3,535 matches
-
de filosofie" în capitală. Nu revine la Sibiu decât pentru a indura lungi perioade de insomnie, pe care reușește să le depășească scriind prima sa carte, Pe culmile disperării, altfel ar fi sfârșit prin a-și "pune capăt vieții"9. Neantul revelat adolescentului în Pe culmile disperării și combătut cu violența în presă și în Cartea amăgirilor va fi reluat, pentru că tânărul Cioran revine la starea de nefericit a anilor 1931-1932, ca exilat român la început, apoi ca scriitor francez ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ci și cu ajutorul mai ales cu ajutorul vieții înseși și al propriilor pasiuni pe care rațiunea nu le are în vedere"13. Filosofia este zadarnica, spune Cioran, definițiile date de ea sunt numai o fațadă, un rezultat al disperării omului în fața neantului. Lucrurile sunt înșelătoare pentru că sunt raportate ori la simțuri, care pot să fie iluzorii, ori la rațiune, care, prin logică internă, poate da greș, conceptele pe care le folosește nefiind operante. "Orgoliul filosofic e cel mai stupid dintre toate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acțiunii propriu-zise, Cioran trăind experiență exilului și a abandonării limbii materne și adoptării alteia. Angoasele lui ar avea de a face cu "chinurile romanității", cu exilul individual, dar și cu conștientizarea condiției umane, în general, a dramei universale a omului. "Neantul se află în mine" spune Cioran într-unul din dialogurile purtate cu Fernando Savater 39. Scepticismul sau își are izvoare adânci în însăși condiția să de român, de om, de aparținător al unei specii care a cunoscut "neajunsul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în E.M. Cioran, Eseuri, Cartea Românească, 1988. NECULA I., Cioran, scepticul nemântuit, Ed. Demiurg, Tecuci, 1995. OLTEAN D., Mistica metafizica la Cioran, Helicon, Timișoara, 2002. PARFAIT N., Cioran ou le défi de l'être, Desjonquères, Paris, 2001. PALEOLOGU MATTA, S., Neantul și contradicția la un anti-filosof, text publicat în revista "Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată din Internet :convorbiri-literare.dntis.ro/MATTAian 6.htm. RESCHIKA R., Introducere în opera lui Emil Cioran, traducere de Viorica Niskov, Ed. Saeculum I.O.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Madrid, 2000. 36 Emil Cioran, Caiete ÎI, p. 314. 37 Convorbiri cu Cioran, p. 135. 38 Idem. 39 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 21. 40 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, p. 20. 41 Ibid., p. 21. 42 Svetlana Paleologu Matta, Neantul și contradicția la un anti-filosof, text apărut în revistă "Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată de pe Internet: convorbiri-literare.dntis.ro/MATTAian 6.htm. 43 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 16. 44 Emil Cioran, Demiurgul cel rău, p. 76
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
96 Idem. 97 Ibid., p. 9. 98 Emil Cioran, Caiete I, p. 123. 99 Emil Cioran, Caiete ÎI, p. 242. 100 Emil Cioran, Cahiers, 1957-1972, Gallimard, 1997, p. 641. 101 E. Cioran, Caiete ÎI, p. 214. 102 Svetlana Paleologu Matta, Neantul și contradicția (art. citat). 103 Clément Rosset, La Force Majeure, Post Scriptum: Le mécontentement de Cioran, Leș Editions de Minuit, Paris, 1983. 104 CD-ul audio apărut în toamna lui '98 (Cafard), însoțit de texte și cu un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
părea la prima vedere. Dintre studiile monografice despre Max Blecher care au avut ca obiect de cercetare fie viața scriitorului, fie opera, mai merită menționate: Introducere în opera lui Max Blecher de Sergiu Ailenei, Max Blecher un arlechin pe marginea neantului de Iulian Băicuș și Max Blecher și noua estetică a romanului românesc interbelic de Gheorghe Glodeanu. Toate aceste studii relaționează, într-o mai mare sau mai mică pondere, opera lui Blecher cu experiența trăită efectiv de autor boala cumplită care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai liniște, și noapte, și tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cuvânt de deschidere