3,370 matches
-
mici și îi privea liniștit, indiferent la înfățișarea lor străină, ca și cum ar fi vegheat timpul. Germanicus îl salută și i se adresă imediat în grecește: — Îmi poți tălmăci ce anume spun scrierile astea vechi de pe pietre? Întrebarea lui fu prea nerăbdătoare și directă. Bătrânul răspunse într-o greacă fluentă că putea să citească acele scrieri, să le traducă și să le tălmăcească, fiindcă, așa cum arăta veșmântul lui, era sacerdot. Dar nu citi și nu traduse nimic. Soarele, care se lăsa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ai putut asista la ritul acela? Preotul încuviință. — Însă a trecut mult timp de-atunci. Ultima oară s-a putut ține la Sais. Germanicus înțelese că răspunsul acela ascundea niște gânduri încă nerostite, că putea să insiste - și o făcu nerăbdător: Știi cine l-a ținut ultima oară? — Tu vrei să știi numele lui. Eu nu am motive să-l trec sub tăcere. El și femeia lui au fost ultimii care au domnit. Noaptea aceea e glorioasă în amintirea mea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia fină a bătrânilor care au văzut multe. Dar tu nu ești roman. Germanicus coborî din barcă nerăbdător, cuprins de o emoție care făcea ca mișcările să-i fie nesigure. Făcu patru sute de pași neliniștiți, ca să ajungă la capătul drumului, în fața palatului. — A fost construit ca să reziste de-a lungul veacurilor, zise preotul, dar a rămas din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus incizat pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista un trădător ce urmărea evoluția bolii și-l informa pe Calpurnius Piso, care, nerăbdător, aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese că era singurul mod de a o păstra și de a supraviețui. Dar, zise în încheiere, a fost primejdios de nerăbdător și a murit atât de tânăr... Gajus nu reacționă. Ajunsese să-și controleze perfect mușchii feței, mișcările involuntare ale mâinilor, poziția picioarelor. Germanicus spusese odată că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se gândi: „Voi nu știți ce e teama, o să aveți timp pentru asta“. Întrebă: — Și dacă nu reușim? — Te omoară. Și mă omoară și pe mine. Dar dacă reușim... — Ai dreptate, spuse Gajus liniștit. — Ești de acord? îl întrebă Macro, nerăbdător. Îl văzu încuviințând. — Să mă duc la Roma? — Du-te, porunci Gajus. Era primul lui ordin, și încercă să nu lase să i se ghicească în glas emoția pe care o simțea. Ennia Nevius Sertorius Macro era un călăreț puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise faber aedium, în fruntea proiectului său pentru Noua Romă. Manlius lucra neobosit pentru el: îi intuise fantezia schimbătoare și plăcerea de a vizita pe neașteptate șantierele; îl urma, fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drept capitală superba Alexandria. Îi mărturisi: — Vreau să las provincia aceea în mâinile tale. Trebuie să pui ordine acolo, după dezastrele și furturile lui Arvilius. Și-i adresă zâmbetul lui frumos. Lui Macro, neliniștit, i se păru că Împăratul era nerăbdător ca el să accepte. — Ajută-mă să scap de grija asta, îi spuse. Sertorius Macro își aduse aminte că, pentru a-l distruge pe Sejanus, Tiberius îl pusese să-l înștiințeze pe acesta despre iluzoria numire în funcția de tribunus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare candidatura la conducerea imperiului. Populares erau speriați și debusolați; cu toate acestea, după ce se consultară între ei, găsiră un candidat nobil: Servius Sulpicius Galba, care în acele zile se afla la Roma. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe o stradă din Roma. Asemenea multor adunări din secolele următoare, cei șase sute de senatori nu reușiră să ajungă la un acord timp de două zile. Atunci, în baza înțelegerii lor tainice cu Callistus, intrară în acțiune pretorienii. Ofițerii lor nerăbdători, gata de o lovitură de stat, declarară că nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu trebuie să fie rezolvată printr-o renunțare totală la care aș fi ajuns cu siguranță dacă nu ar fi fost Marin. Sunt supărată pe el că nu mi-a mai dat telefon de două zile. O să-ți dea, copil nerăbdător! El Îți este un sprijin foarte bun și foarte necesar. Mai ai de așteptat o zi și jumătate, iar apoi te vei duce la gheață și poate vine și el, dacă și-a luat concediu. Hai, copil prost, Înfrânge-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care îl alcătuise Rhyme pe vremea când conducea departamentul de criminalistică al poliției din New York. După câteva minute de atentă lectură, spuse: - Pantofii sunt Ecco fără șiret. Par a fi numărul 43. - Ceva de care să ne putem lega? întrebă nerăbdător Rhyme. Sachs scotoci în geantă și puse pe masă mai multe pungi de plastic, în interiorul cărora se puteau vedea bucăți de bandă adezivă. - Sunt de pe unde am zărit urmele ucigașului și din apropierea locului unde zăcea victima. Cooper luă cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
