KorAP: Find »[drukola/base=nisip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...625 >

15,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut nimic altceva. Nisip și piatră, piatră și nisip. Un aer sufocant și un soare ca focul. Și vulturi. Zeci de vulturi ce zburau la mare înălțime, descriind cercuri ample, fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut nimic altceva. Nisip și piatră, piatră și nisip. Un aer sufocant și un soare ca focul. Și vulturi. Zeci de vulturi ce zburau la mare înălțime, descriind cercuri ample, fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de curenții de aer, ca și cum pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut nimic altceva. Nisip și piatră, piatră și nisip. Un aer sufocant și un soare ca focul. Și vulturi. Zeci de vulturi ce zburau la mare înălțime, descriind cercuri ample, fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de curenții de aer, ca și cum pentru ei, în acel moment, pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
poate să-și facă într-o clipă, cu ajutorul lor și a unui amplu jaique, o mică jaima care să-i ofere umbră, să-l apere de vânt și să mențină temperatura din jur constantă. Așezat într-o mică groapă în nisip, în cortul improvizat, dar rezistent, este în stare să aștepte să treacă orele cele mai călduroase ale amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se simțiră de parcă ar fi avut niște fiare încinse pe spate. Numărul nouă a căzut primul, cu toate că era un irlandez foarte voinic, și asta pentru că cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ceea ce însemna că toată dimineața fusese nevoit să meargă spre est, ceea ce însemna că soarele îl bătuse drept în față ore întregi. Ca și cum asta n-ar fi fost o tortură suficientă, razele soarelui se reflectau în milioane de fire de nisip, transformând peisajul pe unde trebuia să înainteze într-un soi de oglindă gigantică, ceea ce făcu ca pielea sa rozalie să se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda ochelarilor de soare, nu mai erau în stare să distingă altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai bine decât pieptul, fața sau ochii; și dacă aceștia din urmă nu sunt destul de închiși la culoare, incapacitatea lor de a se apăra este impresionantă. Pe numărul nouă nimeni nu-l avertizase că în Tenere nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
al înfrângerii, deoarece începură să aibă senzația dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță net superioară, a cărei putere depășea orice armată. Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
săi erau destul de demoralizați ca să încerce să-și schimbe în mod radical planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
încerce să-și schimbe în mod radical planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va avea impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
n-am vrut să ajung la extrema asta, dar mă tem că nu ne lasă prea multe opțiuni. Gacel îi făcu semn fratelui său să-l urmeze până la o mică ridicătură, de unde se putea cuprinde cu privirea întinderea roșiatică de nisip, își sprijini arma cu lunetă telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt nu răspunse imediat, deoarece se vedea că nu e obișnuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
țintă dinspre nord-est. Unii alergau, alții trăgeau ca nebunii, dar toți și-au dat seama imediat că erau destul de departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă viteza și rezistența animalului și îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
imposibil să-l oprească; și când, în sfârșit, nobilul animal se împiedică pentru prima dată, ajuns la capătul puterilor, nu mai erau decât vreo șapte sute de metri până unde începeau dunele. Atunci Gacel Sayah sări de pe cămilă, se rostogoli în nisip, se răsuci ca o pisică și, la rândul său, o luă la goană, străbătând cam două sute și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
rostogoli în nisip, se răsuci ca o pisică și, la rândul său, o luă la goană, străbătând cam două sute și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu ușurință. Au fost momente de lungă și zbuciumată tensiune, în care unui spectator neutru i-ar fi fost greu să hotărască pe cine să parieze. Beduinul părea mai agil și mai puțin obosit, obișnuit din naștere să alerge pe nisip, dar urmăritorii săi aveau o poziție mai bună și erau mai bine înarmați, deci era clar că nu voiau să-l lase nicicum s-o ia spre stâncile care l-ar fi apărat. Cu toate acestea, la câteva minute, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
a învățat multe lucruri. Tu erai încă mic și nu-ți amintești, dar, de câte ori vorbea, spunea ceva care să-ți fie de folos în viitor. Cel mai mic dintre frații Sayah făcu un semn ușor cu capul spre întinderea de nisip. — Se mișcă - spuse. — Era de așteptat. — Pe înserat or să ajungă la stâncile alea. — „Noaptea este prietena bună a tuaregilor, care-și înfig stelele în vârful sulițelor, pentru ca ele să le lumineze calea“ - spuse Gacel, evocând un vechi proverb din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici cel mai bun țintaș nu e în stare să nimerească un elefant de la zece metri. Niciodată n-am dat atenție acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
transmită, lăsându-ne astfel drept moștenire ceea ce este cu adevărat important când suntem obligați să trăim în deșert: experiența care ne ajută să nu ne lăsăm doborâți de soare, să nu înnebunim de sete și să nu fim îngropați de nisip înainte de vreme. — Îți promit că dacă scăpăm de aici am să ascult cu mai multă atenție proverbele. Atunci, ascultă-l în primul rând pe ăsta: „Dacă stai în cur pe nisip n-o să ți se rezolve problemele“ - așa că mișcă-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
înnebunim de sete și să nu fim îngropați de nisip înainte de vreme. — Îți promit că dacă scăpăm de aici am să ascult cu mai multă atenție proverbele. Atunci, ascultă-l în primul rând pe ăsta: „Dacă stai în cur pe nisip n-o să ți se rezolve problemele“ - așa că mișcă-te... Începea vânătoarea. Soarele îngădui ca ultima-i rază să se prelingă peste întinderea de nisip, ca apoi să-și ia rămas-bun de la vârfurile de piatră neagră și, aproape în aceeași clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
multă atenție proverbele. Atunci, ascultă-l în primul rând pe ăsta: „Dacă stai în cur pe nisip n-o să ți se rezolve problemele“ - așa că mișcă-te... Începea vânătoarea. Soarele îngădui ca ultima-i rază să se prelingă peste întinderea de nisip, ca apoi să-și ia rămas-bun de la vârfurile de piatră neagră și, aproape în aceeași clipă, se lăsă să cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
poată vedea, înălțându-și privirea, sute de rândunele zburând. Dar zburau numai vulturii. Zeci de vulturi ce coborau desenând cercuri din ce în ce mai mici, deoarece, în curând, pământul avea să se răcească și pentru ei se apropia ora ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui vapor uriaș ce se afunda în nisipul deșertului, și trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui vapor uriaș ce se afunda în nisipul deșertului, și trebui să admită că un bun trăgător postat acolo sus ar fi reușit foarte ușor să sporească numărul morților. Acei „munți“ triști, atât de prăpădiți că nici măcar nume nu aveau și abia atingeau două sute de metri înălțime, formau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
iepuri. Nu vă mișcați și căscați bine ochii! Timpul părea că se scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]