5,657 matches
-
provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii, Îi plăcea să Îi Înjosească, să Îi amenințe cu nenorociri apocaliptice, să le arate cu orice prilej că avea putere asupra lor. Într-o zi, Biberu și Monstrulică ieșiseră din posturile lor de pe lângă depozitul de muniție și se Îndreptau spre corpul de gardă, Înșiruiți regulamentar În spatele caporalului de schimb. Vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a dreptul. Cu un curaj nebunesc, cu vorba netremurată și cu un glas ce se prefăcea a fi oarecare, Îi spusese că, oricum, el nu se ducea acasă În seara aia, ci la văru-său, așa că n-ar fi fost nici o nenorocire dacă ar fi ocolit nițeluș pe ulița ei și-ar fi apărat-o de Înspăimântătoarele potăi. Lui Ectoraș Îi era o frică aproape nefirească de câini, Însă atunci se simțise mai bărbat decât oricând și se știa gata să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi băieți care-l urmăriseră că nici măcar nu-i trecuse prin cap așa ceva, că o dusese acasă numai pentru că ea Îi ceruse s-o apere de câini. Vărul răsuflase și el ușurat, ca și cum izbutise În ultima clipă să ocolească o nenorocire și, mai cu seamă, o dezonoare și adăugase și el că țâțoasa artistă era chiar mai curvă decât Maria care, știa oricine, trăia cu numai doi bărbați, nu cu mai mulți. Deși știa că Îl mințea ca să-și râdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mulți ani, acele hohote Încetaseră să se audă. Paznicul rămăsese de tot singur: copiii și-i dăduse la Înfiat - pe bani puțini - În străinătățuri, Maria și Ion muriseră, iar de câteva luni Își Îngropase și el femeia. Peste toate nenorocirile care-l Împinseseră, una câte una, cu brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți spun cinstit, dragă mămițică”, se apropie Hristu de sfârșit cu povestea lui, „noaptea trecută am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să pui la inimă. Uite, și eu, de pildă, am fost de trei ori la Război, că m-am Însurat târziu și degeaba, iar de fiecare dată am făcut pe bucătarul și după aia m-am Îmbătat. Nu-i nici o nenorocire...”. Repetentu Înțelese că această autoumilire a maestrului reprezenta prețul plătit pentru chinurile pe care el, studentul restanțier, avea să le Îndure a doua zi, când urma să străbată hățișul birocratic ținând sub braț dosarul de profesor suplinitor al omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins pe veci, Privește‐adesea spre icoană, Cu ochi necredincioși și reci
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
are nevoie un om pentru a fi stăpân peste o asemenea epocă este dăruită de ceruri. Seniorii războiului rivali luptă pentru hegemonie, fiecare dintre ei lăudându-se că numai el va putea aduce aurora peste lumea haotică, salvând poporul de nenorociri. Însă Kenshin, care era un om atât de excelent, s-a dus la moarte; Shingen din Kai asemenea; marele Motonari din provinciile apusene a părăsit această lume, după ce și-a sfătuit urmașii să-și apere moștenirea, cunoscându-și propriile capacități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soarta lui Muneharu. N-ați putea merge, în particular, la Generalul Muneharu, ca să-i explicați împrejurările și să-i recomandați să se resemneze? Clanul Mori nu-i va ordona niciodată unui vasal credincios să comită seppuku, dar, dacă-i explicați nenorocirea în care se află clanul, Mitsutada își va da viața bucuros. Moartea lui, la urma urmei, va cruța viețile oamenilor din castel și va salva clanul Mori de la distrugere. Și, cu aceste cuvinte, Hideyoshi se ridică brusc și plecă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strategii de modă veche. Uite cât teren am câștigat din teritoriul inamic. La început, unchiul meu n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar trebui să lase totul în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții decât mitei. * * * Un om care aparține unei familii ilustre în declin tinde să atragă un grup complicat de personaje. Vizionarii, frivolii, oamenii care deplâng actualele nenorociri dar nu sunt capabili să spună ce au pe suflet sau să dea sfaturi bine intenționate - toți aceștia ies repede dinscenă. Iar cei ce sunt sensibili la mersul timpurilor, dar nu au nici puterea, și nici talentul de a stăvili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șanț uscat. Hideyoshi își părăsise tabăra din Gakuden în urma unei schimbări de intenții, alegând strategia unui „nou început“. Dar cum reacționase Ieyasu față de această schimbare? Stătuse privind cum se îndepărtau trupele în retragere ale lui Hideyoshi. Și, cu toate că auzise despre nenorocirea aliaților săi din Castelul Kaganoi, nu trimisese întăriri. — Ce se întâmplă? se ridicau voci indignate dintre subordonații lui Nobuo. Nobuo, însă, trecuse deja peste sfatul lui Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se întrebau, cu voce tare, cum mai putea face față națiunii cu demnitate clanul Tokugawa, după ce fusese aruncat într-o asemenea nenorocire. Dacă ăsta-i adevărul, cu noi n-o să-i meargă, cât e el de Senior Nobuo, se aprinse impulsivul Honda. — Mai întâi, ar trebui să-l scoatem pe Seniorul Nobuo din Nagashima și să ceercetăm crima asta, adăugă Ii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vizitez în ziua următoare. Când tocmai mă pregăteam de vizită, mă sună d-na Aursulesei spunându-mi cu o voce alarmată că Nică al domniei sale a suferit un infarct și că pleacă urgent la spital cu bolnavul... O! Doamne! ce nenorocire pe bieții oameni! Nu am cuvinte să mulțumesc pentru starea mea de sănătate, simțindu-mă bine din punct de vedere fizic și moral-intelectual. Chiar dacă mai am unele mici probleme, nu-mi doresc decât să rămân sănătos și tânăr la minte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
