3,146 matches
-
situația. Cărțile lor străine n-au circulat. Ele au fost marginalizate. Acuzația de cosmopolitism a fost constantă. Trebuia pur și simplu să ieșim din Europa, să fim protocronici în toate domeniile, să edificăm o cultură nouă. Sensul său era limpede: negarea întregii culturi anterioare, a face tabula rasa și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o direcție sau alta, de la dreapta sau de la stânga și, în sfârșit, 4. O atitudine declarat și manifest represivă, violent de dreapta, agresiv și intolerant conservatoare. Miezul problemei pare a fi deci următorul: se numește reacțiune orice atitudine de critică, negare, contestare, de rezistență activă sau pasivă (p. 14) împotriva oricăror forme ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul Petru Dumitriu. Pactul cu diavolul? Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează întreaga gravitate: noua Românie n-a avut și nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
efectele. Ei, bine, obsesia generală, adesea morbidă, cu aspecte evidente de patologie socială, este doar denunțarea informatorilor și nu a sistemului ideologic-politic-social, care l-a produs în proporții de masă. Repulsia etic sentimentală trece, în acest caz, cu mult înaintea negării raționale și argumentat-ideologice a sistemului comunist. O astfel de reacție are, evident, o justificare profundă. Doar că ordinea priorităților etico-judiciare ar trebui inversată. Ceea ce nu se întâmplă nici pe departe. Un al doilea exemplu tipic de sentimentalism exagerat este cultul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică, “decât în virtutea tratatelor încheiate între Poarta otomană și Rusia și, deci, au de îndeplinit către ambele Puteri obligații pozitive de la care nu se pot sustrage fără avizul prealabil al celor două Puteri”. Principiul suveranității poporului, invocat de români, constituie “negarea cea mai flagrantă a drepturilor suverane ale sultanului”. Constituirea unui stat național român ar provoca “o serie de complicații inextricabile” în întregul Orient. Aceste argumente exprimă în mod foarte clar limitele între care Marile Puteri înțelegeau drepturile Principatelor. în plus
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cel de "contradicție". Consider că această sinonimie nu este legitimă. Iată argumentele. În primul rând, ideea de contradicție are un statut ambiguu. Sensul ei principal este unul de nivel propozițional 39. O contradicție se naște atunci când are loc "asertarea și negarea în același timp a unei propoziții, într-un cadru de susțineri, asumpții, supoziții sau alte forme ale discursului asertiv"40. Cu toate acestea, ideea apare și la nivel ontologic. Acest sens derivat al contradicției a devenit unul acceptat în filosofie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o resemnificare a lor, cu posibilitatea situării gândirii în chiar conținutul contradicției 256, chiar dacă acest lucru o angajează într-o sciziune de sine. Prin delimitarea față de calea eleată, Blaga nu cade în extrema cealaltă (afirmarea concretului ca exclusiv existent și negarea logicului), atitudine pe care a adoptat-o Henri Bergson. Metoda antinomiei transfigurate înseamnă suspendarea logicii, dar nu anularea acesteia. Ea este doar o ieșire în afara logicului (o ecstazie a intelectului), dar de pe pozițiile logicului. Blaga afirmă că unul dintre filosofii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mare, aș spune radicală. Acolo, paradoxurile erau consecința încercării de cuprindere rațională a lumii sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea științifică. Lucian Blaga se situează pe o poziție diferită față de Immanuel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de complement al metodei apofatice în atingerea acestei cunoașteri necunoscătoare, Dionisie Areopagitul folosește la modul direct contradicția, antinomia 320. Limbajul scrierilor sale e traversat de antinomii: Dumnezeu e ignoranță și atotștiință, inefabil și cu multe nume, afirmare a toate și negare a toate, unitate și trinitate etc. Antinomia, consideră autorul citat, la fel ca și metoda negării este o cale de a forța intelectul să depășească limbajul sau de a forța limbajul să comunice intelectului ceva inefabil, să cânte o partitură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicția, antinomia 320. Limbajul scrierilor sale e traversat de antinomii: Dumnezeu e ignoranță și atotștiință, inefabil și cu multe nume, afirmare a toate și negare a toate, unitate și trinitate etc. Antinomia, consideră autorul citat, la fel ca și metoda negării este o cale de a forța intelectul să depășească limbajul sau de a forța limbajul să comunice intelectului ceva inefabil, să cânte o partitură pentru care nu fusese proiectat 321. "Aici, unde cunoașterea catafatică ar fi insuficientă pentru sesizarea realităților-limită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rațiunea noastră aplicată existenței ne duce la obligativitatea ieșirii din această existență, la recunoașterea a ceva dincolo de existența cunoscută, la completarea acesteia cu o ortoexistență..."624. Kant a evitat orice completare de acest gen, orice ieșire în afara spațiului și timpului. Negarea obiectivității spațiului și timpului a dus imediat la conceptul de lucru în sine. În felul acesta, existența era scoasă din absurd și paradoxal, însă era practic desființată ca problemă filosofică. Prin ipoteza ortoexistenței, spațiul și timpul pot rămâne obiective, paradoxurile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin opoziția dintre teză și antiteză și fuziunea lor într-o noțiune superioară. Noul spirit științific privește antitezele mai curând drept complementare, într-o unitate în care ele sunt opuse, dar nu contradictorii. Este o "dialectică neclasică", nehegeliană, în care negarea de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fuziunea lor într-o noțiune superioară. Noul spirit științific privește antitezele mai curând drept complementare, într-o unitate în care ele sunt opuse, dar nu contradictorii. Este o "dialectică neclasică", nehegeliană, în care negarea de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
