2,772 matches
-
a fiecăreia dintre cele două stări de viață». «A percepe propria prezență în lume într-un mod totalmente istoric înseamnă să experimentezi finitudinea, înseamnă să accepți de bunăvoie propria mortalitate - și nu oricum, căci, tocmai în acel memento mori al monahilor, Overbeck identifică cea mai mare contribuție dată de cultura creștină la dezvoltarea conștiinței europene». EUNUCI PENTRU CERURI Pentru cei ce trăiesc în viața consacrată, indiferent de forma aleasă, de modul de împărtășire a vieții în comunitate și de implicarea externă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ambiguitatea sunt aspecte ale vieții, nu doar întâmplări nefericite, iar acest adevăr este valabil și pentru cei care și-au consacrat viața în mod profetic, însă nu mai puțin dificil decât la toți ceilalți. Un text al încercatului și profeticului monah Thomas Merton ne-ar putea fi de folos. Este vorba de un text care are în vedere viața monahală, însă poate fi extins la întreaga viață consacrată: În loc de a trăi viața monastică în puritatea și simplitatea ei, tindem mereu să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
istorie decât ca amintire a unui dar primit, acceptat și din nou oferit. Este îndeajuns să ne gândim la înfloritoarele schituri din deșertul Egiptului ori la o instituție monastică precum Cluny, cu mărețele sale mănăstiri și cu cetele sale de monahi. Decadența, chiar dacă uneori poate avea aceleași simptome pe care le prezintă un normal declin al realităților omenești, este destul de diferită. De fapt, decadența este rezultatul unei trădări radicale a structurilor ce stau la temelia oricărei alegeri de viață, inclusiv a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Squeri scria: Aici suntem la limita creștinismului... o ușoară izbitură, și creștinismul dispare». Acest eveniment cinematografic este un eveniment emblematic și, pe bună dreptate, izolat, însă poate fi considerat precum vârful unui «iceberg de atracție» fața de monahism. Este ca și cum monahii ar fi mai importanți decât ceilalți consacrați - de viață apostolică sau activă - care uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vieții creștine, ci este una dintre experiențele posibile, bazată pe o dublă fidelitate: față de propria structură antropologică și pe chemarea harului. Acestei tendințe i se alătură, uneori într-un mod absolut paralel, înclinația spre o anumită «înlumire» din cauza căreia unei monahi încep să creadă că nu mai au nevoie de reguli și de semne orientative pentru se relaționa cu ei înșiși și cu ceilalți, și nici nu se mai trudesc să dea mărturie. Ei bine, dacă în primul caz riscul este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții» (Lc 18,9). Se cuvine să amintim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții» (Lc 18,9). Se cuvine să amintim că, nu de puține ori, consacrații și, în mod special, monahii sunt moștenitorii spirituali ai fariseilor și ai esenienilor, care erau prețuiți, dar erau și puși la punct de vorbele și de gesturile Domnului Isus. Mândria Sf. Paul, așa cum am mai spus, ar trebui să fie însușită de mulți consacrați și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a ceea ce am indicat ca fiind reformatare și de-monahizare. Iată ce scrie: «Sunt cu mintea la Regula Sf. Benedict și, de aceea, în multe privințe mă conformez la litera Regulii, însă nu în toate privințele. [...] „Voi veți fi cu adevărat monahi atunci când veți trăi din truda mâinilor voastre, asemenea părinților noștri și apostolilor”, spune Regula Sf. Benedict; aici văd o mare revizuire a ceremoniilor externe, ca la monahii din vechime, pentru a da mai mult spațiu rugăciuni și vieții interioare și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la litera Regulii, însă nu în toate privințele. [...] „Voi veți fi cu adevărat monahi atunci când veți trăi din truda mâinilor voastre, asemenea părinților noștri și apostolilor”, spune Regula Sf. Benedict; aici văd o mare revizuire a ceremoniilor externe, ca la monahii din vechime, pentru a da mai mult spațiu rugăciuni și vieții interioare și, în același timp, pentru a practica caritatea față de aproapele în toate ocaziile pe care ni le dă bunul Dumnezeu». Această formă de viață este asocierea a două
