7,995 matches
-
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cad acordurile grele pe fărâma de iubire Din flori rupte faci inele și le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369797_a_371126]
-
și se delimitează interesele în mijlocul cărora va trebui să apară opere autentice." Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiți amarul propriei neputințe de a depăși limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. Scriind despre operele scriitorilor, se naște o interconectare cu autorul. Cine citește ce am scris despre ei, citește în același timp și despre mine. Fiecare comentariu
CONSEMNĂRI PE CURAT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369821_a_371150]
-
cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat,e lipsă,că ți-e dor, cu neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si cui să-i pese oare de un singur copac? Hienele s-au napustit peste copaci și păduri, și peste tot ce puteau jefui. O țară rămasă ciută
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
a nu știu câta oară Iubirea... nu știe să doară, Și dacă vei simți dureri vreodată Nu-i de la ea, ci de la vrajba minții toată. Cum să te doară un sublim Ce e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte
PRIVEŞTE SPRE TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369977_a_371306]
-
Sofianis reeditare 7.02.2016 A.D. Tabula Rasa Noapte de magnolii înseninată blândă față petale de smarald au coperit paloarea zilelor din urmă cu tainice atingeri de safir sunetul tău psaltiră de celestru picură cu flori de smirnă peste marea neputință a ființei de a-și striga nenuntirea cu Cel ce atinge infinitul cu lacrimi de Logos flămând + + + cu Cea care tămăduiește zarea minților noastre albe din Tabula Rasa continentul uitat pe palimpsest de gânduri strofe Ea Eva cea nouă ne
POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369967_a_371296]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
universul. Inocent, Maturul privește Bătrânețea Și, din tumultul vieții, nu-i simte-n piept tristețea... Bătrânul, gânditor, îi iartă inocența, Știind că, la final, îi va veni scadența. Inocent, Bătrânul privește Veșnicia, Ne-nțelegându-și nicidecum nimicnicia... Eternitatea-i iartă neputința Și numai într-o clipă îi anulează ființa. Inocent, chiar Timpul, cu Veșnicia lui, Nu știe că stăpânu-i e Gândul Omului, Care îl ia cu el, pe tot, în doar o clipă, Când Stingerea-l ascunde sub neagra ei aripă
INOCENȚĂ... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370080_a_371409]
-
coapse să-mi pictezi, ușor Sărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețe Ce numai limba ta, știe să îi răsfețe. Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorință Să uit de goliciune și tot ce-i neputință, Iar mâinile, să mi le prinzi de trupul tău Și când vei fi în mine să uit că îmi sunt eu. Referință Bibliografică: Topește-ți dragostea în mine / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21
TOPEŞTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE de ANA SOARE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370070_a_371399]
-
din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Nu împrumut iubire Nu vând, nu-nchiriez, O strâng în nemurire Și încă-mi este crez. Ofer fără măsură Și n-am în ea cerințe, Dau gratis și la ură Și unde-s neputințe. Primesc ce mi se dă Și nu ridic pretenții, Căci viața nu îmi stă Pierdută prin intenții. Mă rătăcesc prin gânduri Le strang într-o tăcere, Dansez cu ea pe rânduri Și-ngrop tot ce-i durere. Iubirea-i gratuită
ÎN LUMEA PRĂFUITĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370074_a_371403]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
acea percepție filozofică idealistă și abstractă, culminând cu necredința, agnosticismul și chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Drept urmare, Păstorul Duhovnicesc trebuie să folosească îndeosebi arma rugăciunii, care-l ajută să unească neputința și nedesăvârșirea lui cu atotputernicia și binecuvântarea lui Dumnezeu . În altă ordine de idei, citindu-i datele sale biografice mă uit, cu multă admirație, la faptul că Părintele Teofil Părăian s-a născut la 03 martie anul 1929, într-o
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea. Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea lui: Eternitatea. Cluj Napoca 27
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
