4,483 matches
-
al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine -a unor creștini protestanți americani și germani . In anii 1853-1859 un grup de creștini adventiști americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranței )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa, pe locul unde astăzi se află liceul "Shevah - Mofet " din Tel Aviv. Din cauza vicisitudinilor , mai ales în urma uciderii unora din coloniști de către cete înarmate ale unor arabi din vecinătate ,așezarea nu a dăinuit. Între membrii ei care s-
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
cu înghet este de 127. Numărul cel mai mare de zile cu înghet aparține lunii februarie. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor însumează 580 mm. Grosimea medie a stratului de zăpadă variază între 825-40 cm. În timpul iernii sunt frecvente vânturile dinspre nord-est care ating uneori viteze ce depășesc 50 m/s. În această regiune fauna este influențată de relief și de climă, fiind caracteristică pădurilor de foioase. În pădurile din jurul satului găsim lupi, vulpi, mistreți, veverițe, șarpele de alun, mierla, cucul, ciocănitoarea
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
mai demult "Gârbova Ungureasca", (în , alternativ "Magyarorbó"), este un sat ce aparține municipiului Aiud din județul Albă, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 154), localitatea apare sub numele de „M. (Magyar) Orbo”. În afara satului, în direcție nord-est, pe această hartă este marcat un monument cu numele “"Mausoleum"”. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 867 locuitori, dintre care 840 români și 17 maghiari. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 830 greco-catolici, 20 ortodocși și 17 reformați
Gârbova de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300242_a_301571]
-
Fărău este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Fărăul este situat la 46°20' latitudine nord si 24°00' longitudine est, în partea de nord-est a județului Alba. Se învecinează cu comunele Noșlac, Hopârta, Șona și Jidvei. Peisajul natural este dominat de un relief colinar, deluros, întrerupt de crestele care au favorizat dezvoltarea unor abrupturi. Din datele scrise se atestă că localitatea Fărău există din
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
este situat în partea nord-vestică a județului Albă, în Munții Apuseni pe cursul mijlociu al Arieșului, cu o suprafață de 2.584,74 ha. În partea de vest-nord-vest satul Musca se învecinează cu Bistra, în nord cu satul Mănăstire, în nord-est cu satul Hădărău, AlbaHădărău, în est cu satul GeamănaAlbaGeamăna, în sud cu comună Bucium, iar în sud-vest cu Roșia Montană. Localitatea este situată la o distanță de 12 km de Baia de Arieș și 12 km de orașul Câmpeni. Descoperirile
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
luat ființă în anul 1950, Satul Musca se află situat într-o zonă relativ înaltă, în Munții Metaliferi, la poalele sudice a Masivului Vârșii Mari(1.282 m), fiind înconjurat de Dealului Muncelus (878 m) în est, Dealulul Bunalasa în nord-est, dealul Frunți în vest, iar în partea nordică de albia Arieșului. În general, înălțimile de pe teritoriul satului variază între 520 m la nivelul Văii Arieșului și 1.282 m în Masivul Vârșii Mari. Munții Metaliferi au înălțimi mici în jur
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
255 locuitori. Zona: Podișul Târnavelor - Terasele Mureșului. Ape: Mureș. Confluente: Arieș. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 140) localitatea apare sub numele de „Csúcs”. Satul este mărginit la est și la sud de o zonă de deal, la nord-est de răul Mureș, la vest de satul Copand, iar la sud-vest de satul Valea Ciuciului. Localitatea are legătură feroviară cu stația Gligorești.