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
descoperit că evanghelia îi cerea experiența nemaiauzită de a sta la masa păcătoșilor iertați. Desigur, era mult mai greu în acea vreme ca o soră de clauzură să se obișnuiască cu altfel de căi decât i-ar fi fost unui monah precum fratele Marie-Albéric. În viața sa spirituală, fratele Charles citește evanghelia și adoră euharistia. Noutatea și specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cimitir și de multe ori mă țineam după ea când mergea să însoțească cu rugăciunea pe cei în agonie, căci morții nu se cuvine să se simtă singuri în momentul întâlnirii cu Tatăl. Cum s-a născut vocația ta de monah? Trebuie să recunosc că în cazul meu nu a fost vorba de o vocație. N-aș putea să spun când și nici nu știu dacă Dumnezeu m-a chemat. Ceea ce de obicei se spune că este «vocație», pentru mine a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fost sensul unei radicale încrederi în Dumnezeu: reușeam să mă încred în Dumnezeu chiar mai înainte de a crede în el. Așa că, atunci când am împlinit optsprezece ani, eu nu am făcut altceva decât să intru în mănăstire și să mă fac monah. Frate Michael Davide, ce este pentru tine vocația? Pentru mine, vocația - cel puțin dacă e să țin seama de mica mea experiență - este precum o foaie albă pe care Domnul ne-o dă fiecăruia atunci când ne dă viața, împreună cu întreg
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
spital decât o academie. Este un loc în care, din punct de vedere omenesc, găsești de toate și, desigur, în timp ce traversezi această totalitate și poate că-ți dorești să dobândești plinătatea, nu trebuie să uiți că înaintea plinătății există varietatea. Monahii care sosesc în mănăstire aduc cu ei ceea ce sunt: istoria lor, mai bine zis istoriile lor, căci trebuie să folosim pluralul. Fiecare monah poate și trebuie să fie sârguincios, însă trebuie și să încerce, pe cât îi este posibil, să-i
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și poate că-ți dorești să dobândești plinătatea, nu trebuie să uiți că înaintea plinătății există varietatea. Monahii care sosesc în mănăstire aduc cu ei ceea ce sunt: istoria lor, mai bine zis istoriile lor, căci trebuie să folosim pluralul. Fiecare monah poate și trebuie să fie sârguincios, însă trebuie și să încerce, pe cât îi este posibil, să-i ajute pe frații săi, pentru ca aceștia să dea tot ce au mai bun în ei, iar acest lucru nu este tocmai ușor. Lucrul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ajute pe frații săi, pentru ca aceștia să dea tot ce au mai bun în ei, iar acest lucru nu este tocmai ușor. Lucrul cel mai frumos pe care l-am primit de la viața monahală este exemplul câtorva părinți, a câtorva monahi care nu erau oameni perfecți, ci erau oameni fericiți și, nu de puține ori, aveau o capacitate de a glumi pe cont propriu cu adevărat relaxantă. Frate Michael Davide, cum îi vezi pe tinerii din zilele noastre? Ce prețuiești mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un spor de calitate prozei realiste din primele două decenii ale secolului al XX-lea. D. a fost și un harnic romancier. Tinerețea Casandrei (1913), Păcatul rabinului (1920), Orașul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieți zdrobite (1926), Monahul Damian (1928) încearcă să realizeze o frescă de tip realist a societății. Mediile sunt diverse și variate, de la politicieni și industriași, la funcționari neînsemnați și femei decăzute. Observațiile sunt ale unui cunoscător avizat, deși înlănțuirea lor ia adesea turnură partizană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926; Monahul Damian, București, 1928, ed. îngr. și pref. Corneliu Popescu, București, 1991; Cocorii, București, 1942; Versuri alese, București, 1943; Nuvele, pref. I. Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și pref. Margareta Feraru, I-II, București, 1967; Poezii, îngr. și pref. Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
