3,438 matches
-
îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare, de în fiecare searăîmi miroase a gutuie? Antologia Esențelor 190 nici sf dar nici dramă nu-i așa că-i ciudat nu-i așa că e trist n-ai venit n-ai plecat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-vă la mine, că sunt om bătrân și ziceți că mă apuc să vorbesc prostii - deodată Dumnezeu parcă Începu să picure din cer stropi de miere, văzduhul mirosea a iasomie, a lămâie și a scorțișoară, iar un vânt lin Împingea mireasma prin tot satul. Nu era nevoie să Întorc capul ca să știu cine trecea pe drum, dar l-am Întors, căci m-ar fi bătut Ăl de Sus dacă m-aș fi prefăcut că nu văd cea mai desăvârșită zămislire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a auzit nici un zgomot. Și pe urmă i-a găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al Țării, ca să nu se apuce careva să Îndruge vrute și nevrute la vederea lui: În locul rămas gol, dar și În alte părți, atârnase ștergare țărănești țesute În casă, la război; scaunele așteptau cuminți, aliniate. Pe la șapte, din bucătărie Începură să iasă miresme de mâncăruri regești. Cele două neveste, chiar dacă nu vorbeau una cu alta, se Înțelegeau din ochi mai bine decât În cuvinte. Asemenea bunătăți nu Înghițea nici măcar cel al cărui portret fusese mutat, cu Înțelepciune, În altă cameră. După nouă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grecului. Le era rușine și s-o gândească de rău măcar; de vorbit, nici atât. O țineau bine ascunsă În suflete, ca pe ceva tainic și de mare preț. Era așa de frumoasă și de tăcută, când trecea lăsa În urma ei miresme de rai. Foiște, poetul, pictorul și profesorul Îi făcuse și poezii. Dar nimeni nu se supăra pe el și nu-l lua În seamă, căci știau cu toții că era neputincios ca bărbat. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, pierduse multe ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin găuricea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce veniseră să-și viziteze și să-și hrănească odraslele aflate sub arme. Biberu și Monstrulică o cotiseră brusc spre grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise fiecare pe sub manta jumătăți de pâine caldă care Îi făceau să lăcrimeze de poftă. Abia terminaseră de ascuns hrana și tocmai se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea, când prune ne‐aducea Copiilor, ce ne jucam afară . 231 George Lesnea (n. 25 martie 1902, Iași; d. 6 iulie 1979, Iași ) „George Lesnea nu a scris o poezie filosofică. Filosofia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
literară, un osator bun și un admirabil profesor, întâi de liceu, apoi de universitate... C.D. Zeletin SONET MAMEI Cu pașii - n vânt și gându - n pribegie, Mai mare dragul să privești ninsoarea; Își scutură ‐ n ghirlande albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple zarea, Pe drumuri mă‐ nsoțești, copilărie; Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde miresme înconjurată e casa, ca un neam de țări prietenoase. și sunt simple cele nouă împărătese — ca țărancele noastre! Umblă cu noi la deal, dorm alături de noi. O, tu, luminate de taină, cuptorule de copt, — împărăție a noastră. și voi, cele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și însângerate se grăbeau să fugă. Când îndurau toate acestea, aveau în minte un singur lucru: dacă ne vor prinde dușmanii, le-arătăm noi lor. Era făgăduiala secretă aproape a tuturor. Femeile erau toate într-un gând. Simțea că, dacă mireasma rujului și frumusețea părului lor negru nu izvorau din inimă, pentru a învălui acea zi, aceste semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormîntului. 47. Maria Magdalina și Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau. $16 1. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, și Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2. În ziua dintîi a săptămînii, s-au dus la mormînt dis de dimineață, pe cînd răsărea soarele. 3. Femeile ziceau una către alta: Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
aveau grijă de uneltele pentru slujbă pe care le numărau la intrare și le numărau și la ieșire. 29. Alții îngrijeau de unelte, de toate uneltele sfîntului locaș, și de floarea făinii, de vin, de untdelemn, de tămîie și de miresme. 30. Fii de ai preoților pregăteau tămîia mirositoare. 31. Matitia, unul din Leviți, întîiul născut al lui Șalum, Coreitul, avea grijă de turtele coapte în tigaie. 32. Și unii din frații lor, dintre Chehatiți, erau însărcinați să pregătească pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
serii pe umeri... Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra chiliei mele îmi dovedea că sunt așteptat. Din nou am găsit totul așezat de mână de gospodină. De la papanașii de pe farfurie, la patul pregătit pentru culcare. Dumitrițele din oală răspândeau mireasmă de toamnă așezată... În timp ce mâncam, mă tot întrebam cât are să rămână în umbră această ființă care are atâta grijă de mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
CA O TRESÅRIRE Târzia amintire a nenåscutului încå råsårit adumbrit de mireasma otåvii umede lipite de piele înfåșurate în pårul neîmpletit al iluziei Sfârcul stelei cåzåtoare mângâiat de luminå pe jumåtate pe jumåtate de întuneric atins că o tresårire în magma ființei dinspre sufletul blând rostuind versul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1628]
-
de o mână nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre calde mi-au încălzit obrajii și mi-au șters cenușiul vieții... Am cântat și am râs alături de voi... Și m-am
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mereu în cale. Măine, o să-i învăț să coloreze cerul în mii și mii de curcubeie. Copacii au umbra violetă Aici copacii au umbra violetă și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale.Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am tatuat cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]