2,994 matches
-
ascunzători sau îi ajutau pe fugari erau, dimpotrivă, supuși la cele mai aspre pedepse. Cei descoperiți a fi creștini erau trecuți prin chinuri cumplite nu numai ca să se lepede de credința lor, ci și ca să mărturisească unde se aflau ascunzătorile misionarilor. — Cel mai greu a fost, zise părintele Vasquez, că nu mai puteam avea încredere nici măcar în credincioșii japonezi pe care îi păstoream noi înșine. Nu știai niciodată când un om în care aveam încredere avea să se lepede de credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mă aruncă în mare. Dar de aici începe totul. La fel cum toate au pornit și s-au pus în mișcare o dată cu moartea Domnului Iisus pe cruce. Iar eu voi deveni o treaptă în mlaștina numită Japonia. Curând, un alt misionar va păși pe această treaptă și va deveni următoarea treaptă. În întuneric, mă rog pentru Hasekura și Nishi de care m-am despărțit la Luzon și pentru răposatul Tanaka. Nu știu unde sunt acum și ce fac Hasekura și Nishi. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de un preot desăvârșit care a venit în Japonia ca misionar dominican și care a predicat aici necontenit cuvântul lui Dumnezeu. Eu și fratele Luis Sasada l-am auzit urlând și gemând ca un animal. Acestea au fost ultimele sale cuvinte înainte de a se despărți pentru totdeauna de lumea aceasta. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu-și închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voie. Am privit marea în iarnă de lângă parii dimprejurul temniței. Marea sclipea în soarele după-amiezii. Câteva insule rotunde erau presărate ici-acolo. Nu se vedea nici o barcă și totul era liniștit. Acesta era mormântul părintelui Vasquez și al altor nenumărați misionari. Iar în curând avea să-mi fie și mie mormânt... Când cade prima zăpadă, oamenii din vale obișnuiesc să facă găluște nesărate, să înfigă în ele câte trei fire de iarba sângelui și să le aducă drept ofrandă lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el. Slujbașul încuviință din cap și se depărtă doi-trei pași, dar se întoarse brusc la Velasco, de parcă și-ar fi adus aminte de ceva: — Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Calinic I. Popp Șerboianu (1883-1941) a fost preot, diacon, arhimandrit ortodox, cu o activitate vastă și controversată. Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din București a fost diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris, preot în București, Cadrilater, dar și misionar printre românii din SUA, precum și la mânăstirile din Cozia și Stânișoara etc. A avut o vastă activitate publicistică, cea mai importantă lucrare a sa fiind Les Tsiganes: Histoire-Ethnographie-Linguistique-Grammaire-Dictionnaire, Paris, Payot, 1930. A colaborat cu diverse ziare și reviste din epocă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
într-un singur cuvânt, viața și, mai ales, activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu, asumându-mi în mod conștient riscul generalizării, probabil cel mai potrivit ar fi curajul. Pentru că nu am cum altfel sintetiza activitatea sa de cleric ortodox, combatant, misionar și organizator printre țiganii vremii, dar și de susținător al ideii cremațiunii, deopotrivă. Dacă iau în calcul rezultatele notabile obținute de Șerboianu în aceste direcții, cu certitudine un alt cuvânt, care vine în completarea firească a celor de mai sus
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu se naște în 16 octombrie 1882 sau 1883 în localitatea Costești sau Șerboieni din județul Argeș de astăzi 8. S-a vehiculat cum că ar fi fost țigan prin origine, chestiune care explica activitatea sa de mai târziu de misionar și organizator al acestei etnii (această informație este însă contrazisă printr-o serie de documente din anii 30, dar a continuat să fie prezentă inclusiv in lucrări științifice Viorel Achim sublinia, de pildă, că arhimandritul era de origine țigănească 9