pentru pâine sau cozonaci. Este adevărat că s-a întâmplat câteodată să-i simt palmele pline de săpun sau de aluat pe ceafă. Mă durea sau nu, eu începeam să plâng mai tare, să o impresionez și să-mi ascund neputința de a rezolva „problema” fără ajutorul său. Eram ambițios, se pare, dar și încăpățânat sau prea orgolios. Tata, dacă se întâmpla să fie pe aproape, râdea. Nu avea el timp de mine. Avea serviciu, brigadier silvic, cu muncă de teren
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
este cu putință ca ei să rămână acolo unde se așează singuri prin cernerea și discernerea oamenilor și timpului, să li se descopere valorile ce n-au ieșit la iveală în timpul vieții lor din motive legate de modestia omului educat, neputința materială sau alte tipuri de constrângeri de care nu a fost scutiți. Prin căutarea și găsirea acestora, urmașii le pot ridica soclul valorii cu un strat binemeritat de recunoaștere. La rândul lor, ei vor purta amprenta internă a mângâierii și
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
Cum va fi poporul așa va fi și preotul!”. Nu ne rămâne decât să ne plângem, smeriți, slăbiciunile și păcatele noastre - cler și credincioși deopotrivă - purtându-ne sarcinile unii altora având nădejde în mila și harul lui dumnezeu ce plinesc neputințele noastre!... Responsabilitatea preotului are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
ancadramente la ferestre și uși, brâuri ornamentale cu denticuli sub cornișe. Construită în anul 1912, suprafața parterului 565 mp, etajul 558 mp, beci/cramă din căramidă 90 mp, curtea de 15.700 mp. Mândria satului și a mea cândva, durerea, neputința, acum, văzând-o în paragină, în distrugere, de timp, de abandon, de omul pus pe furat, pe distrus. Am încercat să mă interesez, să fac ceva pentru a o salva de la dispariție, contactând o persoană din străinătate, care a mai
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
pe drumul pierdut spre bezna ceții Și-am tresărit în junghiul acelei vechi arsuri. Pierduserăm puterea de-a mai iubi vreodată, Ți-am spus că e lucrarea lui Dumnezeu aici, Căci ne-am văzut speranța de-a pururi condamnată La neputința sorții, la gheara marii frici. Nu vom trăi de-acuma în spații locative, Prea mici pentru potopul ce-a năvălit brutal; Ținîndu-ne de mînă, sub falnice ogive De frunze ne vom pierde în timpul vegetal. Se uită parcă lumea la noi
ZIDIŢI ÎN IUBIRE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370493_a_371822]
-
-mi cu-nfiorare își găsește-un fir de leac dar cum același ritm se zbate și în pieptul meu, și-al tău cine spune, cu dreptate (!?), că în vârstă sunt doar eu? Și de-n mine se va rupe, inima de neputința în a ta ea va rămâne, ca un abur de dorință Sonnet 22 William Shakespeare My glass shall not persuade me I am old Șo long aș youth and thou are of one date; But when în thee time’s
SONET 22 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370561_a_371890]
-
știa că Pilat nu putea înțelege „ce este adevărul” dacă nu i revelase mai înainte Cine era Iisus: Calea, Adevărul și Viața. • Nu toate câte înțelegem prin rațiunea și logica noastră șanț neapărat și reale și adevărate. De aceea și neputința intelectului de a-si imagina limitele timpului și ale spațiului, de a cuprinde și înțelege infinitul dumnezeisc. Un dumnezeu care poate fi cuprins și explicat doar cu mintea omneasca nu este Dumnezeu. Este poate un idol intelectual față de care nu
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
și am ispitit înțelesul cinstitei numiri. Și unul a zis că ea înseamnă uitarea deplină a isprăvilor proprii; altul, a se socoti pe sine cel mai de pe urmă și mai păcătos dintre toți; altul, cunoștința ce o are mintea despre neputința și slăbiciunea ei; altul, a lua înaintea aproapelui în cazuri de supărări și a dezlega cel dintâi mânia; altul, cunoașterea harului și milei lui Dumnezeu; altul, iarăși, simțirea sufletului zdrobit și tăgăduirea voii proprii. Iar eu ascultând toate acestea, ispitindu
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
DE UMILINȚĂ Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Viața pentru unii oameni este o lungă lecție de umilință. Bucuria vieții pare o himeră și zbaterea pentru supraviețuire este la maximă intensitate. Neputința nevinovată provoacă un plâns năucitor din ce în ce mai stăpân pe personaj. Naufragiul prin această lume este greu și umil. - Cum să iei decizii când ești plin de neîncredere și inerție? Nu mai ai percepții, nu mai ai direcții. Cine te ajută? Cum
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]