Stâna de Mureș, Alba () [Corola-website/Science/300273_a_301602]
-
originar din localitate, victima a unui atentat pus la cale de extremiști de stânga, în Senatul României. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 154), localitatea apare sub numele de „Tompaháza”. În afara satului, la cca 1 km în direcție nord-est, pe această hartă este marcat un monument cu numele „Mausoleum”. Biserică Pogorârea Spiritului Sfânt a fost construită la începutul secolului al XX-lea în stil baroc. Pe fațada edificiului a fost amplasată inscripția:ANVL DOMNVLVI MCMX / INTRV MĂRIREA LUI DVMNEZEV
Rădești, Alba () [Corola-website/Science/300266_a_301595]
-
15 cal/cm2/luna. Temperatura maximă absolută: 37,4 °C; temperatura minimă absolută -16,5 °C. Precipitații medii anuale de 45,93 l/m2. Frumușeni, localitate situată pe drumul județean nr. 682, prezintă mai multe obiective importante. În partea de nord-est se gaseste "Fântână turcului", în formă circulară, căptușita cu piatră. Lângă fântână se văd urmele unei construcții străvechi, din cărămidă, lungă de cca 4 m și înaltă de 2 m, legate de fântână cu un mortar dur. Într-un sector
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
comunei a cărei centru de comună este Sâncel, afltă în limitele perimetrului administrativ este de 5135 ha, reprezentând 0,82% din suprafața județului Alba. Teritoriul comunei are următorii riverani: - la vest, comunele Lopadea Nouă și Bucerdea Grânoasă; - la est și nord-est, comuna Șona; - sud-est, comuna Valea Lungă; - la sud-vest, municipiul Blaj. Principalele căi de comunicație sunt constituie din Drumul Județean 107, și calea ferată, ambele făcând legătura cu municipiul Blaj și municipiul Târnăveni. Blaj-ul este un important nod de cale ferată
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
cantitate maximă de apă de 82 mm pe m2, fenomen imprimat de „caracterul de tip continental al ploilor”. Iarna precipitațiile solide căzute sub forma stratului de zăpadă ajung la grosime medie și persistă 60 de zile. Vântul predominant bate dinspre nord-est și dinspre sud-vest. Vântul sud-vestic reprezintă foenul, pornit în urma încălzirii și uscării aerului ce, coboară pe versanții estici ai Munților Trascăului. Vântul de nord-est se numește ,turdeanul” și bate rece în cursul toamnei. Clima blândă contribuie la crearea condițiilor optime
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
stratului de zăpadă ajung la grosime medie și persistă 60 de zile. Vântul predominant bate dinspre nord-est și dinspre sud-vest. Vântul sud-vestic reprezintă foenul, pornit în urma încălzirii și uscării aerului ce, coboară pe versanții estici ai Munților Trascăului. Vântul de nord-est se numește ,turdeanul” și bate rece în cursul toamnei. Clima blândă contribuie la crearea condițiilor optime de locuire a omului încă din zorii preistoriei, de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor. În 1759 trăia în mănăstirea de aici
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792. Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Primele urme de locuire au fost relevate recent de arheologul
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
város törtenete", vol II, p.II), in vechime satul era alcătuit din două părți: orașul, aflat în partea de sus a așezării de azi și care purta numele de Boros Megyer și satul, numit simplu Megyer, aflat în partea de nord-est, pe locul numit astăzi Săliște, unde până astăzi s-a păstrat toponimicul “la bisericuță” probabil locul unde atunci a fost biserica acelei așezări. Satul Măderat a aparținut domeniului cetății Șiria, urmând, în timp, destinul istoric al acesteia. În anul 1412
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
de comunicație rutieră (pe DJ 709 și DJ 792, la 41,6 km de mun. Arad, 5 km de Orașul Pâncota și 12 km de orașul Ineu, și este deservită de rețeaua feroviară (linia Arad - Brad). Comunele învecinate sunt: la nord-est orașul Ineu, la est Comuna Târnova, la sud orașul Pâncota, la vest Comuna Zărand, la nord Comuna Șicula, la sud-est orașul Sântana. Localitatea este amplasată în câmpia Crișurilor, în depresiunea Zărandului. La contactul câmpiei joase cu glacisul din estul localității
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
Diód", în germană: "Nussschloss") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 154), localitatea apare sub numele de „Diodváralya”. Localitatea Stremț este situată în partea de nord-est a județului, pe cursul inferior al văii Geoagiului, la 4 km distanță de orașul Teiuș. Localitatea se învecinează: la est cu orașul Teiuș, important nod de cale ferată; la nord cu localitățile Gârbova de Jos aparținătoare orașului Aiud și Gârbovița