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cât și pe Niculescu, manifestându-și deschis simpatiile catolice 64. Este totodată relevant faptul că mai târziu, în textele sale pro cremațiune, arhimandritul nu avea decât o singură mențiune legată de țigani. Aceasta nu se referea la activitatea sa ca misionar prin țigani, ci la un episod legat de activitatea sa monahală, când o țigancă în vârstă i se confesa, cu seninătate, că obișnuia să aprindă lumânări și "pentru" Dumnezeu și pentru Diavol, pentru că era necesar să te pui "bine" cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1990. Este cazul articolului semnat de către preotul Gheorghe I. Drăgulin, publicat în 2010 în ziarul Lumina și din care am utilizat o serie de date în precedentul capitol. Drăgulin îl zugrăvea pe Șerboianu în termeni elogioși, privind activitatea sa de misionar ortodox printre țiganii vremii. Însă Drăgulin nu menționa nici un element privind implicarea lui Șerboianu în mișcarea cremaționistă din România, deși bibliografia pe care o utiliza (menționată doar în text și nu în referințe explicite, cum ar fi fost și firesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moral, social, Danciu, Lugoj, 1940. Cernăianu, Constantin, Biserica din Regat, 1908-1918, Tip. Profesională Dim. C. Ionescu, București, 1920. "Despre Cenușari. Citim în "Cronica Românului", în Glasul Monahilor, XIII, 440, 10 martie 1935, p. 6. Drăgulin, Gheorghe I., "Arhimandritul Calinic Șerboianu, misionar printre țigani", în Lumina. Ediție de Transilvania, I, 156 (1745), p. 8. Encyclopedia of Cremation, Douglas J. Davies, Lewis H. Mates (eds.), Ashgate Publishing, Aldershot, 2005. Flacăra Sacră. Organ pentru propagarea ideii cremațiunii umane în România, București, 1934-1942. Grainger, Hilary
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Way of Death, Palgrave Macmillian, New York, 2006, pp. 50-51. 8 Lucian Predescu precizează data și locul nașterii (16 octombrie 1882), însă după alte surse anul ar fi fost diferit, precum și localitatea nașterii (Costești; 1883) (Gheorghe I. Drăgulin, "Arhimandritul Calinic Șerboianu, misionar printre țigani", în Lumina. Ediție de Transilvania, I, 156, 1745, p. 8.) 9 Viorel Achim, op. cit., p. 128. 10 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, Editura Institutului Biblic, București, 1991. 11 M. Badea, "Desfășurarea răscoalei în Muntenia", în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
supunere „căderea sorții venită de sus, de a fi întâiul vlădică Nectarie al reînființatei episcopii de Cetatea - Albă - Ismail”. Un timp scurt, dar care i-a permis să consolideze cât de cât eparhia din punct de vedere administrativ, pastoral și misionar, a reușit să sistematizeze Cancelaria, a reorganizat Consistoriul și a pus la punct o reședință. De asemenea, tot acest timp în care a purtat toiagul de episcop, a reprezentat în viața sa „o durată de nobile eforturi pentru reîntoarcerea eparhioților
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fost profanată. Organizarea administrativă cuprindea Adunarea Eparhială compusă din membri clerici și mireni, Consiliul Eparhial cu secția administrativ - bisericească, culturală, economică, Consistoriul Spiritual eparhial, Cancelaria Consiliului eparhial cu Biroul mitropolitan prezidial, Serviciu juridic - administrativ, tehnic, contabilității, Arhiva și Expeditul, Inspectorii misionari. Activitatea mitropolitului cu privire la mirenii și clericii din Eparhie. Adunări Eparhiale, Regulamente și Instrucțiuni, Fondul Bisericesc Unul dintre exegeții mitropolitului afirmă că „«Astăzi, când atâtea pofte și ambiții mari tulbură sufletele mărunte, când sectele distrugătoare ale unității noastre bisericești se răspândesc
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a preoților, iar pentru a înlesni preoților împrumuturi, în caz de dificultăți financiare, a înființat un institut de credit și ajutor al Eparhiei. S-a mai înființat un fond de editură al arhiepiscopiei cernăuțene, s-a introdus instituția de inspectori misionari, care a contribuit la regenerarea vieții religioase și a atmosferei morale din societate. S-a deschis de asemenea la Cernăuți, în incinta Mitropoliei, o școală, un atelier de pictură bisericească, și un mare muzeu arhidiecezan. La Putna, în 1927, s-
