2,816 matches
-
ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și Elevul Dima dintr-a șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou mediu școlar - mici și suave naivități și mirări, înfiriparea relațiilor cu colegii - sau de tulburări erotice și de aspirațiile exaltate spre frumosul și misterele vieții. Partea a doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
limba română din Școala primară vorbea de "propoziție simplă", "propoziție dezvoltată"... iar clasificarea aceasta, de o orgolioasă simplitate, m-a luat în posesie cu aceeași vrajă cu care de ani buni mă ține în posesie o afirmație a cărei suverană naivitate nu putea veni decît dinspre Aristotel: "[o narațiune] are un început, un mijloc și un sfîrșit". La început, cînd existau numai fragmente din traducere, am primit laude de la Ștefan Avădanei, Cornel Dimitriu, Dumitru Dorobăț, Monica Gafița-Vasiliu, Smaranda Heroiu, Carmen Pamfil
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
literar și artistic”, „Universul literar”, „Acțiunea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Familia” ș.a. A fost o traducătoare neobosită din literatura rusă (F.M. Dostoievski, Maxim Gorki, Lev Tolstoi, I.S. Turgheniev ș.a.). Calendar vechi, căruia Vladimir Streinu îi reproșa „lipsa de ficțiune epică” și „naivitatea cam artificială a faptelor consemnate”, este un roman analitic, având ca temă centrală adolescența și nașterea primilor fiori de iubire. Caracterizată de un lirism exagerat, scrierea încearcă să recreeze și un tip de univers patriarhal rupt complet de lumea reală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
gong sau prin clopotul bisericii, gândurile înălțătoare, dorința de a deveni mai bun, de a spune rugăciuni sau de a medita; - marile evenimente ale existenței: naștere, nuntă, deces; - prostia și stupiditatea: pune accentul pe lipsa de discernământ a subiectului, pe naivitatea sa extremă, pe atitudinea nepotrivită sau pe absența reflecției; - pedeapsa: dezvăluie vinovăția fondată sau nu a celui ce visează, care se teme că va fi tras la răspundere ori sancționat de superiorii sau de către cei mai vârstă. Lipici, a lipi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a familiei, a societății. Copilul din vis este probabil ecoul copilului care a fost cel ce visează. El îl invită să își regăsească sufletul din copilărie, puritatea și prospețimea originare. Dar dezvăluie și vulnerabilitatea față de atacuri, datorate, în parte, și naivității sale. Nu este suficient de călit. Adolescentul reprezintă puntea dintre copil și adult. Semnifică parțial aceleași lucruri ca și copilul: dinamism, trezire, descoperire, dar asociate cu pierderea inocenței și a purității. În plus, adolescentul este asociat cu rebeliunea. Apariția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Hitler care l-a întrebat pe mareșal de ce tolerează activitatea unui om care “acționează conștient pentru slăbirea rezistenței frontului intern.” Campania din răsărit complica, în chip evident, relațiile României cu Anglia și Statele Unite, deși Antonescu a susținut, multă vreme, cu naivitate, că “sunt aliatul Reich-ului contra Rusiei, sunt neutru în conflictul dintre Marea Britanie și Germania. Sunt pentru 1 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 98; 2 Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cirstea, Pace și război (1940-1944), Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu (comentarii, anexe, cronologie
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Hitler care l-a întrebat pe mareșal de ce tolerează activitatea unui om care “acționează conștient pentru slăbirea rezistenței frontului intern.” Campania din răsărit complica, în chip evident, relațiile României cu Anglia și Statele Unite, deși Antonescu a susținut, multă vreme, cu naivitate, că “sunt aliatul Reich-ului contra Rusiei, sunt neutru în conflictul dintre Marea Britanie și Germania. Sunt pentru America împotriva japonezilor” (Decembrie 1941). Cu toate acestea, la cererea rușilor, Anglia a trimis un ultimatum, la 1 decembrie 1941, asemănător celui pe care
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
un șir numeric infinit: 1/2, 2/4, 3/8, 4/16, ... , n/2n, ... , și a adunat toate numerele, obținând 2 ca rezultat. La urma urmei, numerele din șir se apropie tot mai mult de zero; am putea crede, cu naivitate, că, din cauza asta, suma rămâne finită. Din păcate, infinitul nu este chiar atât de simplu. Cam în aceeași perioadă în care scria Suiseth, Nicolas Oresme, un matematician francez, a încercat să adune un alt șir infinit de numere - așa-numita