accepta teza indiscernabilității, atunci consecința ar fi reducerea lumii la un singur întreg, iar toate demersurile noastre de cunoaștere ar viza descrierea cât mai completă a acestuia. Teza indiscernabilității poate reprezenta o tentație și pentru filosofia feministă în măsura în care duce la negarea unor distincții. Dar feminismul nu trebuie să ajungă la un asemenea rezultat doar pe temeiul că dualismul trebuie respins. O alternativă la holism este abordarea relațională a sinelui, caz în care nu ajungem la consecințe inacceptabile. Abordarea relațională asigură respingerea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fără un orizont de prezență: celebrare pură, originară, lipsită de aportul unei experiențe, al unei "trăiri" în care s-ar expune. Ceea ce începe să semnifice nu pune în vedere, arată ceea ce nu apare în vizibilitatea textului, se rostește precum o negare - ori o punere în absență - a tuturor celor ce se afirmă în orizontul prezenței. Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant, așa cum lectura exterioară a unui poem întâlnește o lume străină pe care o resimte mai întâi ca pe o negare a tot ce este știut și admis, în care nu poate intra decât cu prețul destituirii eului, jertfind idealul în virtutea unui real impropriu. Este de altfel și motivul pentru care vorbim de natura apofatică a acestei intuiții, căci ea nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fi depășită ci străbătută până la capăt, adică până în non-spațiul în care se resoarbe. Cu cât e străbătută mai intens - cu cât ea însăși se traversează mai adânc - cu atât devine mai transparentă, se reduce până la ultima reducție, radicală, a negării de sine. În acest punct final, lumina posibilului se stinge, pentru a aprinde - în corpul poetic - sensul viu al realului transfigurat. "Marea problemă a poeziei - spune Ștefan Aug. Doinaș - constă în necesitatea ca limbajul, saturat și borțos de real, să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să opună realității o liberă și suverană irealitate", în care imaginea "se afirmă în viziunea poetică, își creează un Spațiu propriu care nu mai are nimic comun - sau, în orice caz, foarte puțin - cu spațiul real"23. Autoafirmarea imaginii implică negarea lucrului existent; imaginea nu doar se desprinde prin reducție de realitatea referențială, dar o și neagă, propunându-i replica unei alte perspective. Negare care însă nu atentează la real decât în ipostaza sa imediat fenomenală, de apariție ce trebuie eclipsată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzutul, experiența apofatică a unei absențe, precum în poemul Spun apei: la-nceput a fost amurgul de Mircea Ciobanu 35: "Spun apei: La-nceput a fost amurgul/ și lucrul însuși era umbră". Ce aparență de lume se afirmă în chiar negarea vizibilului, în imposibilitatea imaginii? Amurgul nu e tocmai semnul trecerii spre invizibil a lumii care, acum, nu arată decât umbra propriei ființe? O lume dezertată de lucruri, lipsită de conturul unei existențe profilate în lumină. Și totuși un lucru își
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aprezentabilul, "pictura smulge privirea de atracția pământului, de fascinația singurului ei peisaj" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 75). 84 Este modul de a-l slăvi pe Dumnezeu prin cunoașterea necunoașterii, adică "prin negarea tuturor celor existente, cum fac sculptorii, care îndepărtează tot ce împiedică vederea clară a ceea ce-i ascuns, și care scot la iveală frumusețea cea adevărată și ascunsă prin simpla luare." (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistică, II). În mod analog, pictarea chipului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu se mai poate avea Încredere, creează un mediu dezumanizat, În care celălalt nu mai Înseamnă nimic. Nici o valoare nu-și mai găsește loc Într-o minte dezvoltată Într-un mediu viciat, ceilalți devin obiecte care pot fi desființate oricând, negarea afectează conținutul emoțional și empatic al indivizilor instituționali. Când nu există un mediu de acțiune constructivă, când puterea cooperării se usucă, umanitatea dispare. P.S. Un site al unei publicații, am uitat care, face sinteza săptămânală a celor mai citite articole
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Îi votează pe comuniștii care le-au dat speranța că pot și ei deveni cineva (Кто был никем, тот станет всем - „cine nu a fost nimeni va deveni tot”, din Internaționala...)”. Și Încheie amărât de ceea ce a Întâlnit: „decăderea morală, negarea virulentă a adevărului, dacă el nu convine, complacerea cu minciuna, dacă ea Îi oferă confort. De fapt satul nici nu vrea să cunoască adevărul, acesta Îl irită, Îl scoate din sărite”. (05.12.2009) Alți nămeți, aceeași istorie sau cum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a schimbat substanțial ideologia antisemită românească. Ascensiune lui Hitler a deschis calea unei posibile aplicări a programelor antisemite ce fuseseră discutate de principiu timp de decenii. Antisemitismul PNC-ului și a Gărzii de Fier, regimul genocidal și lunga istorie a negării Holocaustului în România de după al doilea război mondial, toate acestea se bazează clar pe fundațiile unui secol de antisemitism propovăduit la cele mai înalte nivele ale vieții politice și intelectuale românești. Separarea, exproprierea, deportarea și uciderea evreilor nu erau teme
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
acestui model feminin. Urmăriți de nostalgia unui paradis și a unei inocențe pierdute, bărbații au transformat tinerele fete în ultimul bastion al purității lor originare. Romantismul, în fine, apologet al dragostei absolute, ideale, a contribuit și el, eliberând sentimentul, la negarea trupului, a sentimentelor josnice. În felul său, a consolidat modelul tinerei fete angelice, neprihănite și eterice. Acest canon nu este un produs exclusiv al reprezentărilor religioase și culturale. El are în egală măsură o funcție socială, permițându-le părinților gâsculiței
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]