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de 9 bărbați și două femei care însă au fost nevoiți să părăsească locul din cauza lipsei de apă. La 15 noiembrie 1960 guvernul israelian a însărcinat un comitet în frunte cu Arie Eliav să examineze posibilitatea înființării unei așezări în nord-estul deșertului Neghev și în zona Arad. la 31 ianuarie 1961 comitetul a ales definitiv locul pentru întemeierea noului oraș - la 3.5 km sud-vest de muntele Kidod, si a detaliat căile lui de comunicare și de aprovizionare cu apă. În
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
Arhimandritul. În centrul incintei se înalță, stăpânind împrejurimile și răspândind, ca o mireasmă, duhul marilor voievoizi și clerici, biserica, adevărată catedrală mușatină, zidită de Alexandru cel Bun între 1400-1402 și refăcută apoi de Alexandru Lăpușneanu la anul 1554. În partea nord-est a bisericii se află turnul clopotniță zidit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la 1498, cu un paraclis la etaj, închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. De clopotniță este lipit un adaos ce completează paraclisul lui Ștefan cel Mare
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de ceea ce poate fi motivat dintr-un punct de vedere lingvistic. Începând din 1990 noi evidențe arheologice provenind din culturile preistorice din nord-estul Europei au ridicat noi întrebări privind influența și expansiunea culturii gorganelor spre vest. Migrațiile paneuropene și procesul de „kurganizare”, în special a nu ar fi fost atât de importante pe cât le considera experta în preistorie Marija Gimbutas. Modelul unei „culturi
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Județul Botoșani a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Botoșani. Județul se afla în partea nord-estică a României Mari, în nord-estul regiunii Moldova. Județul cuprindea partea de sud a actualului județ Botoșani și partea de nord a actualului județ Iași. Se învecina la vest cu județele Suceava și Baia, la nord cu județul Dorohoi, la est cu județul Bălți, iar la
Județul Botoșani (interbelic) () [Corola-website/Science/301547_a_302876]
-
multe principate și câteva centre regionale: Novgorod, Vladimir-Suzdal, Halici, Poloțk, Smolensk, Cernigov ("Cernihivul din zilele noastre") și Pereiaslav. Locuitorii acestor regiuni au evoluat în trei mari naționalități: ucraineană în sud și sud-est, belarusă în nord-vest și rusă în nord și nord-est. În nord, Republica Novgorodului a prosperat ca parte a Rusiei Kievene, datorită controlului asupra rutelor comerciale de pe râul Volga spre Marea Baltică. În timpul declinului Rusiei Kievene, Novgorodul a devenit tot mai independent. Novgorodul era condus de o oligarhie locală. Principalele hotărâri
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
al importanței și independenței politice. Prin structura politică și activitățile comerciale, Novgorodul se asemăna cu orașele nord-europene ale Ligii Hanseatice, alianța prosperă care a dominat activitatea comercială din Barea Baltică între secolele al XIII-lea și al XVII-lea. În nord-est, slavii au colonizat teritoriile care aveau să devină mai târziu Principatul Moscovei prin cucerirea și asimilarea triburilor fino-ugrice care erau deja așezate în zonă. Orașul Rostov era cel mai vechi centru urban din nord-est, dar el a fost, mai întâi
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
-lea și al XVII-lea. În nord-est, slavii au colonizat teritoriile care aveau să devină mai târziu Principatul Moscovei prin cucerirea și asimilarea triburilor fino-ugrice care erau deja așezate în zonă. Orașul Rostov era cel mai vechi centru urban din nord-est, dar el a fost, mai întâi, sub sezeranitatea Suzdalului și mai apoi a Vladimirului, care avea să devină capitala principatului Vladimir-Suzdal. Datorită tot mai deselor incursiuni ale nomazilor turcici din "Stepele Sălbatice" în regiunea Kievului, s-a înregistrat o importantă
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
un teritoriu vast locuit de slavii de răsărit într-un stat puternic, dar instabil. După ce Vladimir s-a convertit la creștinismul ortodox, Rusia Kieveană a dezvoltat o structură bisericească și statală și o cultură și artă de sinteză bizantino-slavă. În nord-est, aceste structuri au fost adaptate pentru a forma statul autocratic rus.
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
kieveni. În cele din urmă, Rusia Kieveană s-a destrămat ca stat datorită luptelor armate dintre membrii familiei princiare care stăpâneau în devălmășie țara. Dominația Kievului a pălit din ce în ce mai mult, în folosul Novgorodului aflat la nord, a cnezatului Vladimir-Suzdal în nord-est și a principatului Halici-Volînia în sud-vest. Resturile Rusiei Kievene au fost cucerite de Hoarda de Aur a mongolilor în secolul al XIII-lea. Kievul a fost distrus. Principatul Halici-Volînia a fost până la urmă absorbit în Uniunea statală polono-lituaniană. Cnezatul Vladimir-Suzdal
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]