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vrea să mă întîlnesc și pe lumea cealaltă. C-un asemenea tovarăș m-aș bizui să-nfrunt și urîtul eternității." Duiliu Zamfirescu (Duilă, Zuiliu Damphirescu în versiunea lui Caragiale) a fost foarte afectat de afronturile comediografului ("grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a iertat și îi subliniază trivialitatea chiar și în deznădejdea pierderii celor două copile: "Era așa o trivială deznădăjduire în bietul om." Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
romanelor, ea începe să înțeleagă sensul onoarei, înțelepciunii, sentimentelor. Acest lucru însă creează o anumita contradicție între instincte și voință 285. În tradiția franceză, victime ale lecturii sunt mai ales femeile 286. Asemenea lui Cervantes, al cărui erou citește cu naivitate române cavalerești, Flaubert și Zola prezintă eroi ce întreprind o lectură parodica a operelor romantice. Românul modern are tentația să facă și critica literară 287. Personajele lui Zola nu mai sunt cititoare naive 288, reflecțiile lor denotă o lectură asimilată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Winston, New York, 1969. 3. Hesse vorbește de castalieni ca despre un popor căzut „într-un fel de uitare”, care a suferit o „pierdere a memoriei” (p. 353); în general, „majoritatea locuitorilor Castaliei trăiau într-o stare de inocență și de naivitate politică de felul celei care era destul de întâlnită la profesorii din vechime” (p. 193). Această concepție se apropie de viziunea lui Hegel și Kojève asupra sfârșitului istoriei, popularizată în timpurile din urmă de Francis Fukuyama. Astfel, animalitatea este o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și belșugul atrăgeau atenția și reprezentau o miză care trebuia atinsă. Așa se explică afluxul neîntrerupt către Țările Românești a tot felul de oameni, de nații diferite gonite de sărăcia locurilor aride ale Greciei și Orientului Apropiat. Bunătatea, evlavia și naivitatea strămoșilor noștri erau copios exploatate de tot mai mulți indivizi ce aduceau tot felul de iconițe, lemn sfânt sau alte obiecte și le vindeau cu preț bun, de fapt mai mult cerșeau „eleimosini” adică pomană pentru vreo sfântă mănăstire din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de temporal", care să se mențină în datele experienței obișnuite este respinsă categoric de Barbu, ca inadecvată, un "hibrid"49, expresie, prin care, într-o altă împrejurare, înțelegea "român[ul] analitic în versuri, unde sub pretext de confesiune, sinceritate, asociație, naivitate poți ridica orice proza la măsura de aur a lirei"50. Toate acestea înseamnă, pentru poetul român, abandonarea Ființei, i.e., Creației, în favoarea jocurilor lumii, când, de fapt, poezia trebuie să fie o sinteză edificatoare și formatoare, în oglindă spiritului creator
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de tehno-ficțiune a temei clasice despre intimitatea dintre creator și opera sa: un profesor inventator creează simulacrul robotizat al femeii iubite, iar aceasta se arată nedemnă de o asemenea proiecție în eternitate. Seria Potirul Sfântului Pancrațiu și Damen-vals abundă în naivități, degringoladă cu alură de aventură, momente de tip „banc cu extratereștri”. Respectând rețeta genului, M. își definește recurențele la nivel de personaje (arheologul investigator Nicolae Ionescu, omul de știință Raminagrobis și ajutorul său, inspectorul Mișu) și de spațiu al desfășurării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
a rezultat poporul român (prima, prin romanizarea populației autohtone, a doua, prin absorbția migratorilor), concluzia autorilor este că "povestea formării neamului lor [a românilor], rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scandalizat publicul format în spirit patriotic, generând un val de proteste care s-a finalizat cu cenzurarea manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reușește să se impună și chiar să se extindă, devine pentru el cu adevărat o religie revelată de Duhul Sfânt, ce nu ține seama de slăbiciunile unei lumi decăzute, care îi aduce doar prejudicii. Prima povestire dovedea indulgența naratorului în fața naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Exemplele sunt numeroase și stârnesc de fiecare dată o undă de veselie. În povestirea a patra a zilei a treia, călugărul Don Felice (al cărui nume este sugestiv, anticipând „fericirea” pe care o va gusta alături de femeia dorită, profitând de naivitatea soțului ) nu are nimic din aspectul unui ascet: „frumos și tânăr foarte, cu minte ascuțită și carte 537 Ibidem, p. 356. 538 Ibidem, vol. I, p. 234. 539 Ibidem, p. 236. 147 tare multă”540 impune unui soț „cam necioplit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care pretind că l-au salvat pe copil. De naivitatea unei tinere, necunoscătoare a pericolelor vieții, dar dornică a îmbrățișa credința creștină, fără a avea o vocație autentică, profită, de această dată 540 Ibidem, p. 260. 541 Ibidem. 542 Ibidem. 543 Ibidem, p. 265. 544 Ibidem, pp. 303-304. 545 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]