este celălalt material. Din nou, o analiză cromatografică și spectrometrică a fost întreprinsă. Rezultatele au apărut sub forma unui tabel pe ecranul computerului: pigmenți de fiere, stercobilină, urobilină, indole, nitrați, scatol, mercaptanți și sulfat de hidrogen. - Aha. - Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
râu. Sachs luă legătura prin radio cu Rhyme și Sellitto pentru a-i pune în temă cu cele întâmplate și le ceru să ia legătura cu centrala și să dispună trimiterea unui automobil de investigație. - L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și pe noi și a dat foc și la niște petarde. La început, am crezut că erau focuri de armă. Cooper studie puțin reziduurile arse. - La fel ca prima dată. Nu-mi pot da seama de proveniență. - Bine. Altceva? spuse nerăbdător Rhyme. - Lanțuri. Două. Le înfășurase în jurul lui Cheryl Marston, peste piept, brațe și glezne, și le închisese cu cârlige. La fel cum se proceda cu lesa unui câine. Cooper și Rhyme studiară îndelung lanțurile, dar nu găsiră nicio urmă cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca acum să avem mintea limpede. - Dar... Sachs făcu un semn de ușoară nervozitate și continuă: - Acum. Aș vrea să trecem împreună prin tot ce s-a întâmplat. Ce ți-a spus? - Nu-mi aduc aminte prea bine, spuse el nerăbdător. În marea majoritate a timpului, a vorbit fără sens. Și nici eu nu eram în dispoziția cea mai potrivită să fiu atent. - Poate ție ți s-a părut fără sens. Dar pariez că a spus și lucruri de care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cort. Dar dacă ar exploda o bombă care ar împrăștia lichid inflamabil peste tot? Spectatorii ar lua-o la goană spre ieșiri și ar muri striviți cu sutele. Edward Kadersky intră grăbit în cort și văzu 2500 de oameni așteptând nerăbdători începerea spectacolului. Spectacolul său. La asta se gândea el acum. La propria lui creație. Kadesky fusese pe rând vânzător ambulant, responsabil cu cortina în teatre de mâna a doua din orașe de mâna a treia, responsabil cu salarizarea și vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Capitolul XLIII - Cazurile își schimbă nuanța. Charles Grady se aplecase în față, așezat pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era așezat lângă el. Statura vigilentă a lui Luis umplea una dintre uși și, în apropierea sa, la intrarea într-un hol foarte aglomerat, se afla alt ofițer din echipa SWAT coordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mic, în scopuri medicale. - Cafea la toată lumea, spuse asistentul, și dispăru. După plecarea acestuia, Rhyme și Jayene făcură conversație de salon pe marginea pacienților cu leziuni ale coloanei vertebrale și a exercițiilor pe care le el făcea cu fanatism. Apoi, nerăbdător ca întotdeauna, Rhyme decise că o făcuse destul pe gazda politicoasă și își coborî vocea pentru a-i spune: - Am o problemă, e ceva care mă deranjează. Cred că mă poți ajuta. Sper să poți. Îl privi precaut. - Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cineva așa la tine: verificam chestiile cele mai plicticoase pe vremea-n care eram sub un senior. Clienții aduceau fructe și chestii din astea în pungi de plastic și le scoteau din coș și le puneau pe bandă și arătau nerăbdători și să mă ia dracu’ dacă-mi amintesc ce erau jumate din ele. Mă iertați, doamnă Peters, da’ cum se cheamă fructu’ ăsta galben curbat, care stă-n ciorchine? No, glumesc la faza asta, da’ v-ați prins voi. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
țăcănit de tocuri înalte pe podeaua din lemn, nu vor fi nici petreceri până noaptea târziu, nici tropăieli de musafiri. Chiar a doua zi Leigh a scris cecul să plătească un acont, iar două luni mai târziu s-a mutat nerăbdătoare în noul ei apartament de vis, cu un singur dormitor. Avea o bucătărie renovată, o cadă uriașă și o vedere spre nord, destul de frumoasă, spre Empire State Building. O fi fost el unul dintre cele mai mici apartamente din clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi s-a părut întotdeauna cam ciudat..., spuse Emmy. Celelalte o priviră nerăbdătoare. Nu că era mare lucru. Nu făcea chestia asta când făceam dragoste sau mai știu eu ce, adăugă ea grăbită. Hai că începe să devină al naibii de interesant, spuse Adriana. Spune odată, Emmy, zise Leigh. — Păi, ăă... Tuși ca să-și dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]