu misiunea de a provoca discuții și un curent favorabil revizuirii granițelor statului cehoslovac. În plus, aceștia au menținut o stare artificială de tensiune în zonă, prin difuzarea unor manifeste clandestine și recrutarea unor elemente locale - minoritari, nemulțumiți, persoane avide după câștiguri - care să activeze în favoarea intereselor Ungariei. Această acțiune a atras, în scurt timp, mulți intelectuali (studenți, preoți, ziariști, învățători), care au provocat și susținut curente de opinie anti-cehe în rândurile populației slovace și rutene. La

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
le-au reprezentat Legația și consulatele ungare din România, prin diplomații acreditați și funcționarii angajați în cadrul acestora. Atașatul militar de la București a utilizat, constant, o rețea de ziariști care „au acces ușor” în instituțiile statului român, dar și diferite persoane minoritare aflate în funcții de răspundere la diferite structuri economice. Partidul Maghiar din România, deși aflat în legalitate până la instaurarea regimului de mână forte al regelui, s-a ocupat „și cu spionajul militar”, alături de alte societăți economice, instituții bancare, religioase sau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al agenților izolați, care a permis o siguranță sporită față de o eventuală deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ din zona de graniță ș.a.m.d. Transmiterea datelor obținute a fost efectuată prin curierii diplomatici ai Legației, prin aparate de radio-emisie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Prin mișcarea antirevizionistă, înființată în România, să se inițieze campanii de presă și elaborarea de lucrări științifice pentru a combate argumentele Budapestei. Pe plan intern, serviciul de informații/contrainformații al armatei a propus desființarea Partidului Maghiar, interzicerea preoților și învățătorilor minoritari de a activa politic, obligativitatea școlilor de stat sau confesionale de a avea profesori români, care să predea limba română și istoria națională. Publicațiile maghiare din România au crescut, ca număr, de la 59 în 1918 la peste 200 în 1938

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]