2,953 matches
-
-mi limba, care se albăstrea și ea). Mai pregăteam gem de vișine, de căpșune, de zmeură, de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și serveam musafirii, când veneau în vizită). Din pădurea de la Frătăuții Noi veneau țigănci cu râșcovi, popinci, hulubițe, hribi și mama cumpăra în fiecare toamnă, pentru murat. Toate gospodinele din sat se aprovizionau bine pentru iarnă, parcă erau într-o adevărată competiție. Când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și de ale casei: Mama făcea bucate deosebite, pentru asemenea musafiri: plăcinte, cozonaci, răcituri, sarmale, fripturi, turtă dulce, salate, iar tata se ocupa de băuturi: vin, țuică, must. Câteodată, mama mai făcea și bere de casă, care era tare bună (când avea hamei). Eu și Oltea ajutam cu tot ce puteam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mers în camera lui, având o temă de făcut pe timpul vacanței, iar eu am stat de vorbă cu Criss în timp ce mă răsfățam cu un masaj... în fotoliul special din living. Pe la ora 17, 00 a bătut la ușa Cristinei un musafir. Era Kotoha, o domnișoară dulce și delicată, ca un fir de trestie. Kotoha este fiica lui Shinya din prima căsnicie și sora lui Dimi. La japonezi nu se folosește cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun cu ramuri până la pământ, atât de stufos Încât părea o scorbură. Nu ne aude nimeni? șopti Conrad. Nu, mărite stăpâne, suntem singuri. Poruncește, știu că n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai toți copiii din blocul nostru, sosirea oricărui vizitator pe două roți, la oricare vecin. Pe nea’ Mitică sau pe Clement, îi așteptam să-și lase bicicletele rezemate de scara blocului apoi începeam demersurile. Știam sigur la cine se duceau musafirii, mă prezentam la ușa respectivă, sunam și invariabil întrebam " Ne dați un pic bicicleta?”. Răspunsul era mereu același: "Da, sigur ". Evident, nimeni nu mă refuza, probabil pentru a nu-i supăra pe părinți (așa îmi închipiam eu). De- ar fi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cazare și ne-am continuat drumul până la Bixad. Ne-au primit niște localnici tare amabili, într-o cameră în care am rămas și a doua zi. De acolo am dat și primul telefon acasă. Curte casei era parcă pregătită de musafiri. De reținut acolo ieșirea oamenilor din biserica mare, toți în costume negre cu alb. În timp ce Mircea se odihnea cu familia (erau, totuși și doi copii), am plecat cu bicicleta, singur, spre Lacul Sfânta Ana. Următoarea zi (a cincea), pedalam cu toții
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care și-au pus gâtul sub sabie voievozii și înaintașii noștri e vândut într-o veselie vecină cu inconștiența. În ritmul acesta, în care punem pământul, aurul și rezervele subsolului în mâna marilor corporații multinaționale, ne vom trezi, peste noapte, musafiri în propria țară. Deunăzi, un zvon politikon încerca să ne aburească cu marea șansă a românilor de a pleca în alte țări. Ca și cum a-ți părăsi casa și rosturile din propria țară ar fi o bucurie. Șomajul și sistemul corupt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mă întorc în timp. Mă văd în casa atât de caldă într-o iarnă cumplită (cred că erau 20 grade în Suceava) și primitoare. Mai întâi fac cunoștință cu un motan serios, care nu prea avea chef de conversație și musafiri (cum îl chema?!), trece pe lângă mine, apoi pe lângă castronul cu mâncare, atenționându-mă că nu am voie, deh, e teritoriul lui. Angela mă îmbrățișează, cu același chip frumos și sensibil. Intrăm în sufragerie, intru în alte timpuri, cărțile așezate frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Viena. E conferențiar și are casă grea, cu trei copii, iar soția nu câștigă, ocupându-se cu menajul. Dar are altă hibă. E pișcat de morbul politicii hitleriste, e violent și e nevoit să ia drumul țării sale. Un alt musafir aici e domnul Mill, profesor la facultatea din Corvallis (Oregon) de pe malul Pacificului, care a venit cu soția. Am colegi 4-5 chinezi și un japonez. Pe cât sunt de mici și slăbuți chinezii, pe atât de voinic și de grav e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ne luăm rămas bun de la profesori, asistenți, doamne și domnișoare. Între timp, am sărbătorit la 23 Iunie cei 7 ani ai fetiței. Fără să ne spuie, fetița a invitat copiii cu mamele lor. Ne-am pomenit cu un stol de musafiri, destul de gălăgioși, Încât a trebuit să alerg pentru aprovizionare. Ziua plecării era fixată pentru 1 Iulie. Din greșeala casierului fundației, Floyd Lule, s-a Întârziat, și la 3 iulie am primit telegrama că voi primi banii În Oregon. Plecăm la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
intactă bucuria din suflet, iar în privința vibrațiilor... mașina era plină până la refuz - abia au mai avut loc și... bagajele! Folosesc și acest prilej pentru a vă transmite salutările mele, dragi sahaja yoghini ploieșteni! Am simțit permanent grija voastră pentru noi, musafirii voștri. Chiar dacă discreți, eu v-am văzut, v-am simțit iubirea, v-am simțit mereu alături... JAI SHRI MATAJI! Brăila, 23 octombrie 2003 Note de jurnal: oamenii frumoși din Sahaja Yoga. Obișnuiți cu chipurile semenilor noștri, rutina face ca de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de Ion Luca Caragiale, „Pe vremea lui Tudor (Din Istoria TîrguJiului)” de Alex. Ștefulescu. La 15 octombrie 1922, revista politico-socială, publica: „Un profet al armoniei: Tagore” de Nichifor Crainic, iar Cezar Petrescu: „Flori de hârtie”. În numărul următor, Ion Corbu „Musafirul regelui”, Dragoș Protopopescu - Pagini de afară, noi și dușmani deai noștri în străinătate”; Ion Slavici „Un uitat: Aurel Popovici”. Un duel în versuri naște Al.O. Teodoreanu căruia îi răspunde G. Topârceanu. Numărul 7 al revistei, din 26 noiembrie 1922, este
