2,751 matches
-
asiste la comportamentul indecent al bărbaților care le însoțeau. Din acest motiv decizia de a se stabili la Versailles curtea regală a fost primită cu foarte multă căldură. în plus, Ludovic avea nevoie de o metodă prin care să țină nobilimea sub control. Iar ideea de a locui cu toții într-un singur loc era cel mai facil mijloc de a supraveghea fiecare mișcare atât a apropiaților cât și a dușmanilor săi. Ținând cont de faptul că în 1664 Versailles nu era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lumii talentul lor, prin creații nepieritoare; Poussin, Le Vau și Le Brun pictau; Mansard construia palatul Versailles. Un punct de referință pentru destinul societății secolului al XVII-lea o reprezintă evoluția burgheziei și intrarea într-un con de umbră a nobilimii. Această modificare a polilor de putere a început în anul 1600 și a fost încurajată de Richelieu și Mazarin, iar Ludovic al XIV-lea a continuat procesul început de aceștia. Regele încerca din răsputeri să minimalizeze puterea prinților de sânge
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
burghezia a reușit să ocupe o poziție tot mai privilegiată a fost oferit de schimbările economice. Prețurile au crescut gradat în timpul secolului al XVI lea, iar acest lucru a condus la scăderea prețului pământului - care era sursa de venit a nobilimii - și a favorizat comerțul - care era sursa de câștig a burghezimii. Mulți nobili sărăciți au acceptat compromisul unor mariaje cu persoane din pătura de mijloc a societății, urmărind bunăstarea economică personală, în detrimentul păstrării nealterate a originilor sângelui albastru. Mișcarea ascendentă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
instaurarea unui ritual bine stabilit, intitulat etichetă. Regele solicita marilor nobili să fie prezenți la curtea regală pentru a-i supraveghea îndeaproape. Aceștia acceptau să meargă deoarece considerau că este dreptul și privilegiul lor să o facă. Marea majoritate a nobilimii franceze nu trăia la Versailles. Numai nobilii care aveau rangul cel mai înalt rezidau la palat. Chiar și atunci când s-a atins cifra record de zece mii de nobili în suita regelui, aceștia reprezentau doar cinci la sută din nobilimea franceză
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a nobilimii franceze nu trăia la Versailles. Numai nobilii care aveau rangul cel mai înalt rezidau la palat. Chiar și atunci când s-a atins cifra record de zece mii de nobili în suita regelui, aceștia reprezentau doar cinci la sută din nobilimea franceză. Accesul la suita regelui se făcea prin rotație. Nobilii aveau dreptul să fie prezenți trei luni de zile, de două ori pe an. Celor mai privilegiați li se oferea cazare chiar la palat, în cele 220 de apartamente și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
forțați să călătorească zilnic dus-întors până la Paris. Pentru a-i ține pe nobili ocupați, regele organiza zilnic spectacole de balet, operă, teatru, partide de vânătoare și de trei ori pe săptămână aveau loc serile jocurilor de noroc. Ludovic nu permitea nobilimii ereditare să ia parte la discuțiile privind afacerile statului. Acest drept revenea burghezimii care, transformată în curteni, coordona problemele țării. Absența de la curtea regală însemna că persoana respectivă nu mai beneficia de favorurile suveranului. Regele avea o incredibilă memorie vizuală
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu serveau niciodată la masa regelui, decât în timpul călătoriilor. Familia regală era servită de persoane care nu erau nobili. Înainte, toți cei care îl serveau pe rege, precum majordomul, paharnicul,etc, etc erau persoane de rang înalt; dar, mai apoi, nobilimea a sărăcit și nu și-au mai permis să cumpere funcții înalte; și ele au intrat, datorită necesităților, în mâinile cetățenilor mai bogați, care puteau să le cumpere. Regele, Monsieur, Delfinul și Ducele de Berri aveau un apetit impresionant. Adesea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
