4,723 matches
-
de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vers, dăruire și binecuvântare, ca fiică pe drumul mântuitor. Versul meu e liniștea dincolo luminătoare a sufletului, dăruit creștinului frate, spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând în nesfârșite rânduri, Să cheme dorul meu hoinar. Coboară pacea în unghere; Albastrul cer, cu glasul mut, într-o continuă veghere, Mi-aduce visul ce-am pierdut. CRISTINA PARALESCU Născută în 1959, ultimul reprezentant al zodiei Peștilor (20 Martie) în Bacău. Licențiată în științe economice, specializarea Contabilitate și informatică de gestiune; master în Menegementul sectorului public și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se deschide, azi, spre soare! Și nu-mi zâmbi amar și aspru De dincolo de zări apuse! Nu stinge cel din urmă astru, Sub geana pleoapelor închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să mănînce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osîndă. Celelalte lucruri le voi rîndui cînd voi veni. $12 1. În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în necunoștință. 2. Cînd erați păgîni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți. 3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus să fie anatema!" Și nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decît prin Duhul Sfînt. 4. Sunt felurite daruri, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu va fi în viață ca să-și educe fiul; plâng pentru că nu mă pot vedea crescându-l pe Tung Chih cum trebuie, având-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un sunet mut: — Ridică-te! Mie nu îmi plăcea asta la fel de mult ca lui Nuharoo. Mintea mea zbura înapoi la lacul din Wuhu în care înotam când eram fetiță. Îmi aminteam răceala apei și cât de nespus de liberă mă simțeam alergând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
paraliticilor, care singuri prin numărul lor ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui "moș" în singurătatea sa de păstor, își recăpătase graiul. Că i s-a sugerat că acest "moș" era Dumnezeu n-are acum nici o importanță. Mulți au avut astfel de viziuni și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prin spirit devin misterioase. Luminița stranie din privire i se mărise și ea și ardea incandescent. ― Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de viziunea care parcă îi trăia încă înaintea ochi-lor și îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție care nu-l părăsise cu trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese Împușcat. Comandantul Îi strânsese În careu și le citise nota telefonică primită În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin niște bozii Înalte, ce le ajungeau până la piept. Treceau printre ele cu brațele ridicate În lături, ca și cum ar fi străbătut o apă. Blondul, mut de spaimă, nu vedea pe unde calcă și se aștepta la fiecare pas să pună talpa pe vreun cuib de șerpi, pe vreo vizuină de dihor sau nevăstuică. Astea din urmă se zicea c-ar fi fost rele de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor mari . În leagăn mic legănatu‐ne‐au gânguritul, ah, legănate și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub mute rotiri, aceleași de secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și dureri Cu graiuri tălmăcite în tainice tăceri. Mama, privea‐nadâncuri cu glasul stins și mut, Tot repetând în gându‐i povestea de demult. Într‐un târziu tresare, e‐o undă de plăcere ș‐ apoi din nou se stinge zdrobită de durere. Aceste‐nvățăminte adânci și înțelepte, O ridicau pe mama în slavă sus pe trepte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care mii de robi ai vieții Vin să se spele de păcat. 185 Sunt călători din largul lumii, Ce‐ au pribegit pe ocean, Să‐ și scalde ochii în lumina Din pânzele lui Tizian. Stau toți cu mintea‐ ngenuncheată și‐i mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu răstignirea lui Isus. Ce blând se uită chinuitul De sub cununa lui de spini, Lumina resemnării
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu răstignirea lui Isus. Ce blând se uită chinuitul De sub cununa lui de spini, Lumina resemnării mute E scrisă‐ n ochii lui senini. Nu‐ l dor piroanele din carne, Zâmbește pașnic, iertător, El știe că de veci învie Acei ce pentru alții mor. La poala crucii e Maria, și‐ n chipul ei, nespus de trist, A zugrăvit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viu mereu, Iar poza ta, ca o icoană, Lucește ca un curcubeu ... M.R. Paraschivescu 1911 ‐ 1971 O, cartea mea, trudesc de ani de zile Ca să te văd ieșită la lumină Spunând doar ce‐ ți plutește peste file Ca frunza despre muta rădăcină. Publicate în volumul „Laude și alte poeme” ESPLA, 1959, versurile citate constituie o confesiune a munc ii poetului. Creația sa neputând fi redusă la mărturisirea făcută, Dumitru Micu, prefațatorul altui volum (Poezii, 1961) crede c ă „ne aflăm în fața
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Seniorul Nobuo fie să comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de săbii și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină. Acei ochi le cereau vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le lase timp pentru a se gândi la ofertă, nici să plece fără a le fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la El să I se închine. 16. El i-a întrebat: "Despre ce vă întrebați cu ei?" 17. Și un om din norod I-a răspuns: "Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. 18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut." 19. O, neam necredincios!" le-a zis Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cu putință celui ce crede!" 24. Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!" 25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: "Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în el." 26. Și duhul a ieșit, țipînd și scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: "A murit!" 27. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]