5,311 matches
-
nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un loc. Între picioarele monstrului, groase ca stâlpii, priveam șurubăria și tijele discrete care-l țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic, a fost un fel de telepatie faptul că ne-am apucat, îndîrjiți, de treabă. Mă întreb
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai depane în aceste condiții pare o absurditate. Mi-am apărat conștiința de vederea trupului ei acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale ei? De unde provine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devii, ca să zic așa, cetățean al visului." M-am despărțit greu de Egor în acea după-amiază, ca și când aș fi știut că nu aveam să-l mai văd niciodată. L-am privit cum stătea în pragul casei, până unde mă condusese: monstru melancolic, din altă lume, înspăimîntător de fragil, mare păianjen uscat și trist, făcîndu-mi, încet, semn cu mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și mișunau amândoi, năuci, pe lângă monstrul care mugea încontinuu. Un cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la urmă, colonelul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
său și-l înfășoară strâns, ca un lințoliu pestriț, își pierdu cunoștința. Când se trezi, se făcuse ziuă, dar umbra tremurată pe iarbă a Daciei îl ferea de discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
digerarea hranei erau întreținute artificial de uriașa țesătură melodică ieșind de sub degetele arhitectului. Cu aceste câteva milioane de supraviețuitori, acționând sincronizat asemenea termitelor, arhitectul își construi un nou sintetizator, de o complexitate de neconceput, întinzîndu-se pe un sfert de planetă. Monstrul însuși crescuse. Caroseria Daciei rămăsese înscrustată în spinarea lui albicioasă ca o minusculă cochilie. Trupul acoperea o suprafață uriașă, iar degetele infinit ramificate se întindeau acum, pornind din cele două brațe, de jur împrejur, ca o plasă de păianjen. De la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le afectează viața, pot da exemple de cazuri, cum ar fi abuzul sexual, fizic sau psihic în familie, sau în cercurile de prieteni, care îl pot face pe om să nu mai fie comunicativ, ci să se transforme într-un monstru social care să nu mai vorbească cu nimeni, să fie închis față de apropiați și să nu le poată spune ce sentimente are el. Poate avea impresia că toată lumea îl dușmănește. Acest lucru poate cauza refugierea în acele vicii: consumul de
Ce pot cauza drogurile?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stan Georgiana, Honciuc Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1990]
-
Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac de cap. Harold plănuia un chef monstru, cu prelungire la Lacuri, în noaptea când voi ieși din sanatoriu. Geurtie, precisă, căută o bucată de hârtie și un creion, ca să facă liste invitaților. Pe cei doi Simpson nu îi va chema, pentru că Isaac se ascunde prin colțuri și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că economisești mult acolo, în Bhowanipore, reîncepu el după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Larisa avea marele talent de a se face oricui agreabilă ! Apoi, se vedea că primise o educație îngrijită și era fată de familie. Prezentabilă, siluetă, picior, scoasă din cutie, totdeauna... O voce minunată, în plus ! La petreceri avea un succes monstru ! — La petreceri ? Cânta ? Păi nu ziseși, madam Ivona, că murise bărba-su ? — Murise, da... Și ce dacă murise ? Vocea Larisei i-o auzisem cu toții, dinainte să intre în doliu... Păi cât timp trecuse de când venise cu trenul de refugiați ? Poate un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
abil și ticălos al minții. Realitatea se reciclează În permanență prin aparatul sistemului, logica se răstoarnă și ia forme aberante, Încît pînă și o futută de pereche de blugi poate fi o crimă. Dorințele noastre naive ies din gura acestui monstru comun transformate În amenințări la adresa Statului-Major și a Ocîrmuirii Socialiste. În cîteva clipe, plonjez din lumea mea căscată În această realitate pervertită În care sîntem ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