celei din zilele trecute mi-a doborât la pământ creanga aceea mare și doldora de cireșe din partea de răsărit? - Cum să nu-mi amintesc de faptul că în seara când m-am întors din Franța ți s-a întâmplat acea nenorocire! Că stăpânit de supărare, am cules fructele coapte (era cam pe la 6-7 iunie), că am separat creanga ruptă cam la un metru de trunchi și că, după aceea, prin măsurile luate ți-am micșorat suprafața rănii și ți-am aplicat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
peste 40 de grade. În regiunile calamitate am văzut aspecte dezolante, selenare. Oameni și animale suferă. Vitele mor de foame, oamenii locului sunt nevoiți să le vândă pe nimic. Mai mult încă, o serie de hiene omenești speculante profită de nenorocire și cumpără pe nimic, astfel că o vacă se vinde la 200 lei noi, în timp ce un porc de 15 kg se vinde pe prețul unei găini. Nenorocirea unora - ca un paradox - îngrașă pe alții. Un adevărat dezastru! În tihna mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe nimic. Mai mult încă, o serie de hiene omenești speculante profită de nenorocire și cumpără pe nimic, astfel că o vacă se vinde la 200 lei noi, în timp ce un porc de 15 kg se vinde pe prețul unei găini. Nenorocirea unora - ca un paradox - îngrașă pe alții. Un adevărat dezastru! În tihna mea, continui să citesc din proza lui Alexandru Vlahuță. Pentru vineri, 29 iunie 2007, autoritățile au organizat la „Grădina publică” a orașului o adunare în cinstea veteranilor de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zicînd: Pentru că l-am născut cu durere." 10. Iaebeț a chemat pe Dumnezeul lui Israel, și a zis: Dacă mă vei binecuvînta și-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, și dacă mă vei feri de nenorocire așa încît să nu fiu în suferință!..." Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse. 11. Chelub, fratele lui Șuha, a născut pe Mechir, care a fost tatăl lui Eșton. 12. Eșton a născut casa lui Rafa, Paseah și Techina, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
22. Efraim, tatăl lor, s-a jelit multă vreme și frații săi au venit să-l mîngîie. 23. Apoi a intrat la nevastă-sa și ea a zămislit și a născut un fiu; el i-a pus numele Beria (În nenorocire), pentru că nenorocirea era în casă. 24. A avut ca fiică pe Șeera care a zidit Bet-Horonul de jos și Bet-Horonul de sus și pe Uzen-Șeera. 25. Refah, fiul său, și Reșef; Telah, fiul său, Tahan, fiul său; 26. Laedan, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
tatăl lor, s-a jelit multă vreme și frații săi au venit să-l mîngîie. 23. Apoi a intrat la nevastă-sa și ea a zămislit și a născut un fiu; el i-a pus numele Beria (În nenorocire), pentru că nenorocirea era în casă. 24. A avut ca fiică pe Șeera care a zidit Bet-Horonul de jos și Bet-Horonul de sus și pe Uzen-Șeera. 25. Refah, fiul său, și Reșef; Telah, fiul său, Tahan, fiul său; 26. Laedan, fiul său; Amihud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
înconjurată de un zid ca de cetate, cu un turn mare pătrat ce se ridică la intrare, pe care se află un ceasornic și în care sânt clopotele”. Această bijuterie însă a avut parte în anul 1650 de o mare nenorocire. În “Letopisețul Țării Moldovei” Miron Costin spune: “...lăsându (Vasile Lupu voievod) puținei dărăbani de apărarea curții, carii, dacă au vădzut mulțimea de tătari... și cu căzaci amestecați, au lăsatu cu noaptea curtea pustie. Și au arsu atuncea tot orașul.... Curtea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
hotărâre? Cum să nu fiu împotriva hotărârii, când nu se ia în seamă un ispisoc al lui Toader Vârnav „din vălet 7142 (1634), dat de „Moisei Movila vodă”, prin care „i au rămas pe călugări pentru acel loc de casă”. Nenorocirea lui Toader Vârnav și a neamurilor lui, care au venit în fața lui vodă, a fost că „le-au perit alte drese din mîna părinților lor la dzilele lui Gheorgi Ștefan vodă. Și neavînd cu ce răspunde, să fie împresurat călugării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pentru a cumpăra voturi viitoare, peste tot în punctele cheie au pus rude și oameni de casă. Au căutat și aproape au reușit, să facă o cetate perfectă și greu de cucerit, de către oamenii simpli, dar după cum s-a văzut nenorocirea poate veni de sus. Nu, nu de Cel de Sus, fiindcă El este prea departe, pentru români, ci de la cei cinci metri ai balconului de la Parlament. Și uite așa acest Parlament de rahat, a reușit să ajungă tocmai de Crăciun
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]