3,831 matches
-
un copil, își dădea frâu liber oricărei emoții - plângea, râdea sau țipa după cum îi erau toanele și, ca o bilă de energie care nu știa cum să se disperseze, se agita fără leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care îl fascinau. Da, da, era un copil ! Ce descoperire ! Janet nu putea fi altceva decât iubit ! însă, cu toată candoarea sa, Janet avea darul de a „ghici“ omul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
I-am făcut o pereche de coarne zdravene, în timp ce el vorbea la telefon la redacție. Pentru că acea conversație se prelungea, i le-am stricat și le-am refăcut de mai multe ori, până când au stat perfect. I-au rămas așa, nemișcate, până când trenul a ajuns la București. Cred că uitase de ele, pentru că a intrat cu ele la metrou - nu m-am îndurat să i le stric. Erau singurul lucru pe care-l văzusem în ultima vreme care avea direcția în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și după starea de emoție care se pare că o au, ce se mai Întîmplă? Păi... unii parcă ar vrea să se repeadă către ceea ce văd, alții Încearcă să se miște ca să atingă ceeea ce văd, alții rămîn un timp nemișcați și ceva mai tîrziu schițează gesturi care arată că ar dori să ajungă la acel ceva... ─ Adică, unii sînt mai rapizi, mai activi, alții ceva mai «leneși». Dar după ce s-au «lămurit» despre ce e vorba, ce mai fac? Unii
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
perioade mult mai agitate altădată. S-a mai săpunit o dată, s-a limpezit sub jetul fierbinte, se pregătea pentru un altul, rece, cu adevărat Întăritor. O umbră, dincolo de glasvandul cabinei de duș, semitransparent, l-a făcut să rămînă cîteva clipe nemișcat. Nu distingea decît un contur, care a devenit trup cînd, trăgînd ușa glisantă, a pătruns Înăuntru; un val de abur, dislocat, s-a răsucit Într-un mic vîrtej, risipindu-se apoi, cînd ușa s-a Închis la loc. Ann, dezbrăcată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i Tainicele cărări ale iubirii se spună să plece ori să i se interzică pe viitor alte vizite. Nimeni nu a deranjat-o. În graba lor, poate, nici nu o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
liniștea ce îi împresura. A privit-o zâmbind aproape imperceptibil. Ea era ca încremenită în așteptarea reacției lui. Nu s-a așteptat la ce a urmat. I-a cerut să stea și ea cu ochii închiși, cu brațele pe lângă corp, nemișcată. A sărutat-o în același fel și s-a retras... - ... Cum a fost? au întrebat amândoi aproape în același timp, izbucnind simultan în râs. - Mie mi-a plăcut, recunosc! a răspuns Eugen. - Și mie mi-a plăcut și recunosc cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să recepționeze și cuvinte întregi, unele mai greu pronunțate, apoi frânturi de fraze, ca în scurt timp, Eugen și Iuliana să poată distinge clar ceea ce bolnavul comunica, însă își dădură repede seama că nu era prezent decât fizic. Ascultând aproape nemișcați, cei doi au fost martorii unor avalanșe de cuvinte și începuturi de propoziții scurte ori de fraze, aparent fără legătură între ele, fiecare dintre ei reacționând în felul lui, dar amândoi sesizând că în mintea lui Iustin se suprapun planuri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
premieră, această metodă a fost realizată de domnul doctor Norbert Czumbel, un medic specialist oftalmolog, care a lucrat prin Ungaria și acolo se pare că a perfecționat-o.Atât de mult? Nu se poate admite..., izbucni Iustin, care ascultase atent, nemișcat pe scaunul său.Te rog, dragule, nu te neliniști! Sunt și alte metode mai sigure, pe care le stăpânim perfect... Draga mea Iuliana, doresc să afli că Tinu se grăbește și îl înțeleg, omenește vorbind, dar trebuie să analizăm totul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Laura au răsuflat ușurate când l-au văzut pe Iustin că ridică încet brațele și se întoarce puțin spre stânga sa. A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Marian Malciu Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească până la sfârșitul lumii. Avea părul pieptănat așa cum îi rămăsese lui ultima imagine în memorie și acest amănunt l-a bucurat enorm
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ridice capul pentru a urmări scena în plină derulare la bar. Da, m-am simțit imediat, în acele clipe, pe o planetă familiară. eram, în sfîrșit, înconjurat de oameni avînd aceleași probleme insolubile ca și mine... Cred că barmanul rămase nemișcat în spatele tejghelei mai bine de cinci minute. Cam acesta fu răstimpul necesar pentru ca sinapsele sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște aripi nefolosite de mult și care trebuiau reobișnuite cu zborul. se apropie și ea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imediat ce îmi va fi fost furnizată, la ureche, cu delicatețe, mult-așteptata frază Big Bang. Domnișoara ri era acolo pentru a-mi aduce sandvișuri și cîte o cafea sau cîte un pahar cu apă, iar eu ar fi urmat să rămîn nemișcat la masă, scriind, scriind ca un nebun, storcînd cu furie din prima frază Big Bang tot potențialul ei, marele roman care ar fi urmat să-mi justifice existența, trecerea prin faza terestră a vieții. Guy întîrzia însă să vină și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
