KorAP: Find »[drukola/base=nord & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...1903 >

47,563 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special, în provinciile Shanxi, Shaanxi și Mongolia Interioară. Țițeiul și gazele naturale Rezervele de țiței și gaze naturale se găsesc, în principal, în nord-vestul Chinei, dar și în nord-estul și nordul țării și pe platforma

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special, în provinciile Shanxi, Shaanxi și Mongolia Interioară. Țițeiul și gazele naturale Rezervele de țiței și gaze naturale se găsesc, în principal, în nord-vestul Chinei, dar și în nord-estul și nordul țării și pe platforma maritimă din dreptul coastei sud-estice a țării. Potrivit Buletinului despre fondul funciar și resursele pe 2012, la finele anului 2011, rezervele de țiței identificate erau de 3,24 miliarde de tone, iar cele de gaze naturale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cele fotovoltaice și cele solare termice. China are bogate resurse de energie solară. Este destul de mare, iar suprafața teritoriului este adecvată producerii electricității pe baza energiei solare și construcțiilor luminate de razele solare. Podișul Qinghai-Tibet, Podișul de Loess, Podișul din Nordul Provinciei Hebei, Podișul Mongoliei Interioare și alte regiuni bogate în energie solară reprezintă două treimi din suprafața totală a teritoriului Chinei, țara având potențial de resurse pentru exploatarea și valorificarea de amploare a energiei solare. Potrivit ultimelor statistici, la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
milioane de KW, iar suprafața încălzitoarelor solare de apă va ajunge la 400 milioane de m2. Energia eoliană China are rezerve bogate de energie eoliană care se găsesc, în principal, pe pășuni, în regiunile deșertice și semideșertice aflate în nord-vestul, nordul și nord-estul țării, pe coastele estice și sud-estice și pe insulele din apropierea acestora. Din 2009 încoace, China a fost țara care a avut cea mai mare creștere a puterii eoliene instalate. La sfârșitul anului 2012, puterea eoliană instalată conectată la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sunt toate plante medicinale prețioase. Există și un mare număr de specii de flori. "Regele florilor", bujorul, este planta specifică Chinei, care are flori mari, numeroase petale și culori vii, și este considerată una dintre florile naționale ale Chinei. De la nord la sud, în diferite zone climatice, se găsesc păduri de conifere din zona glacială și temperată, păduri de conifere și foioase mixte din zona temperată, păduri de arbori cu frunze căzătoare și conifere din zona caldă și temperată, păduri de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
una din cele două specii de delfini de apă dulce din lume. Primul exemplar mascul capturat în 1980 în fluviul Yangtze a trezit interesul cercetătorilor în domeniu. China poate fi divizată în șapte regiuni în ce privește răspândirea faunei. Acestea sunt nord-estul, nordul, Xinjiang-Mongolia Interioară, Qinghai-Tibet, sud-vestul, centrul și sudul Chinei, astfel că, în condiții geografice diferite de la o zonă la alta, trăiesc diverse specii de animale. 4. Populația China este țara cu cea mai numeroasă populație din lume. Potrivit datelor statistice, la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pot ajunge în portul Chongqing. Capacitatea anuală de trecere într-o singură direcție pe acest sector a fost ridicată la 50 milioane de tone, iar costurile legate de transporturile companiilor au fost reduse cu 35-37%. Transportarea apei din sudul în nordul Chinei În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei din sudul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pe acest sector a fost ridicată la 50 milioane de tone, iar costurile legate de transporturile companiilor au fost reduse cu 35-37%. Transportarea apei din sudul în nordul Chinei În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei din sudul în nordul Chinei. Apa va fi transportată prin trei canale: de est, central

