3,219 matches
-
parcă foarte grijulie cu setea ei, dar și cu apa, apoi deodată se îndoia ca pisica, deschizând simplu ochii și la fel de simplu readormea. Se schimbase la față, frumoasa ei gură se subțiase și căpătase o vagă culoare vineție. Părea foarte mulțumită că mă învîrteam cu grijă în jurul ei și îi respectam tăcerea. Într-o zi mă așezai la birou și începui să-mi răsfoiesc hârtiile. Era mare liniște în odaie în timp ce afară plopii mei adolescenți, lipsiți acum de frunze, se aplecau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar, lăsând asta ia o parte, sunt un tip corect. Sunt fericit să aud că te simți mai bine. Cel puțin ultima frază părea sinceră. ― Cine ți-a spus că starea mea se ameliorează? Îl mângâia pe Jones care torcea mulțumit și năpârlea pe patul aseptizat. ― Medicul și monitoarele. Mi s-a spus că slăbiciunea și confuzia vor dispărea curând, deși nu-mi pari deloc dezorientată. Efectele secundare ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă împac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și auzi pocnetul încărcătorului care intrase în locaș.) Acum, armează! Ea apăsă pe un alt întrerupător. Un semnal roșu se aprinse pe o latură a mecanismului de armare. Hicks se dădu înapoi pentru a studia poziția de tir și păru mulțumit. ― E bine. Mai facem o dată. Reluăm de la zero. Ripley repetă procesul: expulzarea încărcătorului, controlul, reîncărcarea, armarea. Mânuirea vibratorului era obositoare și mâinile-i tremurau din cauza greutății acestuia; cu toate acestea arma îi dădea încredere. O lăsă în jos și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
chiar pe strada Londra și că nu-mi place funinginea. I-am chemat pe la mine, mai fuseseră și-altădată, neinvitați. Am băut ușurel, cu măsură, până a ieșit soarele. Dimineața, eram prieteni, nu doar vecini, ca până atunci. Au plecat mulțumiți, cu tot cu damigeană; pe-ăla micu’ l-au luat de sub masă (dormea lângă Brutus) și l-au dus pe brațe. Mi-au lăsat și-un cadou, tubanul ăsta. Nu era de mâncare, nu conținea alcool, nu puteai să-l pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pasional, de trei ori pe săptămână; un ins fără griji și fără conștiință, capabil să ascundă orice lucru bun ca să mimeze toate lucrurile rele. Examenul apărea spontan, fără motiv, ca o flegmă ținută prea mult în colțul gurii: trăiam haotic, mulțumit, la întâmplare, ca și cum aș fi avut tot timpul din lume să pun lucrurile la punct. N-aveam. Îmi consumam ultimele optsprezece secunde din viață, ca operatorul de pe Air Kazah 1907, înainte să se ciocnească la 4500 de metri de Boeing-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o vorbă despre cutremur.“ În timp ce mă asculta, Maria a îmbrăcat un tricou alb. O piesă simplă, cuminte, fără inscripții; i se lipea de sfârcurile ude. „Hmm...“, am zis, aplecându-mă respectuos, „Miroși proaspăt, a șamponuri alese.“ „Ylang-ylang, avocado și merișor. Mulțumit?“ Nu i-am răspuns, în schimb am sărutat-o pe gură, răpindu-i și ultimele picături de apă. Stropii n-aveau ce căuta acolo, carnea nu trebuia să mai fi fost atinsă, vorba lui Holban. Bineînțeles că eram mulțumit. Fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
variabilă. Aparatul de citit printre rânduri. Sau, cum spunem noi astăzi, un nanocomputer. Ladima și Vasilescu puseseră mâna pe-un nanocomputer, în anul 1927.“ „E cât se poate de corect.“, mi-a zâmbit din nou tânărul Lupu, de data asta mulțumit. „Se zice că marile spirite se întâlnesc. Ei bine, iată, în sfârșit, un adevăr verificat. Este o plăcere să ne revedem după atâția ani: și eu, și Dumneavoastră, altfel. Încă o dată, felicitări!“ „Stați, stați, că m-ați pierdut de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
generozitatea senină cu care împărțeau urale, așa cum țiganii împart semințe înainte de film. Mă jenau spiritul de hoardă și lipsa de discernământ. Oare actorii ce gândeau: îi luau în serios? se simțeau bine în oceanul ăsta sălciu de afecțiune? plecau acasă mulțumiți, mândri, fericiți? Scenariul se repeta tovărășește, în fiecare săptămână. Seară de seară, aceleași săli pline, umplute cu pensionari la costum și puștani de anul întâi, debordând de coșuri și entuziasm. Cum se termina piesa, începea nebunia. Toți se ridicau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