de Dominico Jacomo, ilustrații de Jules Perahim, București, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2012. Opere despre Max Blecher Monografii Ailenei, Sergiu, Introducere în opera lui M. Blecher, Iași, Editura Alfa, 2003. Băicuș, Iulian, Max Blecher. Un arlechin pe marginea neantului, București, Editura Universității, 2000. Brăvescu, Ada, M. Blecher un caz de receptare problematic și spectaculos, București, Editura Tracus Arte, 2011. Chiorean, Anca, Patru dimensiuni reale în irealitatea imediată. Eseu despre stratigrafia imaginarului blecherian, Cluj-Napoca, Editura Avalon, 2015. Glodeanu, Gheorghe, Max
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
O data cu credința noastră în ordinea naturală ar dispărea și încrederea noastră în natură. Necunoscînd cauza evenimentului, urmările acestuia ar deveni imprevizibile, lunile și aștrii s-ar putea desprinde din cer și să se năpustească asupra pămîntului, amenințîndu-l cu prăbușirea în neant. Acest eveniment, cel mai îngrozitor care poate exista, ni se pare imposibil tocmai din cauză că avem încredere în legile naturii. Efortul îndelungat al spiritului, cercetarea științifică, au înrădăcinat în noi această încredere în regularitatea și stabilitatea naturii ce ne înconjoară. Dar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu începe o dată cu nașterea individului și nu dispare o dată cu moartea acestuia. Misterul este atemporal, iar imaginea atemporalității este eternitatea, opusă vieții trecătoare. 3) SIMBOLUL "SUFLETULUI NEMURITOR" ȘI SIMBOLUL "MORȚII SUFLETULUI" Ceea ce este înaintea și după viața temporală nu constituie un neant absolut, ci unul relativ la capacitatea de înțelegere umană, ceea ce exprimă tocmai cuvîntul "mister", întreaga viață a omului, tot ce a trăit el pe plan psihic sub formă de gînduri, sentimente, acte de voință, toată intenționalitatea sa motivantă. toate acestea nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții apariția, "vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t.], ca să ajungi în Nirvana. Trebuie să renunți la dorințele multiple. Nirvana, risipirea, dispariția dorințelor exaltate și multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială. Nimic nu l-ar putea determina pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în Nirvana, unindu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t.], ca să ajungi în Nirvana. Trebuie să renunți la dorințele multiple. Nirvana, risipirea, dispariția dorințelor exaltate și multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială. Nimic nu l-ar putea determina pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în Nirvana, unindu-se cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială. Nimic nu l-ar putea determina pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în Nirvana, unindu-se cu Brahma (Dumnezeul-Tată) decît o dorință mai puternică decît toate dorințele multiple, dorința esențială. Nirvana reprezintă neantul relativ, misterul devenit manifest, ralizarea încarnării Esenței-suflet. "Vestea bună" a evangheliilor are o paralelă în India și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nimic nu l-ar putea determina pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în Nirvana, unindu-se cu Brahma (Dumnezeul-Tată) decît o dorință mai puternică decît toate dorințele multiple, dorința esențială. Nirvana reprezintă neantul relativ, misterul devenit manifest, ralizarea încarnării Esenței-suflet. "Vestea bună" a evangheliilor are o paralelă în India și în China și cine știe poate și în culturile a căror istorie este insuficient cunoscută. Principiul Tao este identic cu exemplul și învățăturile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a lui Basarab Nicolescu la foarte recentul Mic tratat despre nimic al lui John Barrow. Cum arăta New Scientist, de la zeroul matematicienilor la spațiul gol al filosofilor, de la Shakespeare la mulțimea vidă, de la eter la vidul cuantic, de la existență și neant la creatio ex nihilo, există mult zgomot pentru ni-micul din esența lucrurilor. Complexitatea