și întrebări puternice, fundamentale, încă de la început: trebuie să încerci să salvezi o viață cu riscul de a periclita multe altele?, ce înseamnă civilizația? unde începe sălbăticia?, cum se abordează diferențele culturale? La o primă vedere, François Garde pare un monah auster, ușor distant, introvertit, iar cînd îți mai și spune că scrie mai bine decît vorbește, te întrebi cum te vei descurca încercînd să moderezi o discuție între el, alți scriitori francezi și un public numeros. Dar se vede treaba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe „crede” în autenticitatea Pătimirii Sfinților Epictect preotul și Astion monahul. Ion Barnea precizează faptul că nu trebuie să ne îndoim de esența datelor pe care ni le oferă acest document hagiografic. Ene Braniște, examinând punctele de vedere propuse de specialiștii din etapa inițială a consemnărilor istorice cu privire la această problemă, conchide
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Epictect și Astion -, ci a fost amplificat și modificat pe parcursul timpului, astfel ca s-a ajuns la formularea De SS. Epictecto Presb. et Astione MonachoMartiribus Almiridensibus in Scyithia. Termenul Presbiter putea fi prezent în textul inițial, dar calitatea de monah pentru Astion este un ados dintr-o perioadă ulterioară. Sfinții Epictect și Astion n-au fost monahi în sensul propriu-zis al cuvântului. Viața monahală însemna părăsirea lumii și trăirea în singurătate, fie idioritmic, fie cenobitic. Epictect și Astion au fost
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la formularea De SS. Epictecto Presb. et Astione MonachoMartiribus Almiridensibus in Scyithia. Termenul Presbiter putea fi prezent în textul inițial, dar calitatea de monah pentru Astion este un ados dintr-o perioadă ulterioară. Sfinții Epictect și Astion n-au fost monahi în sensul propriu-zis al cuvântului. Viața monahală însemna părăsirea lumii și trăirea în singurătate, fie idioritmic, fie cenobitic. Epictect și Astion au fost dintre acei creștini ai primelor veacuri, care, în năzuința lor de desăvârșire, își păstrau castitatea și rămâneau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
izvorâte din tradiție, alternate cu lungi texte din Sfintele Evanghelii. Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a fi reprodus întocmai după textul „Pătimirii”: „Au primit cununa de martiri, Sfinții și atleții lui Hristos în cetatea almiridensilor, preotul Epictect și monahul Astion, în a opta zi a lunii iulie, în timpul tiranului Dioclețian, sub comandantul Latronianus, iar după socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
inimile înghțate ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al căror „părinte” se poate numi episcopul Niceta de Remesiana, spunând
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se desăvârși, de a se apropria cât mai mult de Dumnezeu. Citările numeroase scrpturistice în cele două poeme demonstrează dialogul teologic fructuos dintre cei doi ierarhi prieteni. În Poemul XVII, Sfântul Paulin precizează că Niceta petrecea o viață de adevărat monah „fugind de lume către bolta cerească”, urcând pe treptele crucii. El era numit pe bună dreptate „biruitor al trupului”, deoarece se străduia prin necontenite exerciții spirituale să trăiască „în Hristos”, prin lumina unei credințe puternice. Datorită sfințeniei vieții și caracterului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dintr-o experiență personală. El nu teoretizează această iubire, ci o trăiește autentic. Aceeași prietenie, manifestată față de Paulin de Nola, a dovedit-o și în legătură cu păstoriții săi, transformându-i prin puterea dragostei și a credinței în Hristos, din tâlhari în monahi. Niceta era convins că puterea credinței creștine „preface pe om din vrăjmaș în prieten al lui Dumnezeu”. Între dragoste și pace este un raport de reciprocitate. Nu poate fi pace adevărată dacă lipsește lucrarea dragostei, iar dragostea nu poate să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]