2,621 matches
-
scene luate din iconografia picturii exterioare moldovenești: acatistul Maicii Domnului, arborele lui Iesei, filosofii antici, scara virtuților, rugul lui Moise etc. Pictorii au dat o mare atenție martirajelor de sfinți, atât în sinaxarul din pronaos cât și în registrele din naos. Mulți sfinți sunt răstigniți asemenea Mântuitorului Iisus Hristos. ,,Pictorii accentuează elementul miraculos atât în ilustrarea numeroaselor minuni, vindecări, cât și în redarea martirajelor variate și de o mare cruzime. Aici se vede influența artei grecești, întâlnită de pildă și în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-a relatat mai sus. Pe clopotul cu ornamentație în relief și inscripție în limba română, turnat în anul 1932 la Iași, pe marginea de jos a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul numită Axionița, din 1932, ce se găsește în naosul bisericii este consemnat donatorul - starețul mănăstirii: protosinghelul Theodosie Bonteanu. Tot Theodosie Bonteanu este menționat la 8 octombrie 1933, ca stareț al mănăstirii Cetățuia având de această dată rangul de arhimandrit, în actul de sfințire a paraclisului cu hramul Sfântul Nicolae
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
al mănăstirii. Pictorul ei nu-l cunoaștem. Icoana are 110 x 70 cm și este pictată în stilul renaștere. În fața Sfântului Altar de o parte și de alta sunt două sfeșnice din alamă făcute în anul 1862. Policandrul mare din naosul bisericii este al „bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, s-a prefăcut, adăugându-i-se 620 de Kg. de alamă, în total având 1540 de Kg., și a costat 424 franci. S-a făcut cu cheltuiala robului lui Dumnezeu Dimitrie Suceveanul și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îți dea puțin din cuvântul său, să poți începe această carte, intri în altar, în chivotul de pe sfânta masă găsești desaga-fără fund, primești vestea că pentru tine este pusă acolo, ți-o agăți de gât, săruți icoanele cata petesmei, străbați naosul către ieșire, simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor de vată când te-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de existență care îi este proprie. Și este motivul pentru care acest continuum trebuie cu orice preț păstrat, restabilit și reconstituit atunci când a suferit deteriorări sau a fost distrus. Unității estetice a fiecăreia dintre picturile care îi împodobesc bolțile și naosurile i se adaugă, în cazul mănăstirii Daphni, o unitate superioară care nu poate fi trecută cu vederea. Fragmentele de mozaic micile cuburi de sticlă și pietrele șlefuite servesc la figurarea și reprezentarea conținutului acestei compoziții estetice care este în realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea spre măruntaiele pământului. Lucifer căzut din cer. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului era o scară În cavalet, lăsată deschisă pentru lucrări Înainte de tragedie. O trase spre mozaic, rezemând-o de perete, și așeză În vârf lampa, spre a examina mai pe Îndelete semnul diabolic. Își trecu degetele ușor peste brazdele din var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cămătarului. Trecând, dădu cu bocceaua peste tocul ușii Înguste, lăsând să Îi scape o Înjurătură. Trebuia să se Întoarcă la Priorat și să se descotorosească, În sfârșit, de acea piedică. 12 În aceeași zi, după-amiaza târziu Dante intră În micul naos Întunecat al Celor Patruzeci de Martiri și se apropie de altar ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi. Spre fund, alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crescut fără nici un fel de credință anume și rămânând ca atare, În sentimentele mele față de păduri să se fi amestecat și un anume fior religios. Atmosfera lor stranie, tăcerile lor, asemănarea - mai cu seamă În cazul pădurilor de fag - cu naosurile pe pilaștri, asemănare pe care Baudelaire a surprins-o Într-un vers faimos referitor la templul de coloane vii, toate probabil că evocă locul sfânt Înălțat de mâna omului. Știm că primele locuri cu adevărat sacre din perioada neolitică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să găsești un bou și un măgar lângă cristelniță. Catedrala St David e unul dintre puținele locuri care mă fac să Încremenesc. Și aici, În naos, Îmi dau seama cât de neobișnuit și cât de incomod chiar mi se pare acum să stau nemișcată. Catedrala e atemporală, pe când viața mea... viața mea nu e altceva decât timp. Richard i-a luat pe Emily și pe Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau în genunchi la icoane, rostind îndelung rugăciuni vechi, știute numai de ele, sărutau podoabele altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând, vor intra în marele naos pustiu, ca să-și așeze acolo tabăra în tihnă, așteptându-l să se decidă să-i însoțească. Nu voia să se întoarcă cu ei în deșert; nu voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în vreun fel. Ea nu răspunse. Surprins, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul se crapă în două. Acum te despart de bărbatul tău Sofronie și pe bărbatul tău îl despart de tine Victorie și despărțiti veți rămâne în vecii vecilor. ─ Amin, spune Victoria. „Iată ce ne spune Moses Gaster, citând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lumea suprafirească ce plutea deasupra, Încît nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decît bunicul, ieșea și intra În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă rugam pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lîngă mine, nu mai venise din noaptea aceea de apoteoză. Acum se Împlineau patruzeci de zile de la moartea mamei ei Era duminică, și după-amiaza, tîrziu, strălucea Încă lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
compania 81/2. Maybach Exelero e Însă ortodox. Și zice pe două canale, fiind ubicuu, că cine-l admiră, dacă vrea să izbîndească așa, ca dînsul, nu trebuie decît să fie credincios. De mîine mă duc la biserică. Voi vedea naosul (nava sau vaporul) precum Președintele, cu strabism general. Patriciu privește drept, În plafon. Are bani. Are petrol contra hrană și Hrebengiuc este un om minunat. Geoană e Năstase. Năstase nu-i Năstase, că vînează. Iliescu poartă ochelari de mort, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante și nobili se îngrămădiseră în naosuri și-și făceau loc cu coatele pentru a putea să ajungă cât mai aproape de oficierea slujbei. Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii... Omilia Arhiepiscopului dură mai bine de un ceas, mulțimea nu sufla și acele cuvinte "Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]