explică în scrisorile sale punctul său de vedere privind această activitate:„Arta dansului a fost dintotdeauna recunoscută ca una dintre cele mai respectabile și necesare metode de antrenament a corpului. Este una dintre cele mai avantajoase și folositoare metode pentru nobilimea noastră și a celor care au onoarea să ni se alăture, nu numai în perioadele de război și în armatele noastre, dar chiar și pe timp de pace, în distracțiile oferite de baletul nostru.“ Jocurile de noroc erau o sursă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bibliografia finală. Cele mai multe lucrări fac trimitere la subsolul fiecărei pagini, astfel Încât cititorul interesat și avizat să poată afla imediat sursa unei anumite informații: 1. Marian Petcu, Tipologia presei românești, prefață de Ioan Drăgan, Institutul European, Iași, 2000. 2. Valer Hossu, Nobilimea Chioarului [Cu Un cuvânt preliminar de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Române], Baia Mare, 2003. Observații Subsolul paginii este delimitat de text printr-o linie orizontală, care ocupă o treime din lățimea paginii. De regulă, notele sunt culese
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
inocență În raport cu celelalte. S-a considerat astfel, În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fixat numai în mod excepțional în scris. El apare, în germene, în "Jurămintele de la Strassburg" din februarie 84350 și în pactul încheiat la 856 de Carol Pleșuvul cu "cei mari"51. În cea mai mare parte aceasta este urmarea reacției nobilimii, a influențelor pe care cruciadele le-au avut asupra organizării social-politice europene, în special prin normele Așezămintelor de la Ierusalim 52. Carol cel Mare a împărțit Imperiul între fiii săi, dar aceștia au pornit război împotriva lui, iar după moartea sa
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
produs efecte profunde și pentru că rex și regnum erau indivizibile, iar regulamentul dinastic pe care l-a adoptat în 929 a modificat succesiunea la tron (fiii regelui nu mai participau în egală măsură la tron): desemnarea succesorului, cu acordul marii nobilimi. Este un principiu mai mult decât german sau franc, este un principiu al succesiunii de dimensiune europeană. Perioada ottoniană este plină de realizări în sensul întăririi puterii și subordonării ducilor tribali. Infiltrarea membrilor familiei sale în stăpânirea ducatelor devine pentru
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
luptelor pentru învestitură și anarhiei interne. Politica de echilibru promovată de împărat 80 a fost rezultatul colaborării cu stările privilegiate: asocierea marilor principi la guvernare, promovarea în demnitățile ecleziastice a oamenilor săi de încredere din rândul ministerialilor și al micii nobilimi. În acest fel, Frederic I a reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. Pentru a dispune de libertate de acțiune în politica sa italiană, împăratul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
husită, clerul va ieși din rândul stărilor Dietei.97 În multe țări, de altfel, Reforma religioasă a determinat schimbări fundamentale în structura stărilor, a Dietei și în modul de reprezentare, chiar o separare pe curii ale catolicilor și protestanților. Starea nobilimii distingea între seniori (Herrenstand) și cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg, iar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg, iar în Bavaria alcătuiau o unică stare reprezentativă, împreună cu nobilii. Regula admisă pentru reprezentare prevedea obligația întregii nobilimi de a participa la Adunările de stări. Deosebirile persistau doar în privința modalității de convocare. În Saxonia și Prusia se făcea distincție între cei convocați individual, prin scrisoare (Schriftsässige), și cavaleri, care desemnau câte doi deputați de circumscripție 99. Orașele nu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
atitudinea diferită și de disensiunile ivite în rândul stărilor, pentru a menține un permanent echilibru și, în acest fel, unitatea propriilor teritorii, la fel ca și autoritatea proprie. Particularitatea intereselor și aici putem vorbi de dreptul războiului privat (Fehde) al nobilimii, de privilegiile orașelor etc. nu a împiedicat adoptarea unei atitudini comune pozitive, în favoarea unității teritoriului și împotriva puterii imperiale. Consecința a fost însă adâncirea diviziunii politice a Germaniei. În Prusia, dominația Ordinului Teutonic a împiedicat o lungă perioadă de timp
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu marca Brandenburgului (1411), iar mai târziu și ca principe elector, a modificat statutul politico-juridic din această provincie suverană. Lupta lui Frederic cu stările privilegiate este evidențiată și de efortul de a institui "pacea internă", prin care războaiele private ale nobilimii (Fehde) erau interzise, iar cavaleria era redusă la îndeplinirea obligațiilor militare. Și rezistența orașelor va fi înfrântă, în anul 1441, restabilindu-se astfel condițiile necesare pentru consolidarea puterii markgrafului. 3. Prezența europeană. Expansiunea spre Est Frontiera occidentală a Germaniei va