balerinelor, În cabină, se grăbesc să-și curețe machiajul, să se schimbe, ca să fugă acasă să gătească, dacă au ce, sau să spele, sau să facă temele cu ăia mici, sau alte lucruri la fel de importante, dar se iscă un scandal monstru pentru că nenorocita aia de Aura a făcut iar mizerie la dușuri, o dementă bețivă pe care nu se știe cine dracu’ a angajat-o, În primul număr de balet din actul doi au trebuit s-o Împiedice cu forța să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai leagănă În căruța ei de aur, iar pe peluza din fața Casei Albe În mod sigur nu mai are ce să caute. Îți vine greu să crezi că aceste lucruri s-au Întîmplat (ce-ar putea să caute un asemenea monstru În asemenea locuri?); și ca să nu mai intrăm În alte amănute, putem să reducem povestea la vechea ei esență populară: nu de puține ori, politica e o curvă - chiar și la scară planetară. Se pare că nici Securitatea care l-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se simt mirosurile tari ale unui viitor. Avem un viitor, asta e clar. Titluri scrise cu roșu despre cum se va reface economia țării În urma dezastrului ceaușist, despre reorganizarea politică, nelipsită de intrigi și dispute - se pare că fantoma acestui monstru care a fost (și dus e În vecii vecilor! credem noi) Partidul Comunist Român face Încă umbră. Articole despre noua societate liberă și democratică și drepturile ei fundamentale care vor fi garantate de o nouă Constituție. SÎnt cuvinte mari, sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te face Stancu caporal. Ovidiu tace pentru moment, dar nu e Împăcat. Freamătă și e clar că e gata să izbucnească. — Taci, boule. Nu Începe, am crezut că ți-am scos din cap prostia asta. — Terminați, zău. Parcă ați fi monștrii ăia doi din Hune doara. Păi și ce dacă votează cu Iliescu? — I-auzi, altu’! Păi mai bine mă duc și vi-l aduc pe Ceaușescu Împăiat din Cuba. Măcar știm o treabă! țipă Cristian. SÎntem un pic mirați, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl transformă Într-un fel de monstru iubitor de sadism retardat și de folclor de proastă calitate? Cum ar fi fost să mă Întorc din armată complet și pe de-a-ntregul bărbat, fără putința de a-mi vindeca această pasiune neașteptată pentru baterea covoarelor, duminica, și a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el despre lume și viață și nu mai vede cît de puțin se confundă cu nevoile lui... uită care-s alea. Mai pun și-o uniformă pe el și-i spun că la el e puterea și-au fătat un monstru. Așa se Întîmplă, nebunia asta e conta gioasă. Ajunge omul nostru bun la inimă să le facă mizerie semenilor fără să clipească, convins că așa se obține mai binele. A-hăăă, cîte nume n-a avut ticăloșia de cînd e omul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părea că acele bariere ridicate instinctiv de cetățenii civilizați, pur și simplu nu existau pentru George. Lumea se temea de el și Brian nu era singurul care gândea că George „ar trebui să facă ceva“. Oamenii simțeau în el un monstru, dar fără îndoială că și doreau un monstru în el. Și totuși, care erau dovezile? — Toată lumea îl vorbește de rău, continuă Gabriel. Au nevoie de un țap ispășitor, le place să aibă la îndemână pe cineva care, oficial, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
civilizați, pur și simplu nu existau pentru George. Lumea se temea de el și Brian nu era singurul care gândea că George „ar trebui să facă ceva“. Oamenii simțeau în el un monstru, dar fără îndoială că și doreau un monstru în el. Și totuși, care erau dovezile? — Toată lumea îl vorbește de rău, continuă Gabriel. Au nevoie de un țap ispășitor, le place să aibă la îndemână pe cineva care, oficial, să fie mai păcătos decât ei. — Exact. Poate că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de sigur, nu-i divulga asemenea gânduri smintite), dar știa cam ce ar fi în stare să gândească. O bătu ușor peste mâna udă de lacrimi. Haide, haide! Nu-i din cauza lui Rufus, să știi. George a fost un mic monstru încă din copilărie. Bănuiesc că și tu erai la fel. Îi făcea plăcere să înece puii de pisică. Nu-mi mai povesti grozăviile astea. Mă rog, oricum trebuiau înecați. Nu mai plânge și din cauza asta. — Eu cred, totuși, că profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George să-l fi admirat cândva pe Rozanov dar acum cred că nu se mai sinchisește de el nici cât negru sub unghie. Necazul cu George e că scapă întotdeauna basma curată. Se bucură de popularitate pentru că oamenilor le plac monștrii. Hitler, Napoleon... Care a fost cel mai îndrăgit dintre regii noștri? Henric al VIII-lea. Dacă George ar da într-adevăr de necaz, s-ar putea să se mai deștepte la realitate. Sau dacă toată lumea s-ar uni împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfârșit până și speculațiile. Era greu de crezut că mâna omenească le plasase cândva în acel loc, cu vreun scop. Stăteau acolo, în lumina palidă și umedă, ocupând un moment temporal, ude de ploaie, transcendând istoria, ignorând arta, rezistând înțelegerii, monștri de gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică, iluminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc aminte că ne vorbeați pe vremuri despre unele gânduri care pot fi văzute, ca balena lui Melville, departe, în profunzime. Ce mai e acum prin mare? Monștri? — Sunt ocupat, te rog pleacă. — Nu vreți să stați de vorbă cu mine? — Nu. — De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]