2,943 matches
-
ale hușenilor față de noul domnitor ales și față de Adunarea Electivă: „Patriotismul, demnitatea și dreptatea cu care onorabila Adunare Națională a ordonat începutul lucrărilor sale, iar mai cu seamă înțelepciunea cu care a știut nimeri pe unsul lui Dumneseu și alesul nației, în persoanea Alteței Sale Domnul Alexandru Ioan Cuza, carele cu adevărat se socoate paladiul celor mai sfinte nădejdi ale nației (subl.ns), au deșteptat ca dintr-un somn veșnic țara toată, în cât toți se felicitează, toți se inspiră de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ordonat începutul lucrărilor sale, iar mai cu seamă înțelepciunea cu care a știut nimeri pe unsul lui Dumneseu și alesul nației, în persoanea Alteței Sale Domnul Alexandru Ioan Cuza, carele cu adevărat se socoate paladiul celor mai sfinte nădejdi ale nației (subl.ns), au deșteptat ca dintr-un somn veșnic țara toată, în cât toți se felicitează, toți se inspiră de un viitor frumos pentru România. De aceleași simțăminte pătrunși până în adâncul sufletului și ținutul Fălciu cu obștia târgului Huși iea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de 70 ani, Ionică de 64 își duceau bagajele în mână. Pe femei și copii nu i-au lăsat pe peron. În Germania însă nu erau doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să fie la ei ca în surghiun. Noi ne rugam la Dumnezeu să nu consimtă, dar de unde ar fi luat ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de oftalmologie la Paris; era prin anii '70-'75; ne aflam acolo un grup de români, printre care doctorii Coric, Vancea (junior) și alții. Vancea seniorul întârziase, ședința începuse, dar la apariția sa în amfiteatru mulțimea de specialiști, de toate națiile, a fremătat venise Cineva. Se șoptea, cu admirație, "Voilà Vancea"... Era un clasic, un bun al tuturor. Opera lui este imensă. Ea trebuie căutată în toate marile periodice de specialitate și în cărțile de oftalmologie pe care le-a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Mare:"Va veni o vreme în care poetul îți va cere prezența, Ștefane Voevod, la una din răscrucile Patriei. Și după el alții, tineri Poeți și Căpitani de oști suferinde, îți vor invoca prezența. Poetul, tot așa de mare pentru nația lui și a noastră, ca Tine, va cânta odată o "Doină"". Firește, scenariul include aici un fragment din Doină, recitat "solemn, fără nici o retorică". În fine, un alt Poet, din zilele noastre, Tânărul poet, este cel ce pare a concluziona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mè voi privighea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!" Apoi, pănă a nu se scoborî domnul de la tribună, Mihail Kogălniceanu, privighitoarea Moldovei cum era numit pe atuncea, îl întâmpină la scara tribunei și rosti cu voace adînc emoționată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești, dar, mulți ani. Ca și dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin simțimintele tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanțiu că: România nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu și sabia sa!" Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca și durerea mare tot prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a rostit în satul Padeș o violentă declarație revoluționară, chemîndu-i pe țărani să se ridice împotriva boierilor. Vorbele lui nu aveau nici o legătură cu eliberarea națională a grecilor și nici măcar cu cea a românilor: Frați locuitori ai Valahiei, de orice nație ați fi voi, nici o lege nu-l oprește pe un om să răspundă răului cu răul... Cîtă vreme vom răbda ca balaurii să ne înghită de vii, ca aceia de deasupra noastră, fie ei clerici sau politicieni, să ne sugă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca la bancurile care au ca personaje nebunii. Savoarea pe care o simți ascultând e identică celei generate de ascultarea unui banc despre întâmplările de la Spitalul 9. O perioadă patologică. Nebunia, comportamentul deviant transformat în normă. Nebunia care încheagă o nație. Îi dă substanță. „Luăm becul și ne mutăm în sufragerie.“ Sau: „Mai punem o haină groasă pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm vom avea probleme. Euforia asta mi-a jucat mereu feste. Am prezentat odată la facultate un referat despre țigani și atunci avusesem dintr-o dată revelația că țiganii sunt o nație uimitoare, ultimii oameni liberi, pe care noi nu-i înțelegem și nu-i lăsăm să se integreze, așadar e numai vina noastră dacă lasă de dorit comportamentul lor. Că era un demers penibil, aveam să constat ceva mai târziu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
DÂMBOVIȚA TĂIA ÎN două mahalalele copilăriei mele, Mihai Vodă și Izvorul de o parte, Brezoianul și Gorganul de alta, cu cârciumarii lor albaneji, brutarii și băcanii epiroți, meseriașii nemți, unguri și evrei, bărbierii țigani, funcționarii, militarii și prosti tuatele de nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec de sexe și sudori, băr bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chi tarist de forță, acompaniat de pitpalacii care sculau mahalaua În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neprimindu-i, În schimb, pe Safta florăreasa. ...Dar revista - la a cărei existență, târâș grăpiș, redacția ei continua să aibă un rol destul de șters, ca și colaboratorii ei cu scrisul lor inactual, ca și Înfățișarea ei caducă, ca și abo nații ei tot mai rău-platnici - capătă, dintr-odată, o față nouă dato rită unei Întâmplări, mai precis unei excursii pe la Întreprin derile balneare din Govora și Călimănești cu un grup de ziariști invitați. Am avut atunci, pe platforma deschisă a unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de orice altă originalitate. Lucru meritoriu pentru un scriitor ardelean și la care Baudelaire abia Îndrăznea să aspire În ceasurile lui de deznădejde: Je veux créer un poncif! Je veux créer un poncif! [...] RAMIRO ORTIZ ERA UN ITALIAN DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste o anume limită a vieții pământești, [limită] care, foarte adesea, prin alte părți, nu Înseamnă decât o etapă spre alte realizări ale maturităților depline? Dar o să-mi spuneți că Mihail Smolsky, semnând În literatură Sorbul, nu este chiar al nației noastre, cu fața lui scofâlcită, părul și țăcălia blond-roșcate, mersul legănat și nesigur de om călare, când pe un picior, când pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