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din jurul lui, care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără crâcnire regulilor și convențiilor acestora, uriași sau pitici, indiferent de ciudățenia sau capriciul acestora, nevenind niciodată În discuție ca el Însuși, musafirul, toleratul, gângania sau monstrul să-și propună propriile-i deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate chiar lumea, nu e făcută pentru inși de teapa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o anume candidă curiozitate În unghere ale realului ce se luminează brusc. Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă mișcă buzele - ei, da, bine, să zicem că... nu mi-e frică de „demonul nebuniei”, un musafir oarecum previzibil pe culoarele „meseriilor” noastre, cele care trăiesc din imaginație debordantă și din Închipuiri ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu un termen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de civilizație. Multe au intrat În graiul popular, rezultat al unei Îndelungate apropieri româno-otomane și al adoptării de către români a unor produse, tehnici, obiceiuri sau mode turcești (din secolul al XV-lea și până la Începutul secolului al XIX-lea). „Cioban“, „musafir“, „dușman“, „odaie“, „dușumea“, „tavan“, „dulap“, „chibrit“ sunt cuvinte de origine turcă. Și gastronomia românească se declină În bună măsură pe turcește, Începând cu felurile de mâncare considerate astăzi tipic românești: „ciorba“ și „sarmalele“. Terminologia premodernă din arhitectură și urbanism vădește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spre casă. Și cu toate că era vorba de o petrecere absolut pentru adulți, nu se petrecea absolut nimic înfricoșător la 307 Elsinore Lane - doar un aranjament ludic și inocent menit să-i amuze pe invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o forfoteală nemaipomenită! Vitrinele au intrat În concurs și ele. Se Întrec În frumusețe! Sunt specialiști veniți și din alte orașe. Am o distracție plăcută (...). Seara, când vitrinele sunt luminate, este o feerie demnă de admirat! Au sosit deja și musafiri de prin toate colțurile globului, cu cari ne Întâlnim pe stradă. Prin televizor, veți lua și Dvs. parte la desfășurarea concursului. Noi vom urmări tot prin televizor, deoarece biletele sunt foarte scumpe și deja angajate. Reîntorcându-mă la chestiunile noastre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
author=”ȘERBAN Mihail” loc=”(Fălticeni)” data=”17.VII.1972” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, În timp (ce) noi, prof. V. Popa și cu mine, vă așteptam la „Galeria oamenilor de seamă”, mata ai avut bunăvoința să vii la mine cu musafirii. Am regretat foarte mult că nu eram și eu, cu maestrul Gherasim , totuși o clipă l-am recuperat. Mi-a spus colega matale, că Îmi vei spune ce a fost, când mai dai prin Fălticeni. Văd că șoferul de la Cultură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și în lumina casei primitoare e o veselie și o voe bună ca în vechi zile, și cuconu-Nicu, cu inima bună și deschisă, are o singură părere de rău că n-a știut mai din vreme că va avea așa musafiri, ca să pregătească o masă cum știe el! Dormim duși, dormim împărătește. Și a doua zi dimineață pornim spre tabără, "spre pământul făgăduinței", unde zile lungi vom bate dealurile și vom duce în corturi vieață de nevoi. Tabăra noastră e așezată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în apartamentele dela etaj oglinzi mari, tapete aurite ori argintate, mesele oglinzilor dintre ferestre din diferite marmore și pietre frumoase. Sală de teatru, construită încă dela Frederic II. Les comens, două construcții, într-o parte ofițerii și bucătăria; în cealaltă, musafirii. Între ele o colonadă. În una din sălile de sus am văzut un tablou de G. Reni Lucreția sinucigându-se și un original de Raphael, Sfânta familie. Foarte multe còpii, colosale, însă còpii. La ieșirea din palatul cel nou, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu-i plac musafirii, gazdei nici atât. Supărarea prostului e că nu poate fi totdeauna vesel. Tatarul vinde și pe tatu-său. Să nu fii dator turcului (țăranului spre distincție de Otoman) că vine și-ți cere în ziua de Bairam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu-i plac musafirii, gazdei nici atât. Supărarea prostului e că nu poate fi totdeauna vesel. Tatarul vinde și pe tatu-său. Să nu fii dator turcului (țăranului spre distincție de Otoman) că vine și-ți cere în ziua de Bairam. Turcu calare se crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în munte o activitate mai mare și mai concentrată în lucrări de gospodărie, împrejmuiri, porți, hambare, fânării. București. 9 Noembrie 1956. La profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-l băteau cu harapnicul. * Cucoana de la L... are un bărbat cu picioarele strâmbe, și-i urât de el. De aceea el șade cu afacerile lui, la Iași, și ea nu se dă dusă de la țară. Îi vine câte-un musafir doi, ea nu șede acasă, se plimbă cu oaspeții toată ziua prin părțile cele mai frumoase ale moșiei și la hapcă. Duminica chiamă lăutarii și face joc la poarta curții. Se strânge satul la priveală și flăcăii și fetele joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]