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei din sudul în nordul Chinei. Apa va fi transportată prin trei canale: de est, central și de vest. Acestea vor lega patru mari cursuri de apă ale Chinei fluviul Yangtze, Fluviul Galben, fluviul Huaihe și fluviul Haihe. În ce privește traseul de est, apa din fluviul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Acestea vor lega patru mari cursuri de apă ale Chinei fluviul Yangtze, Fluviul Galben, fluviul Huaihe și fluviul Haihe. În ce privește traseul de est, apa din fluviul Yangtze va fi transportată din orașul Yangzhou, aflat pe cursul inferior al fluviului, spre nord, prin renumitul canal Beijing-Hangzhou, care a fost construit în secolul al V-lea î.e.n. (Perioada Primăverii și Toamnei) și renovat în secolul al VII-lea e.n. (dinastia Sui) și în secolul al XIII-lea (dinastia Yuan) și prin alte canale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Există și o derivație care va pleca spre nord-est până la orașele Yantai și Weihai din provincia Shangdong. Pe traseul central a fost construit un canal care a plecat din lacul de acumulare Danjiangkou din provincia Hubei și a mers spre nord pe lângă linia de cale ferată Beijing-Guangzhou până la Beijing și Tianjin. Lucrările la principalele obiective de pe traseul central s-au încheiat la sfârșitul anului 2013. În vara anului 2014, locuitorii din Beijing vor bea apă din sudul Chinei datorită acestor impresionante

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în municipiul Shanghai. Volumul anual de gaze naturale transportate va fi de 12 miliarde m3. Investițiile pentru această conductă se ridică la 120 miliarde de yuani. Transportarea energiei electrice din regiunile vestice ale Chinei spre cele estice În vestul și nordul Chinei se găsesc bogate resurse de energie electrică, iar în partea de est a țării, unde se înregistrează un ritm accelerat de dezvoltare economică, este o mare cerere de energie electrică. Proiectul de transportare a energiei electrice din regiunile vestice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
păstrate nealterate, locuri în care frumusețea naturii se îmbină perfect cu creațiile umane, de-a lungul unei istorii ce însumează milenii. Răspândite pe o suprafață imensă, orașele Chinei au particularități diferite, în funcție de regiunile din care fac parte. Capitala Beijing în nord, centrul economic Shanghai în est, frumosul oraș Lhasa, cu accentuat specific tibetan în vest, orașul primăverii veșnice Kunming în sud, împreună cu multe alte centre urbane frumoase și prospere sunt importante repere pe teritoriul Chinei. Până acum, peste 300 de orașe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dar și pe versanții mai lini ai munților sunt hoteluri bine dotate și cu prețuri de cazare accesibile. Cele mai cunoscute orașe turistice din China Beijing Beijing, capitala și centrul politic și cultural al Chinei, se află în partea de nord a câmpiei Huabei, pe aceeași paralelă cu Roma și Madrid. Are climă continentală temperată, cu iarnă și vară relativ lungi și primăvară și toamnă scurte și uscate și o temperatură medie anuală de 11,8 grade Celsius. Beijingul are o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
stat chinez încă din Perioada Primăverii și Toamnei și a Statelor Combatante (770 î.e.n.-221 î.e.n.), iar în cea a dinastiilor Qin și Han și în cea a celor Trei Regate a fost unul din cele mai importante orașe din nordul Chinei. Beijingul a devenit pentru prima dată capitala Chinei în timpul dinastiei Jin. Ulterior, a fost din nou capitala țării în timpul dinastiilor Yuan, Ming și Qing, perioadă în care China a fost condusă de 34 de împărați. După proclamarea R.P.Chineze