istorie. Asta-i părerea mea și n-o spun doar eu. O spun toți oamenii de știință ai lumii, în frunte cu Eugen Coșeriu, care a mărturisit că este una din cele mai mari aberații. Ceea ce s-a întâmplat cu nația română nu s-a întâmplat cu nici o altă nație a lumii care au fost despărțite de stăpâniri străine, comuniste. în România dușmanul a reușit să separe, cel puțin oficial, două națiuni și asta este doar în demența lor, și este
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
doar eu. O spun toți oamenii de știință ai lumii, în frunte cu Eugen Coșeriu, care a mărturisit că este una din cele mai mari aberații. Ceea ce s-a întâmplat cu nația română nu s-a întâmplat cu nici o altă nație a lumii care au fost despărțite de stăpâniri străine, comuniste. în România dușmanul a reușit să separe, cel puțin oficial, două națiuni și asta este doar în demența lor, și este un caz de demență recunoscut de către oameni de știință
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
este un caz de demență recunoscut de către oameni de știință. Este o situație cumplită. Ce-i de făcut? Trezirea. Nu-i altă metodă de a ieși, decât prin trezire. Să ne trezim și să ne facem singuri crezul în destinul nației române și fiecare suflet de român conștient să știe că neamul devine nație, numai dacă devine conștient, altfel devine popor inconștient. Cuvintele lui Nicolae Iorga etern rămân valabile—cel ce nu-și cunoaște istoria neamului, nu merită să trăiască. și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cumplită. Ce-i de făcut? Trezirea. Nu-i altă metodă de a ieși, decât prin trezire. Să ne trezim și să ne facem singuri crezul în destinul nației române și fiecare suflet de român conștient să știe că neamul devine nație, numai dacă devine conștient, altfel devine popor inconștient. Cuvintele lui Nicolae Iorga etern rămân valabile—cel ce nu-și cunoaște istoria neamului, nu merită să trăiască. și acesta este un adevăr de care fiecare suflet de român să țină cont
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
e limba, că e neamul, iar mâine spui, domnule, noi nu suntem români, și venim cu niște istorii, nu aberante, de-a dreptul dușmănoase asupra românilor care au dăinuit mii de ani. Așa că trebuie să înmulțim luptătorii care trezesc această nație spre unitate, spre înțelegere, fără a urî pe străini. De fapt, noi nu urâm pe nimeni, dar luptăm pentru un adevăr, limbă română, istorie comună, pământ sfânt românesc”. Sunt mărturisirile distinsului om de cultură și patriot Ioan Alexa. A consemnat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cerul nopții“; propria sa soartă; așteptarea „marelui spirit care ne ghidează viața [care] va despica omenirea În două jumătăți antagoniste“; Marele Semí, care, conform viziunii lui Martí asupra Americii Noastre, „ar Încăleca pe condorul său, Împrăștiind sămînța noii Americi printre națiile romantice ale continentului și printre insulele Înecate În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu se poate explica în cuvinte, ci cu lacrimi. Criticat, hulit, iubit, urât, "deconstruit", adulat și abandonat, fascizat, Nae Ionescu, acest teolog atipic, este autorul unei afirmații care cuprinde toată mărirea și slăbiciunea Ortodoxiei: "Sunt dator lui Dumnezeu numai în nația mea". A se vedea și nota de mai sus, aparent contradictorie. Tot scriu cereri de burse și subsidii de studii ce nu mi se vor acorda niciodată și mă gândesc la Cioran. "Mon rêve était de vivre des bourses toute
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cartier". Observație răutacioasă: poporul elvețian este un popor "greu de cap". Trebuie să-i explici pe îndelete, cu calm, despre ce este vorba în ecuație. Uneori ai impresia că legăturile dintre sinapsele lor funcționează mai greu decât în cazul celorlate nații europene. Este evident însă că această lentoare îi ajută să întreprindă lucrurile bine, temeinic, total diferit de balcanicii care "se prind" repede despre ce este vorba, dar tot la fel de repede abandonează lucrul. 25 iunie 2002 Printr-un miracol, am reușit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întâmpla cu alte naționalități. Dacă ne-am organiza într-o asociație, rectoratul ar da bani chiar și pentru manifestări culturale, artistice etc. Sau măcar am putea avea un abonament la un ziar în limba română la bibliotecă, așa cum au celelalte nații din Est reprezentate aici. Nu caut cauzele acestei stări de fapt. Mirajul Occidentului, imperativul integrării rapide ce impune renunțarea la limba natală, dorința de a face bani și carte, în același timp, amintirea mâinii lungi a Securității care pe vremuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dar să-mi continui ideea. Mama ne vindea comorile din casă ca să poată cumpăra zahăr, ulei, făină și ca să avem ce mânca. După război, ni s-a dat înapoi casa. În scurt timp, fosta casă și făbricuță românizate au fost națio nalizate de comuniști. Mama a murit de inimă, tata nu mai dispunea de nici un fel de venit. A avut loc stabilizarea și a pierdut și bruma de bani pe care-o mai avea. Eu eram proaspăt măritată la București și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]