2,868 matches
-
sînteți la fel: așa era și taică-tu... veșnic pe picior de plecare. Dacă-l lăsam În apele lui nu se-alegea nimic de el, ajungea un hoinar... Dragul mamei, nu-i bine să fii toată viața hoinar... Tare sînt neliniștită cînd te știu dus În lume printre străini... Nu-i bine să stai toată viața singur printre străini... Ar trebui să te-ntorci În locul de unde-i neamul tău... Dragul mamei, tare sînt neliniștită... Întoarce-te Înapoi! Ascultă, și cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fii toată viața hoinar... Tare sînt neliniștită cînd te știu dus În lume printre străini... Nu-i bine să stai toată viața singur printre străini... Ar trebui să te-ntorci În locul de unde-i neamul tău... Dragul mamei, tare sînt neliniștită... Întoarce-te Înapoi! Ascultă, și cum Îți spuneam, În noaptea aia am auzit primul glas... măi, măi, iar s-aude șuieratul ăla! Știi ce, fiule, ascultă, parcă-mi vine să mă scol și s-o pornesc cu el. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toate păsărelele care sînt aici În iunie: pomul pe care l-ai plantat cînd erai mic Înflorește lîngă fereastră, chiar acolo unde l-ai sădit. (Dragul mamei, să te hrănești bine și să ai grijă de sănătatea ta: tare sînt neliniștită cînd te știu singur printre străini.) Dealurile sînt minunate și-n curînd o să vină iar primăvara. (Tare sînt neliniștită cînd te știu așa, singur și departe: dragul mamei, dragul mamei, vino iar acasă!) Ia ascultă! Cum? Ce-i asta? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar acolo unde l-ai sădit. (Dragul mamei, să te hrănești bine și să ai grijă de sănătatea ta: tare sînt neliniștită cînd te știu singur printre străini.) Dealurile sînt minunate și-n curînd o să vină iar primăvara. (Tare sînt neliniștită cînd te știu așa, singur și departe: dragul mamei, dragul mamei, vino iar acasă!) Ia ascultă! Cum? Ce-i asta? Cum? Ce spui? (Doamne, Dumnezeule! Un neam de hoinari!) Dragul mamei, dragul mamei... ce-i asta? Iarăși vapoare! CUPRINS FĂRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și dea seama, evadase în coloana sonoră de la Clona, unde vocea ei aurie, cu influențe șiite, asigura succesul de casă al serialului aproape infinit. Ulterior, a fost distribuită în seriale mult mai infinite, cum ar fi Santa Barbara, Tânăr și neliniștit, ba chiar și în trei episoade din sitcom-ul La bloc. În serialul românesc, Val Irons l-a dublat pe Neluțu într-o cascadorie extrem de periculoasă, în care el trebuia să se cațere pe Bela, dar a și asigurat râsul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cerneală numele de familie numai litera I (mare de mână), iar pe rândul următor, ceva mai dreapta, scrie clar: Gavrilă. Bătrânul care până atunci stătuse pe jos alături de Popescu se ridică și el, va fi rândul lui la cazan, pare neliniștit, are de făcut vreo trei sau chiar patru cazane și nu știe cum va face, dacă băieții ăștia mai tineri i-ar da o mână de ajutor el ar fi bucuros să le dea și lor câte un chil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror angoase s-au exprimat tot în artă, zădărnicia eforturilor tuturor de a se opune firescului atrăgând tonul cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubirea ei nesăvârșită. Tot ce înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aruncă din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage un împrumut unui mărunt om de afaceri. Și, desigur, mai e acolo și Tabitha, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a stat sau despre ce am vorbit, dar îmi amintesc că mi-a plăcut, la început, treaba asta neobișnuită - trăncăneala - și cred că a trecut ceva vreme, după câteva pahare, până când am început să mă simt din nou obosit și neliniștit. Nu înțeleg de ce trebuia să se întâmple asta, pentru că mă simțeam bine în continuare, dar m-a cuprins brusc dorința aprigă de a rămâne singur. Fiona continua să vorbească, poate că îi și răspundeam, dar atenția mea începuse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau pe pietricele; se auzea de asemenea, dacă ascultai cu atenție, o adiere șoptită, șuierătoare și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau o cârciumă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin în parte cauza numeroaselor revoluții ale acestui regat: frivolitatea