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
20 de "case", unele mai puternice și mai ambițioase decât altele, au făcut efortul de a se transforma în suveranități coerente, exercitând asupra întregii părți din teritoriu totalitatea drepturilor agregate de care urmau să se bucure cândva. Stopând ascensiunea micii nobilimi la limitele unor drepturi feudale inferioare, limitând ambițiile orașelor și ținând sub un control sever așezările rurale, cucerind față de Imperiu privilegiul (immédiateté), ele sunt în curs de a constitui mici state teritoriale, pe baza unei administrații din ce în ce mai expansive și centralizate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
catolic: el a oferit protestanților posibilitatea de a alege între convertire și exil. Desigur, Ferdinand jura să respecte acest document, care garanta libertatea religioasă a cehilor, dar nu-și va ține promisiunea. Tracasările și persecuțiile împotriva protestanților au provocat agitația nobilimii cehe. Ferdinand al II-lea, catolic convins educat de iezuiți, dorea revenirea Boemiei sub conducerea Bisericii Catolice. Incidentele care au avut loc între arhiepiscopul de Praga și luterani a determinat Consiliul Apărătorilor Credinței să convoace o Dietă, dar regele s-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
adoptat în interiorul țărilor lor un sistem de guvernare din ce în ce mai absolutist. Acesta este caracterul distinctiv al lungii domnii a lui Ludovic al XIV-lea (1642-1715)248. Sprijinindu-se pe miniștri competenți (Mazarin, Colbert, Louvois), regele și-a consacrat activitatea slăbirii puterii nobilimii, centralizării administrației, iar pe plan extern, expansiunii până la "frontierele naturale" ale Rinului (idee ce aparținuse lui Mazarin) și hegemoniei europene a Bourbonilor 249. De la reclamarea internațională inițială a recunoașterii ocupației de peste un secol a unor puncte importante precum Metz, Verdun
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
franceză 283: forțele burgheze elimină ordinea feudală; separația puterilor și drepturile omului devin garanțiile libertății și egalității tuturor cetățenilor. Revoluția franceză nu s-a extins în Germania. Dacă s-au desfășurat mișcări sporadice, care au vizat reducerea discrepanței privilegiilor dintre nobilime și burghezie, dacă marile spirite ale epocii au văzut în Revoluția franceză zorii unei ere noi, a lipsit totuși scânteia care să pună "focul pe praful de pușcă". Atunci când centralismul francez s-a pregătit pentru reîntoarcerea la monarhie, structurile federaliste
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
împărat: marele ducat Berg, administrat de Napoleon după plecarea lui Murat, și regatul Westfaliei, lipsit în 1810 de țărmurile sale de la Marea Nordului. În cel din urmă, introducerea sistemului napoleonian a fost complet, constituind pentru Germania un fel de "stat model". Nobilimea era nemulțumită din cauza pierderii privilegiilor, dar se consola acceptând funcții și onoruri. Burghezia a fost, ca și în alte locuri, marea beneficiară a transformărilor. Napoleon nu era decât protectorul celorlalte state ale Confederației, care au suferit anumite transformări, fără a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
regimul politic. După ce Marele Ducat al Varșoviei a fost oferit ducelui de Saxa, Napoleon a început și acolo procesul de reforme, calchiat după modelul francez. Întrucât nu se putea sprijini pe burghezie, aceasta fiind inexistentă, el a încercat să atragă nobilimea. În consecință, dacă reforma statului a fost aplicată, reforma socială a fost atenuată sau neaplicată. Perioada 1795-1815 se poate numi "Europa franceză"304 . După înfrângerea Prusiei, Napoleon a pregătit invadarea Poloniei și a Rusiei (1806), care se integrase "Blocadei continentale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în primul rând reprezentanții marii burghezii. Beneficiară a prosperității economice din anii 1850-1873, marea burghezie a devenit clasa dominantă în țările Europei Occidentale. Bancheri, mari oameni de afaceri, funcționari, magistrați, ofițeri superiori etc. constituiau un grup de mari notabili asemănători nobilimii prin condițiile lor de existență. Această mare burghezie s-a constituit în veritabile dinastii, precum Schneider și Krupp în industrie, Rothschild în domeniul bancar etc. Mica burghezie, cu venituri mai scăzute, visa la stilul de viață al marii burghezii. În
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]