economist. Revista ne dădea cu tifla: ascunsă, inaccesibilă, ținută cu un pumn ferm la spate. Ne-am scotocit cu toții prin buzunare și-am plătit pe rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut generos revista, fără s-o lase din mână: „Doar aici, la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun? Impresia generală a fost plăcută, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altfel: când ignorați, când alergați de-a dreptul pe treceri, cu-accelerări bruște și succesive. Manevra era calculată, ambalarea motorului se făcea din timp, audibil, în trepte. Dacă mai existau totuși dubii, claxonai puternic, de mai multe ori. Toată lumea părea mulțumită: pensionarii încremenau, iar când un elev imprudent, prins în mișcare, se trezea cu pasul pe zebră, trăgea repede piciorul înapoi. Învățai regula încă de la școala de șoferi, îți explica instructorul: „Nu oprești la treceri decât dacă sunt trei pietoni! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o ia înainte. Opelul nu ne mai aștepta la poartă, mocirla dispăruse. O zi deosebită, strălucind de soare și gigabiți. Drumul arăta curat, neted, fără dâmburi și gropi. Ploaia se potolise, cerul devenea lucios cu fiecare pas. Mă simțeam mulțumit, trist, ușurat. Bunicu’ Vitalian se putea odihni la Moroieni, în dosarele Arhivelor, în cutele poveștii sau oriunde-ar fi fost. Schimbasem lumea, îmi salvasem țara colorată și puturoasă de la dispariție. Intrasem în posesia tuturor amintirilor și le-administrasem cum știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajunge să citim de 10 ori mai rapid în câteva zile, ori acest lucru nu este posibil. Acest manual nu promite nimic de acest fel. Dacă, după parcurgerea materialului, ajungem să ne dublăm viteza de citire putem să ne considerăm mulțumiți. Domeniul citirii rapide este asemănător sportului, fiecare performanță este rezultatul unui efort susținut și unei metode de antrenament care să dea rezultate. E nevoie de voință și răbdare. Dacă devenim niște sportivi ai minții vom reuși să ne reinventăm și
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2914]
-
Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p. 18). Patriotismul belic este hiperbolizat într-unul sacrificial și funebru în propoziția "Pentru neam și mântuirea lui murim mulțumiți" (p. 19). Cuplajul dintre morala creștină și patriotismul sacrificial este dificil de realizat, întrucât preceptul creștin de iubire necondiționată a aproapelui nu pare a fi conciliabil cu principiul etnocentric promovat de patriotism de a iubi cu predilecție doar apropiații naționali
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unde vi s-a făcut educația? Vreau să știu totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori în dimineața aceea. Generăleasa se arăta din ce în ce mai mulțumită. Domnișoarele ascultau și ele cu atenție. Își trecură stirpele în revistă; se dovedi că prințul își cunoștea destul de bine arborele genealogic; însă, cu toate strădaniile, între el și generăleasă nu descoperiră aproape nici o legătură de rudenie; doar bunicii și bunicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i nici un triumf. Cu chietismul dumneavoastră puteți umple cu fericire și o sută de ani de viață. Dacă vi s-ar arăta o execuție sau un deget, din amândouă ați extrage o idee la fel de lăudabilă, ba încă ați rămâne și mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mare prietenie: „Nu, nu-l scap, Aglaia Ivanovna. Fiți cât se poate de liniștită!“. Și a luat-o iarăși la fugă, mâncând pământul. După aceea, Aglaia a izbucnit în hohote teribile de râs și a fugit în camera ei, extrem de mulțumită, după care toată ziua a fost foarte veselă. Această știre o ului cu totul pe Lizaveta Prokofievna. Mare lucru, s-ar putea zice! Dar, probabil, așa trebuia să-i fie starea de spirit. Neliniștea îi fusese trezită într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
X" Totuși, prințul nu a murit înainte de nunta sa, nici aievea, nici “în somn“, cum îi prevestise lui Evgheni Pavlovici. Poate că într-adevăr nu dormea bine și avea vise urâte; dar în timpul zilei, printre oameni, părea îmbunat și chiar mulțumit, uneori era foarte îngândurat, dar asta numai când rămânea singur. Zoreau cu nunta, care era fixată cam la o săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
