2,642 matches
-
expresia acestui membru nu se modifică. Prin urmare: formula 73formula 74 prin compararea acestei relații cu forma expresiei (1.17)se obține formula explicită a polinoamelor Hermite formula 75formula 76 Prin înlocuirea dezvoltărilor anterioare în relația (1.16) a soluției și ținând cont de notațiile făcute se obține formula 77formula 78 sau în forma explicită: formula 79formula 80 Expresia de mai sus (1.22.1) reprezintă o soluție a ecuației lui Schrödinger (1.2), transcrisă cu schimbarea de variabilă x→formula 81 (1.13), oricare ar fi valoarea de regulă
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
prin formula 83 partea spațială și prin formula 84 parte temporală a soluțiilor, atunci se poate scrie soluția scriindu-se prin expresia formală formula 85 (1.24.2). Soluția formula 83 (1.24) este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 81 respectiv în notația bra-ket (după Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 88 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (1.24.1) cu forma valabil pentru orice funcție de undă Prin urmare se găsește formula
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
Divergența unui rotor al "oricărui" câmp vectorial A este întotdeauna zero: Laplacianul unui câmp scalar este definit ca divergența unui gradient: De notat că, rezultatul este o cantitate scalară. Aici, ∇ este laplacianul care operează asupra unui câmp vectorial A. Folosind notația lui Feynman, se scrie simplu: în care notația ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului A. O idee mai puțin generală, dar similară, este aceea de a folosi "algebra geometrică", în care este implicată așa numita "overdot notation". Atunci
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
este întotdeauna zero: Laplacianul unui câmp scalar este definit ca divergența unui gradient: De notat că, rezultatul este o cantitate scalară. Aici, ∇ este laplacianul care operează asupra unui câmp vectorial A. Folosind notația lui Feynman, se scrie simplu: în care notația ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului A. O idee mai puțin generală, dar similară, este aceea de a folosi "algebra geometrică", în care este implicată așa numita "overdot notation". Atunci, identitatea de mai sus poate fi scrisă sub
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
primul factor (punctat) este diferențiat, în timp ce al doilea factor este ținut constant. În mod asemănător, în al doilea termen, primul factor este ținut constant, iar al doilea factor (punctat) este diferențiat. În cazul special în care A = B: în care notația lui Feynman ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului B. În notație cu punct deasupra: Gradientul produsul scalar a două câmpuri scalare formula 33 și formula 34 urmează aceeași regulă ca cea a produsului pentru o singură variabilă:
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
mod asemănător, în al doilea termen, primul factor este ținut constant, iar al doilea factor (punctat) este diferențiat. În cazul special în care A = B: în care notația lui Feynman ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului B. În notație cu punct deasupra: Gradientul produsul scalar a două câmpuri scalare formula 33 și formula 34 urmează aceeași regulă ca cea a produsului pentru o singură variabilă:
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
ani ai carierei sale. O făcuse și în timpul studenției, colaborând la revista "Izvorașul" editată între 1919-1941 la Bistrița, Mehedinți de către preotul și învățătorul Gh. N. Dumitrescu. În colecția revistei apar mai multe cântece culese și transcrise de Dan Moisescu în notație muzicală apuseană. În 1947 pasiunea sa pentru culegerea de folclor se materializează printr-o amplă „Culegere de jocuri, colinde și superstiții” din Făcăeni, Ialomița, al cărui manuscris îl va depune la Biblioteca Academiei șase ani mai târziu. Mai multe sute
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
Tiber", volum care a apărut în anul 2007 și în România ("O iubire la Tibru"), traducerea în limba română fiind realizată de Nora Iuga. În revista "Observator cultural", Gabriela Adameșteanu a scris o cronică apreciativă despre carte, remarcând acțiunea "alertă", notația "realistă densă", sugerând că volumul reprezintă "o meditație asupra existenței [...] care te învăluie de la început și te lasă pe gânduri la sfârșit". În 2008, i-a apărut cartea pentru tineret "Die Sache mit Zwille" ("Chestia cu Zwille"), dar și un
Jan Koneffke () [Corola-website/Science/323047_a_324376]
-
corală și cântece pentru copii. Culege circa 2000 de piese folclorice, texte și melodii, din aria de investigație a etnografiei și folclorului autohton, în principal din zonele Târnave, Țara Bârsei și Covasna. Elaborează studii și lucrări de muzica bizantină (în notație cucuzeliană și hrisantică), existentă în manuscrisele din Șcheii Brașovului, București, Iași, Craiova, etc. Participă activ la viața științifică muzicală și artistică din România.
