3,664 matches
-
dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă așez la birou și aceeași liniște îmi înconjoară ființa? Și, totuși, aud nerăbdarea din mine; strigătul unei etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care trăiesc. O fi chiar noul prag al casei pe care l-am călcat, șarpele alb care îl protejează, arc peste cele două lumi, sau strigătul dorinței de a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vorbit câte vrei. Poezie, curaj, revoluție, boală. Mai priveam în jur. Pictură modernă. Mobilă veche. Scaune înalte. Birou greoi. Ne tot întrerupea telefonul. Prieteni, cucoane, tot felul de viitori debutanți... Pot continua, în locul tânărului. Aș găsi glasul său terorizat de nerăbdare, rupt în fiece moment și reîn nodat... pot povesti ce a urmat convorbirii din garsonieră, drumul pe străzi, cum privea poetul minijupele și orice amănunt în stare să-i trezească disponibilități. Dar partenera mea se află tocmai în celălalt capăt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu îngeri, în format mai mic, ale tablourilor greu de datat, uneori și de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să vadă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea mâinilor osoase, rapid zigzag, flăcări care tăiau, ca niște lame lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza că posedă suficiente date despre nou- venit. Apariția sa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În seria de autor „Norman Manea“ au apărut: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow - Un proiect Words & Images Vorbind pietrei Atrium Variante la un autoportret Vizuina Curierul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă. Se simțea mulțumit că va vedea tot și, ca să-și potolească nerăbdarea, se uită împrejur, căutând cunoscuți și prieteni printre zecile de fețe tăbăcite de război și schimonosite sub povara căștilor de oțel... Generalul stătea în dreapta, numai la vreo trei pași, ursuz, nemișcat. Mai încolo însă locotenentul Gross trepida fără astâmpăr, urmărind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Atâtea vorbe rusești știe... Pe urmă... Lumina rachetei se stinse și Bologa rămase mulțumit. La cinci fix, când începe să se subțieze întunericul, va porni... Mai are deci două ceasuri. Era atât de hotărât, că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet o scânteiere de ură. Ehei, strașnic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguranța notarului transformă mirarea lui Apostol într-o nerăbdare ascuțită ca briciul. ― Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei? zise deodată cu o sticlire în ochi. ― Eu, răspunse Pălăgieșu, trecîndu-și degetele prin păr și dezvelindu-și fruntea. Eu ce vreau?... Nimic... adică mai nimic!... Întâi să te văd și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întoarse la cancelarie liniștit și se așternu pe lucru cu o sârguință de om care și-a potrivit viața pe ore și minute. Numai din când în când zvârlea ochii pe fereastră, parcă ar fi așteptat pe cineva, dar fără nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în mână. Atunci Apostol se sculă de la birou și așeză tocul în călimară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales mireasă pe Ilona! strigă preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicită pe Apostol și-i lăudă pe Ilona că-i fată cuminte și... În glasul ei însă era atâta uimire, că Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre apă a înlemnit; a zărit mulți copii, cu cele mai inimaginabile defecte care se târau efectiv de la mare spre tabăra aflată la marginea plajei întinse și a crezut că visează urât! Făceau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a continuat... a uitat de fierătanii și tinerele de pacienți, părea că timpul o luase razna și se blocase; putea să acuze orice... marea necuprinsă, plaja pustie, vara încinsă însă mai ales capătul acela de lume și deodată cuprins de nerăbdare le-a propus, -Ne-am încălzit suficient! Hai să intrăm în apă să ne răcorim! Fetele i-au răspuns imediat cu chiote de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
milă. El nu putea vorbi. În rarele momente când își revenea îngăima ceva, se agita. Știa ce vrea, avea experiența atâtor ani. - Nu se poate! Stai liniștit și o să fie bine! Ochii lui negri o urmăreau obsedant și aștepta cu nerăbdare să se întoarcă înapoi. De câte ori era în tură trecea mereu prin salon peste vizitele obișnuite... o urmărea, o considera speranța lui în ceea ce ar fi dorit să facă... îi cerea implorator fără cuvinte să termine cu el. Blândă îl refuza
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Nu mai ține cont de nimic; nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pare fericită, parcă să-ți facă ție în ciudă. Și dacă se va hotărî să se mai gândească, speranța îți va umple sufletul și te vei gândi în fiecare zi la ea, căutînd-o șj cerîndu-ți scuze că o agasezi cu nerăbdarea ta, că ai reacționat ca un imbecil și că-ți pare groaznic de rău pentru ce ai făcut, spus și gândit. Și dacă se va întoarce, vei fi atât de fericit și te vei purta atât de frumos, făcând gesturi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
demnitari au mari dureri de cap, Cei din opoziție „șicane” noi le fac... Bruma de avere, ce au încropit-o „cu sudoare”, Trebuie s-o facă publică, să o declare. Deziderat Reforma administrației publice e un deziderat, De români, cu nerăbdare, așteptat. Ei vor o autentică și benefică schimbare, Nu doar o iluzorie cosmetizare. Dispute În „meciurile” dintre Palate, Cotroceniu-a-nvins la anticipate. Pentru remaniere, disputa-i ca la piață, Iar rezultatul mai plutește-n ceață. Militărie Președintele PNȚCD, foarte hotărât, „Milităria
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ceea ce eu mă sfiesc să spun. O relansare? La sfârșitul fiecărei veri, cam pe vremea aceasta, când lumina devine tot mai albă și mai rece, trăiesc un sentiment confuz, care amestecă adânca tristețe a terminării vacanței cu un fel de nerăbdare pentru ce va veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală și visare, care unește parcă toate verile, din toți anii vieții mele, într-un singur anotimp generic, mereu același, și care exprimă într-un fel singurătatea ființei mele. Vară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se sfârșea, nerăbdarea scăzuse, înlocuită în parte de tristețea despărțirii, poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se sfârșea, nerăbdarea scăzuse, înlocuită în parte de tristețea despărțirii, poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în locuri străine. Acum, Iahuben își făcea fără îndoială meseria în cazărmi, iar Mai-Baka fusese dus la peșteri ca să învețe meșteșugul de a clădi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
amestecă lumina și umbra. Marele Preot băgă de seamă și zise: - Înțeleg că ți-e ciudă de neputința ta; dar eu îți voi da altă povață decât cea pe care ți-a dat-o Tefnaht: nu e neputință, e numai nerăbdare. Omul înțelept poate să afle tot, și dacă nu el, atunci alt om înțelept sau altul. Știu că nu e de nici un folos pentru patima ta de a ști să te gândești că taina se va dezlega după moartea ta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine mânată de vânt și vâsle, alt mijloc nu mai rămânea decât asinul. Pe temeiul unui semn de recunoaștere, Auta schimba asinii de câte două ori pe zi, luând mereu alții odihniți. Drumul părea însă foarte lung, în asemuire cu nerăbdarea de a-l străbate. Niciodată Auta nu dormise atât de puțin ca în aceste unsprezece zile de când călătorea, cu toate că nu i-a dat nimeni nimic de făcut și nimeni nu-l mâna cu atâta grabă. Dormise numai pe apucate, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]