centimetru și să-i spun dacă nu vedeam ceva suspect pe el. — Ce înțelegeți prin suspect, Domnișoară ri ? — nu știu, ceva grav, ceva care să vă atragă atenția... Cînd o mîngîiam pe tot corpul căutînd asperități suspecte Domnișoara ri aștepta nemișcată, aproape ca la doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
normandia („nu vreau să mă vezi cum ies boțită din tren”). Domnișoara ri mai avea și perioade cînd „transcria”. nu știu exact ce se întîmpla în mintea ei în acele momente, dar uneori intra într-un fel de transă. rămînea nemișcată, absentă, în contact cu un fel de zonă paralelă a existenței ei. aceste transe puteau să se producă dimineața, imediat după micul dejun, sau chiar în librărie la domnul Bernard și chiar pe stradă. Domnișoara ri se oprea și intra
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vizitată sistematic de Bernard : nu îmbătrînea și nici nu se schimba. în timp ce alte hoteluri, vile și case din cartier sufereau mici transformări, Vila Warnotte, cu cele două etaje ale ei plus mansarda, cu minuscula oază de verdeață din jur, rămînea nemișcată în timp. Bernard era convins că acel perimetru, situat imediat în spatele primului șir de vile istorice construite cu fața spre mare, beneficia de multiple energii favorabile. mai puțin expuse vînturilor și intemperiilor, mai puțin admirate de privirile invidioase ale mulțimii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult prea mult. mi-am luat un concediu, trebuie să mă liniștesc, să stau cîteva săptămîni la țară. „Foarte bine”, îmi spune Vocea. m-am instalat într-o casă, pe malul mării. am privit timp de zile în șir marea nemișcată, glacială, transparentă, nesfîrșită. Dorm mult, încerc să uit. Îmi lipsește un al doilea corp. spune-mi ce am făcut astăzi. „ai luat-o la fugă prin oraș căutînd un al doilea corp. alergînd, ai început să te dezbraci. m-ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fereastră. Le-ai aruncat în stradă, dar nu pe toate. Două femei gonflabile au rămas în cada plină cu apă rece. se privesc drept în ochi și te așteaptă cu un zîmbet suav. La bucătărie au mai rămas trei femei nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fiecare casă. turiștii sau diversele delegații oficiale străine, după ce se descălțau la intrare și își puneau niște papuci de casă, defilau în grupuri mici prin apartamentele greviștilor. aceștia se lăsau fotografiați în exercițiul tăcerii, așezați la mesele lor de lucru, nemișcați în fața foilor albe sau a computerelor neaprinse, cu privirile aspirate de vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu acea deferență hotărâtă cu care îndemni pe un individ să plece, zise din fundul gîtlejului: "Bună seara!" și porni iarăși, în scârțâituri îngrozitoare, pe scară. Tânărul puse mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața bătrânului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, făcând țigări de mână, pe care le lipea scoțând foarte tare limba afară și bulbucîndu-și și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, că se găsește loc. Într-adevăr, Ana veni, primită de Titi cu o tresărire de satisfacție, repede înăbușită de o uitătură posacă. Reînfipt în solul lui, Titi nu făcea decât să copieze note, să deseneze după ilustrate, să stea nemișcat. Aglae o înțepa pe Ana fără să vrea, punîndu-i întrebări supărătoare: "Tu nu știi să gătești? Tu stai așa îmbrăcată toată ziua? Tu n-ai decât o cămașă de noapte?" Dar trebui să recunoască chiar ea că Titi era imposibil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o exaltare vagă a destinului său propriu. Se întreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea să devină: medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea trecând, în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parcă nu știi! nu zău!nu știi nimic? totul e în definitiv o prezumție, se zice că fata, pricepi, s-a dus la Paris să facă, doar ești la medicină, un avort, de! Felix fu atât de indignat, încît rămase nemișcat. Stănică nu-i pricepu, sau se făcu că nu-i pricepe starea de spirit și izbucni tare: - Auzeam eu, domnule, și nu credeam că o femeie dupăce naște se face mai albă la față, mai picantă. Așa era Olimpia după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]