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
această funcție, în cele mai multe dinastii și pentru cea mai lungă perioadă. Potrivit istoricilor, nu mai puțin de zece dinastii feudale au avut capitala la Xi'an-Zhou de Vest, Qin, Han de Vest, Avan-Zhao, Avan-Qin, Post-Qin, Wei de Vest, Zhou de Nord, Sui și Tang. Această enumerare demonstrează rolul important al Xi'an-ului în istoria Chinei, fără termen de comparație cu alte orașe chineze. Fiind una dintre cele mai importante patru capitale ale antichității, Xi'an este astăzi o destinație turistică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Tuojiang, cu apă mică și foarte curată. Această parte a orașului este înconjurată de un zid roșu, din cărămidă, ridicat de-a lungul malului. Cetatea veche, construită în timpul dinastiei Qing avea pe vremuri o singură ieșire, aflată în partea de nord, unde, peste un râu larg, se află un pod din lemn lat de numai câteva zeci de centimetri, practicabil și azi. Orășelul Fenghuang a devenit cunoscut și pentru că aici se află casa părintească a cunoscutului scriitor contemporan, Shen Congwen. Casa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
acestor locuri. Stâncile de aici sunt din piatră dură, potrivite pentru sculpturi, astfel că peșterile amenajate au devenit depozite de artă pentru mii de sculpturi și basoreliefuri. Construcția Grotelor Longmen a început în timpul domniei împăratului Xiaowendi din dinastia Wei de Nord (471-477 e.n.) și a durat peste 400 de ani. Pe o distanță de aproximativ o mie de metri sunt răsfirate de-a lungul văii peste 1.300 de grote, compartimentate în 2.345 de peșteri, cu peste 3.600 sculpturi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
realizări caligrafice, peste 50 de pagode budiste și peste 97 de mii de figuri budiste. Cele mai reprezentative ansambluri de grote sunt cele de la Binyang și Guyang și templul Fengxian. Peștera Binyang este o operă reprezentativă din perioada Wei de Nord (386-512 e.n) și a fost realizată de-a lungul a 24 de ani, aici fiind realizate 11 statui budiste de mari dimensiuni. Statuia principală este o creație de mare valoare artistică ce îl înfățișează pe Sakyamuni Buddha, cu o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
element distinctiv ochii care par să privească plini de înțelepciune și bunăvoință asupra pelerinilor care vizitează templul. Grota Guyang a fost realizată mai timpuriu, are cel mai bogat conținut și este una dintre grotele reprezentative ale perioadei dinastiei Wei de Nord. Are multe statui budiste, fiecare având inscripționată numele artistului, data și mesajul creației. Toate acestea reprezintă materiale prețioase pentru cercetarea și studierea caligrafiei și artei sculpturii din perioada respectivă. În grotele artistice de la Longmen este păstrată o mare cantitate de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în 30 noiembrie 2000, pe Lista Patrimoniului Universal, comisia de validare apreciind că grotele cu sculpturi budiste de la Longmen prezintă realizări plastice de o înaltă ținută artistică și de mare importanță culturală și întindere istorică, din perioada dinastiei Wei de Nord până în dinastia Tang (493-907 e.n.), aceste opere de artă reprezentând culmea artistică a sculpturilor în piatră din China. Munții Emei și Marea statuie de la Leshan Munții Emei se găsesc în partea central-sudică a provinciei Sichuan, în vestul Chinei. Sunt situați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-lea până la sfârșitul secolului al VI-lea e.n., budismul a câștigat mulți adepți în China. Atât oficialitățile, cât și populația contribuiau la construirea de temple și realizarea de sculpturi budiste. Grotele cu basoreliefuri de la Yungang, orașul Datong, provincia Shanxi, din nordul Chinei, reprezintă un patrimoniu cultural lăsat moștenire din această perioadă prolifică. Grotele cu basoreliefuri de la Yungang sunt localizate pe versantul sudic al muntelui Wuzhou, în Datong, provincia Shanxi. Excavarea acestora a început în anul 453, dar întreg ansamblul de sculpturi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă și a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influență profundă și durabilă asupra dezvoltării culturii Paleoliticului în partea de nord a Chinei. Vestigiile antropoidului cunoscut ca "Omul de la Beijing, de la Zhoukoudian" au fost incluse în decembrie 1987 pe Lista Patrimoniului Mondial. Orașul Lijiang Străvechiul oraș Lijiang din ținutul autonom Naxi-Lijiang, provincia Yunnan, sud-vestul Chinei, datează din prima perioadă a dinastiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
tavanul clădirii sunt desenate motive deosebite, iar construcția în ansamblu contopește stilurile arhitecturale ale naționalităților han, tibetană și naxi, având o mare valoare arhitectonică și istorică. Grupul de locuințe Baisha se află la o distanță de aproape opt kilometri la nord de orașul Lijiang. Între secolele al X-lea și al XIV-lea, aici a fost centrul politic, economic și cultural al dinastiei Song, pentru regiunea Lijiang. Locuințele sunt amplasate de o parte și de alta a unei străzi, poziționate pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]