3,813 matches
-
știu că ne plac! În concluzie, erau o clasă unită în ghidușii! În ultima săptămână de școală aveau anatomia. Nu îl interesa pe Stani și cu mai mulți colegi a preferat să meargă pe plajă. Soarele strălucea puternic, cerul era minunat de albastru, unii admirau valurile, alții trăgeau cu disperare din țigări în aerul sărat și curat al țărmului Mării Negre. Au alergat de zăpăciți pe plajă, au petrecut cu mai mult folos această oră decât să fi stat în clasă degeaba
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
abia se cunosc însă se iubesc. Amintirile și copilăria au trecut ca un fum, a rămas viitorul incert dar atât de plauzibil pentru bătrânul tată care nu e atât de bătrân însă boala l-a traumatizat și, cel schimbător de minunat ca apa vieții, pentru tânărul fiu care deocamdată își manifestă nepăsarea, inconștiența și uneori chiar sacrificiul tinereții. La restaurant ajunge odată cu inginerul șef, Bălăuță. Unchiu-său le face cunoștință Laur este rezervat însă din partea lui Bălăuță simte multă efuziune. Acesta este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe negustor. Gunoierul le povestea cum picase într-o seară pe maidan, cum își ridicase o magherniță și cum se ajutase cu șeful. Nu-l mai cunoșteai. Îi crescuse ceafa cârciumarului. Ceilalți ascultau cu ciocanele de rachiu în mână. Se minuna Tilică, se mira Gogu, el nu mai termina. Păi de unde să știe ei ce nuntă făcuse? Ce mireasă era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o ceartă pentru niște sume, cum le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au făcut șuți. Noi tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe a desfăcut sacul lung și clistirele sunară dulce a metal scump. Au luat lingurile, vasele, un cazan de aramă, vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În natură. O privire Înapoi scoate la lumină un peisaj erodat de evenimentele trecutului recent. Vântul schimbării care transformă Încet-Încet terenul pare să aparțină trecutului, iar cutremurele sunt mai degrabă ceva constant decât o surpriză. Acum douăzeci de ani, ne minunam de prăbușirea Uniunii Sovietice și de apariția a ceea ce se numește „internet”. Pe când Bill Clinton depunea jurământul prezidențial, principalul utilizator al e-mailului era guvernul. Totuși, astfel de schimbări pălesc În fața evenimentelor cu care s-a confruntat lumea afacerilor În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să ne minunăm ce bine arată sau ca să stârnească fantezia poeților. Creatorul a dispus lucrurile în chip armonios și necesar, iar dacă mulțimea stelelor scânteiază pe bolta cerească, va să însemne totuși că oamenii sunt legați de ele. Te-ai îndoit vreodată de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând lungi plimbări, în timpul cărora își notează tot felul de senzații și constatări. La Nicastro am văzut minunându-mă cedri crescuți în felul unui mădular și alții ca niște vulve, făcuți cu atâta măiestrie și evocând perfect originalul bărbatului și al femeii... iar în grădina botanică a familiei Bisignano există anumite ciuperci mirosind a mușchi care iau naștere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să mi-i împrumutați. Adevărul e că mulți scriu fără o chemare anume. Tommaso se întorcea la mânăstire cu traista mereu plină. Printre volume se strecurau însă și bucăți de salam și brânză timise Starețului care, în fața acelor daruri, se minuna ca un copil și se prefăcea că nu vede printre ele opere pe care un tânăr dominican n-ar trebui nicodată să le citească. De îndată ce intra în chilie, așeza la vedere pe măsuță volumele luate cu împrumut. Începea să citească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența înseamnă ceva rău. Lăsa capul în jos, rămânea tăcut și Dionisio se uita la el minunându-se: ar fi vrut și el să aibă mintea inepuizabilă a lui Tommaso, capacitatea lui de lucru și de elaborare, dar se mulțumea cu a-i fi prieten credincios; și oamenii normali care trăiesc în preajma unor inteligențe fără limite au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul se răsti la el, în timp ce mulți se amuzau sau se minunau: Frà Tommaso, este o gafă de neiertat! Tommaso însă se prefăcu că nu aude, premeditase acel gest și-l făcuse din inimă, dincolo de faptul că se cuvenea sau nu; ieși din Catedrală și coborî pe Corso, ajunse la câmp, dincolo de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când, revoluții. Nu de alta, să se mai dezmorțească... — La fel zice și maică-mea... Petrache se îndreptă din spinare, să-i facă loc lui Șofronică să șteargă masa și să-i pună halba în față. — Măi, să fie ! se minună el. Cum ai știut că vreau bere, încă nu ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se minună Ologu, lovind podeaua cu cârjele. Ce-o mai însemna și asta ? — Înseamnă că nu mă îndrăgostesc de clienți. În meseria mea, dacă te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane ! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. — Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se minună piticul. — Păi, dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici c-o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu aripile peste piept. — Și-acuma, fornăi Calu, punem pariu pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se tângui Faraon, dar fără a stârni mila cuiva. Calu se întoarse pe scaunul lui. Vorbi, ținând cârnatul ridicat ca pe un trofeu : — Aicea, printre gunoaiele astea, suntem în comunism ! Totul se pune la bătaie la mijloc. — Muream prost, se minună Iadeș, și nu știam ce-i comunismu’ ! Măsură cu privirea muntele de gunoi, care, de la poale și până la stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă pasărea asta e chiar pasărea asta... Și, cum tăcerea celorlalți cerea o lămurire în plus, adăugă : Se uită la mine cu ochii ăluia, ai lui Păsărilă. Numa’ că nu zboară și nu cântă ca el, da’ chiar ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu douăj’ de ani mai tânăr, spuse Maca, cercetând curtea interioară. N- aveam niciun fir de păr alb. Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de Schimb pentru Industria Chimică. FUPSIC în toată legea. Oamenii se pricepeau, pe vremea aia, la nume care nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici vreun Dumnezeu, adăugă Tili. Maca își duse mâinile pâlnie la gură și strigă. Sunetul se izbi de pereți și se întoarse, stâlcit, la picioarele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când moartea era la tot pasul, începu să deseneze la întâmplare chipurile celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră de curând și care minunau trecătorii prin faptul că reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare imperceptibilă a capului și aținteau cu privirile chipul celui care își plătise banul de pe un mal pe celălalt, pentru a-l ține minte. Erau îmbrăcați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
greacă (germ.). 3 Virgiliu, părintele Occidentului (germ.). G. Călinescu normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu, însă, pierduseră sensul ridicolului prietenului lor și-l luau cu totul în serios.) - Ce este minunat? Întreba Aurora, punând pe măsuță tava,în mijlocul căreia trona o ceașcă de cafea cu lapte cu două degete de frișcă deasupra. Trebuie adăugat că Aurora, cara uxcor 1, nu corespundea în nici un fel numelui ei mitologic, fiind, ca și Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]