boierii 'l pun cu ajutorul turcilor pe tronul Munteniei, acel fiu denaturat care primește o coroană scăldată în sângele tatălui său etc. etc. Istoria 'l numește Radu cel Mare. Mare în adevăr căci de la dânsul începe decadența Țărei Românești. Boierii sunt mulțumiți: Radu le-a mărit privilegiile. Unde foc a citit venerabilul redactor al "Romînului" toate poveștile acestea? Sau și le închipuiește singur, își bagă degetul în gură și le inventează? Dar să admitem pentru un moment că aceste lucruri ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de formulare de scuză, una umilită, alta și mai umilită, a treia de tot umilită, a patra în sfârșit umilissimă, până ce cabinetul din Viena a găsit că onor. Stătescu a atins marginea estremă a servilismului posibil și s-a declarat mulțumit. Cățelușul blond al d-lui Brătianu a trebuit să-și facă toate datoriile de cățeluș: să aporteze, să facă sluj și să se închine până la pămînt! Acum toate sunt bune și frumoase. Istoria asta e atât de neplăcută și atât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vorbim aci de împăratul. Împăratul dă zilnice dovezi că iubește în mod egal toate popoarele sale. Dar elementele determinante nu sunt concentrate toate în monarh. Gusturi de predominare, de deznaționalizare zădărnicesc ținta vieții sale de a-și vedea toate popoarele mulțumite. Acele elemente determinante cată să recunoască care e răul, un rău ce nici se poate vindeca decât din inițiativa monarhiei, de vreme ce noi n-avem nici un drept de a ne amesteca în afacerile ei interioare. Dar tot astfel nu are nici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
individului. Varietatea comportamentală este extrem de largă, iar pentru a ne da seama de importanța ei să ne imaginăm pentru o clipă reacția omului flămând, amenințat, agresat, aflat Într-o situație critică; la muncă, În familie, În societate: sau a celui mulțumit, sigur pe el, satisfăcut și cu o solidă inserție socială. Această varietate va fi determinată de componenta instinctiv emoțională, specifică fiecărui individ având Însă o puternică bază genetică și doar influențată de educație și de contextul social În care trăiește
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pe care le gestionează managerul, dacă acestea sunt curate și bine Îngrijite. Se vor aduna informații prin discuții cu chiriașii din cadrul proprietăților pe care le gestionează În prezent. Având În vedere că misiunea oricărui manager este de a menține chiriașii mulțumiți, este foarte important să se obțină opinia lor. Se verifică dacă există plângeri Împotriva managerului sau societății de administrare. Se verifică dacă s-a răspuns În timp util cererilor pentru reparații. Se verifică dacă actualii chiriași au de gând să
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Când sunt slab, atunci sunt tareă (II Corinteni 13, 10). Gândiți‑vă că «Dumnezeu cercetează inimile și rărunchiiă (Psalmul 7, 10). Să răbdăm, să Îndurăm, să ne facem mucenici ai Apostolului, care zice : În suferință fiți răbdătoriă (Romani 12, 12), mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate (I Tesaloniceni 5, 18) ca să nu se Întâmple și cu noi ceea ce s‑a spus : «Mărturisi‑se‑va Ție, când Îi vei face lui bineă (Psalmul 48, 19). Și dacă ai avut 194 Suferința și creșterea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un zîmbet larg, acesta s-a îndreptat către client și l-a întrebat: „V-ați hotărît pentru ceva anume?”. Cînd și-a dat seama că decizia de a cumpăra fusese deja luată, a spus „O alegere excelentă! Veți fi foarte mulțumit!”, iar apoi a revenit la îndatoririle sale. După ce cuplul de cumpărători a părăsit magazinul, șeful s-a dus la Mike și l-a felicitat pentru vînzare. „Felicitări și dumneavoastră!”, a răspuns Mike. „Ultimele cuvinte pe care le-ați spus i-
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
atenție comportamentului ei bizar, nu pot să mă concentrez asupra clienților. Iar dacă nu ofer servicii de calitate, ce rost ar mai avea să mă aflu aici?” Oaza fericită a Barbarei o constituia msatisfacerea clienților. Cu cît aceștia erau mai mulțumiți, cu atît era și ea mai fericită. Barbara era capabilă să ignore atitudinea necorespunzătoare a managerului și nu lăsa acest fapt să intervină în modul în care se achita de îndatoririle ei. Mi-a explicat că lucrurile nu au stat
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]