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a îndreptat-o exclusiv către lucrarea și slujirea Bisericii, către scrisul cărților și către îndrumarea credincioșilor spre mântuire. Misiunile grele pe care a trebuit să le îndeplinească, și înfăptuirea acestora cu simțul răspunderii, au făcut din Nectarie Cotlarciuc un mare misionar. A câștigat simpatia străinilor ortodocși și apusenilor, iar acasă la el a avut de luptat cu mizeriile, dar a dovedit o părintească blândețe și o bunătatea rară, un duh de dreptate și de creștinească iertare. Si poate tocmai pentru că a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o încredințează: „Mergi la frații Mei și spune-le...”. Ultimul indiciu ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a învierii, ci presupune un „mai departe” în registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împărat și au început să măcelărească îngereasca populație de câteva milioane, care nu cunoștea fatalitatea relației și care cine știe de când trăia astfel... N-a fost măcelărită în întregime, pentru că mai era aur de scos din pământ. Au fost trimiși misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate ale acestor oameni, au ajuns la concluzia că atât de duși erau în absolut acești băștinași, încît era nevoie ca ei, misionarii, să tragă clopotele în sat, la orele douăsprezece noaptea, ca să le reamintească
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întregime, pentru că mai era aur de scos din pământ. Au fost trimiși misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate ale acestor oameni, au ajuns la concluzia că atât de duși erau în absolut acești băștinași, încît era nevoie ca ei, misionarii, să tragă clopotele în sat, la orele douăsprezece noaptea, ca să le reamintească bărbaților că e timpul să-și îndeplinească datoriile lor conjugale. Este opinia unui specialist care a cercetat aceste imperii, și nu o fantezie de scriitor. E vorba de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deschise, cum se spune, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Nu se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-un ceas bun, serenisime! Și nici de Ștefan al vostru să nu-mi mai amintești vreodată! Mai ales că vei fi domnitor Moldovei cu obligații speciale de a-i sprijini pe misionarii noștri și de a te alătura lor la răspândirea credinței de la Roma eternă și Cracovia cea plină de măreție. Ori Ștefan al Moldovei a fost vrăjmaș statornic acestor demersuri ale noastre. Numai bătrânul Jan Olbrecht câte a pătimit din pricina pravoslavnicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru sine, jafurile făptuite la comanda sa din tezaurul spiritual al moldovenilor. Și pentru prima dată a admis măcar și ideea unei posibile nelegiuiri. Un sâmbure de căință i-a încolțit în subconștient. Pe moment, a apelat la câțiva clerici misionari, nemailăsați prin Moldova, să-i citească din cărțile sfinte câteva fragmente despre iertarea păcatelor, că moartea venea pe valuri înspumate de pretutindeni și cădea din cer fără întrerupere. Aici, la Brădetul Ropcii a conștientizat că și regii sunt supuși greșelilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciodată atât de tare. Și cum l-ar putea salva, de fapt, pe Popa? Avea ea dreptul? Primise ea vreun răspuns? Nu, Contesa nu primise nici un răspuns. Misionariatul era vocația ei de când era copilă. Dar poți să fii un adevărat misionar de aici, dintre pereții fortăreței tale? Oare nu trebuie să te amesteci cu vulgul, să cunoști durerea și mizeria, să-i cunoști pe acești oameni în mediul lor de viață? Și dacă mai tare greșea încercând să facă bine? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi în stare să-i crezi? Dan tăcu. Primise până acum sute de invitații, unele colorate, altele alb negru, câteva tăiate cu foarfeca zimțată și multe cu chenar auriu. Textul era în mare măsură același și anunța turneul unui faimos misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit va avea loc un număr de vindecări miraculoase. Spune, ai putea să-i crezi pe ăștia? Lui Dan treaba asta cu credința i se părea prea subiectivă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]