e una dintre caracteristicile lumii, evidențiată de la teoria universului multidimensional a lui Giordano Bruno la prin-cipiul incertitudinii al lui Heisenberg. Conform legilor lui Murphy, "încă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și sacrificiu. "Homo homini deus", cum spunea Feuerbach. Stăpînit de o morală, de o etică orizontală, omul a pierdut verticalitatea divină, ajun-gînd să-și sacralizeze corpul, drepturile individului și alte figuri ale unui sacru cu față umană. Descoperind prin angoasă neantul lumii, riscăm să murim în el. Am pierdut darul divin al iubirii, care ardea în noi și ne înălța prin forța afecțiunii sale, suntem neputincioși în fața pro-priilor sentimente și sensibilități. Astfel, omul e legat în lume, pînă-și va descoperi șinele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
factură asemănătoare eroului iberic. Există momente în viața fiecăruia când, copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă a unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta a faptelor se confirmă și prin constatarea că prima apariție a prințului, după sosirea din Anglia, se produce în cimitir. În mod normal, n-ar fi avut ce căuta acolo fiindcă nu aflase de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
logică a povestirii și aici se cuvine să dăm credit deplin afirmațiilor lui Baudelaire și Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul din Elsinore este atras de apanajele neantului, le caută cu ostentație și le contemplă ca modernul Bacovia de mai târziu. Dezvelind craniul Bufonului, groparul îi oferă prilejul lui Hamlet să gloseze pe două teme atât de familiare lui: vanitas vanitatum și ubi sunt. Acum se poate dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poată fi remarcată decât dintr-un punct determinat. Aceasta implică inteligență și curiozitate intelectuală din punctul de vedere al receptorului. Trebuie să parcugem aceeași aventură spirituală cu a autorului. Punctul determinat este tocmai coexistența vieții în toată superbia sa cu neantul. În camera Emiliei, neantul este permanentizat de prezența scrisorilor, dovadă că, la simpla atingere a acestora, Fred are senzația că pe mâini i-a rămas polenul unui fluture mort. Cât privește coborârea în Infern a lui Hamlet, în spiritul mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dintr-un punct determinat. Aceasta implică inteligență și curiozitate intelectuală din punctul de vedere al receptorului. Trebuie să parcugem aceeași aventură spirituală cu a autorului. Punctul determinat este tocmai coexistența vieții în toată superbia sa cu neantul. În camera Emiliei, neantul este permanentizat de prezența scrisorilor, dovadă că, la simpla atingere a acestora, Fred are senzația că pe mâini i-a rămas polenul unui fluture mort. Cât privește coborârea în Infern a lui Hamlet, în spiritul mitului elin, eroul poartă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un pretext pentru Yambo de a începe o călătorie ca în "Povestea lui Pipino cel născut bătrân și mort copil". Își revine din comă în condiția de "puer senex" și călătorește către copilărie până la momentul nașterii și dizolvarea în obștescul neant. Răsfoind acele tipărituri, în cea mai mare parte a lor infestate de propaganda lictorică, Yambo le recitește cu ochi de colecționar și totodată de semiolog. Întârzie cu precădere asupra unor benzi desenate sosite de peste Ocean (arătând moravuri mai libere în comparație cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
polonez, reprezentat de Michal, și apoi de Genoveva (rămasă de veghe la moară, "motorul care punea în mișcare lumea", în absența soțului luat pe front), de Misia, fata lor cea ocrotită de înger de la naștere până la moarte, se năruie în neant odată cu ocuparea Poloniei. În 1943, evreii din localitatea mai răsărită și vecină cu Străveacul, Jeszkotle, sunt "pacificați", adică prinși, deportați sau masacrați pe loc de un Kurt ce se crede înger exterminator și agent al escatologiei universale. Rușii, sosiți în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]