și inconstanța au definit caracterul acestui popor; francezii sînt neliniștiți, libertini și foarte înclinați să se plictisească de orice. Plăcerea lor pentru schimbare s-a manifestat pînă în lucrurile cele mai grave. S-ar părea că acei cardinali, urîți și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea era într-o continuă frămîntare; spiritul instigator și de revoltă domnea pretutindeni, peste tot găseai facțiuni și tirani; revoluțiile frecvente și permanente îi obligară pe principi să construiască citadele pe înălțimile orașelor, pentru a mulțumi, în acest mod, spiritul neliniștit al locuitorilor acestora. Din acele timpuri barbare și pînă azi, fie că oamenii s-au săturat să se distrugă între ei, fie, mai degrabă, pentru că suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei deveni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capelă sau să-i trimiți sorei Cecilia vorbă că Notre Dame conduce cu 14-0 după primul sfert și că e totul În regulă? Că poate să se oprească din rugăciuni. După câteva minute, sora Cecilia intră În cameră. Era foarte neliniștită. — Ce-nseamnă 14 la 0? Habar n-am cum e sportul ăsta. La baseball ar fi un avans frumușel. Dar despre fotbal nu știu nimic. S-ar putea să nu Însemne nimic. Mă-ntorc la capelă să mă rog până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a fost acuzat de furt din banii publici, vrea să-l vadă mort. — Și Britannia? — O să ni se alăture. Cât despre Illiria, adică Dalmatia, Maesia și Pannonia... — Galba a trimis în Pannonia legiuni care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor din Italia sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrară în pădure. Se opriră când ajunseră în vârful dealului. Valerius coborî de pe cal și legă frâul de o ramură. Se înveli cu pătura de blană, își luă traista și se așeză pe un buștean. Lurr se învârtea de colo-colo, neliniștit, adulmecând pământul de parcă ar fi dat de urma unui animal sălbatic. Valerius îl privi o vreme, apoi se dădu deoparte să-i facă loc lui Titus. Tăcuți, cei doi contemplară peisajul: câmpia imensă, care se întindea cât vedeai cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine - carele mi se par prea încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zăpadă marginile unei pâlnii. — Din câte mi se pare mie, nu culeg legume. Eu cred că fratele tău le-a ordonat să pregătească o cursă. Știe foarte bine că quazii sunt în apropiere. Valerius nu răspunse. Continua să-și urmărească neliniștit fratele, care mergea printre soldați și se afla atât de aproape, încât ar fi fost de-ajuns să-l strige... — Taci... Nu te mișca, îi zise Titus. — E frig. — Te încălzește câinele. Într-adevăr, Lurr stătea lipit de stăpânul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un sunet prelung, ascuțit, apoi două sunete scurte - primul grav, al doilea ascuțit. — Primul este A, explică neliniștit Valerius, apucându-l strâns de braț pe gladiator. Iar cele două sunete scurte sunt T... Le-ai auzit? Antonius a dat adtentio! Signifer-ul primi semnalul și ridică repede signum manipularis. Urmărind mișcările mâinii argintii înconjurate de lauri, șaizeci de genieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-și înceapă fuga prin pădure. Quazii înaintară. Antonius duse la gură fistula de aramă pe care o avea la gât, scoase câteva sunete, unele ascuțite, altele grave, apoi începu să alerge de-a lungul marginii pădurii. Quazii se opriră neliniștiți, se uitară spre pădure, apoi începură să discute. Se vedea că erau nehotărâți. Așteptau să-i vadă apărând dintre copaci pe soldații acelui tribun, căruia i-ar fi tăiat bucuroși capul pentru umilința înfrângerii suferite. Însă ofițerul care alerga singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Otho că va ajunge împărat, iar Seleucos n-a greșit niciodată. A prezis moartea lui Caligula și pe cea a lui Nero. — Ce le vom spune ambasadorilor lui Vitellius? Vor veni cu siguranță și aici, în Pannonia - Antonius privi neliniștit chipul obosit al lui Valerius. Să trimitem repede un mesager la Galba. Să trimitem mesageri și la Vespasianus, în Judaea. Să formăm o alianță împotriva lui Vitellius. Ești de acord? — Propui o insurecție? Pe tine nu te sperie războiul civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]