Constantin Catrina () [Corola-website/Science/323392_a_324721]
-
un procedeu care permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care descriu comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Pornind de la forma ecuației cu valori proprii pentru hamiltonianul oscilatorului clasic Pentru simplificarea formei ecuației, se introduce o notație ajutătoare dată de relația această schimbare este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
se caută sub forma unde funcția formula 7 trebuie să se comporte astfel la infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 7 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 7 este o soluție, atunci și formula 10 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
unde funcția formula 7 trebuie să se comporte astfel la infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 7 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 7 este o soluție, atunci și formula 10 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că și formula 11 sunt soluții
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Ștefan Zweig, ciclul Domnițele române etc.). În 1934 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. Ca memorialist de război, Gane se remarcă prin sinceritatea notațiilor și accentul patriotic. Prima lui carte câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” o dedică tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din întâmplarea cea mare (1927
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
observabile reprezentate de operatorul hermitic formula 4 pe colectivul statistic astfel definit este Introducând în spațiul Hilbert o bază ortonormată oarecare formula 6 funcțiile de stare formula 7 vor fi reprezentate prin coeficienții dezvoltării iar operatorul formula 9 prin elementele de matrice Cu aceste notații, valoarea medie formula 11 devine unde Matricea de elemente formula 14 care sintetizează informația (stări posibile și probabilități) asupra colectivului statistic considerat, rezultată dintr-o măsurare simultană (în cazul general incompletă), se numește "matricea densitate". Ea este reprezentarea, în baza ortonormată aleasă
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
și probabilități) asupra colectivului statistic considerat, rezultată dintr-o măsurare simultană (în cazul general incompletă), se numește "matricea densitate". Ea este reprezentarea, în baza ortonormată aleasă în spațiul Hilbert, a unui operator formula 15 numit "operatorul densitate" sau "operatorul statistic". În notație operatorială, expresia pentru valoarea medie este unde simbolul formula 17 denotă urma operatorului pe care îl precede. Din definiția precedentă rezultă câteva proprietăți importante ale operatorului statistic: Dacă starea sistemului e determinată de o singură funcție formula 21 cu probabilitate asociată p
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
de 642 tone. Structura cristalină a azotatului de plumb solid a fost determinată prin difracție de neutroni. Compusul cristalizează în sistemul cubic, iar atomii de plumb cristalizează într-un sistem cubic cu fețe centrate. Grupul său de spațiu este Pa3 (notația rețelei Bravais), cu fiecare laterală a cubului cu lungimea de 784 picometri. Punctele negre reprezintă atomii de plumb, cele albe reprezintă grupările de azotat care se află la 27 picometri mai sus decât planul în care se află atomii de
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
demonstrează de multe ori egalitatea a două arii sau a două volume folosind metoda epuizării a lui Eudoxus, metodă folosită în Grecia antică, similară cu metoda modernă de trecere la limită. Deoarece grecii erau conștienți că unele numere erau iraționale, notația lor pentru numere reale era cantitatea Q aproximată prin două secvențe, una dând limita superioară, iar cealaltă limita inferioară. Dacă se găseau două secvențe S și I, cu S > Q și I < Q, și dacă cele două secvențe se apropiau
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
numesc și coordonatele "exacte" sau "actuale" ale punctului "P". Pentru a face distincția între coordonatele triliniare și cele actuale, este de preferat să notăm coordonatele triliniare prin "α" : "β" : "γ", iar cele acuale ale punctului "P" prin ("kα", "kβ", "kγ"), notație uzuală de altfel pentru un triplet ordonat de numere. De notat că, în general, centrul cercului înscris nu este același cu centrul de greutate, iar centrul de greutate are coordonatele baricentrice 1 : 1 : 1, acestea fiind proporționale cu ariile triunghiurilor
Coordonate triliniare () [Corola-website/Science/322597_a_323926]
-
cu "n" puncte pe latură. Echivalent, un număr triunghiular este suma primelor "n" numere naturale de la 1 la "n". Termenul din dreapta formulei de mai sus, termen format din două numere, "n" + 1 și 2 unul peste celălalt între paranteze, este notația standard pentru coeficientul binomial, și poate fi citit „combinări de "n" + 1 luate câte 2”. În această formă, numărul triunghiular "T" rezolvă „problema strânsului mâinilor”, adică dă numărul de strângeri de mână în cazul în care fiecare persoană dintr-o
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
fluid cu care va funcționa turbina majoritatea timpului). Parametrii luați în considerare la proiectare sunt: temperatura și presiunea la intrarea în grupul de trepte formula 2 și formula 3, respectiv presiunea la ieșirea din grupul de trepte formula 4 (în lucrările de specialitate notația formula 5 este rezervată presiunii de după ajutaje, presiune care nu intervine în relațiile de aici). La un regim diferit de cel de proiectare ("regim variabil"), debitul de fluid va fi formula 6, respectiv temperatura și presiunea la intrarea în grupul de trepte
Conul lui Stodola () [Corola-website/Science/322032_a_323361]
-
fantastică (Cartea lui Iosua), fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), tonul elegiac (Cartea lui Tobit), grațiosul (Cartea lui Rut), umorul ușor picant (Istoria Susanei). Caracterul emotiv al subiectelor, succesiunea incidentelor, bogăția sufletească a personajelor și înclinația povestitorului anonim spre notația psihologică conferă acestor povestiri o importanță deosebită în cadrul literaturii antice. De asemenea, cei 151 de Psalmi sunt adevărate culmi de lirism, de o deosebită intensitate a sentimentului, cu metafore foarte plastice, subiective, pitorești sau suave. Cântarea cântărilor este un poem
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
urcând până pe la începutul mileniului al doilea î.Hr. Poeziile descriu viața poporului, obiceiurile cotidiene și problemele sociale ale epocii (sărăcia, oprimarea din partea stăpânirii). Li Tai-pe (c. 701 - 762), poet al iubirii, a cultivat un vers elegant, grațios, în care finețea notației se îmbină cu puritatea sentimentului. Când tratează problematica socială, stilul său este grav și plin de forță. Dar cel mai mare poet chinez este Du Fu (712 - 770). Se remarcă profunzimea sentimentului, realismul viziunii și forța expresiei. Du Fu este
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
fi percepută ca material suplimentar, de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set de cursor, este utilizat ca un marker de navigare, similar cu semnul „Segno dal”. Acesta este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
Diferențele divizate înapoi sunt definite că: În continuare ne vom referi la diferențele divizate înainte, cele mai utilizate în practică. Pentru diferențele divizate înapoi, raționamentul este asemănător. Dacă punctele de date sunt valorile unei funcții "ƒ", uneori se scrie Câteva notații pentru diferența divizată a funcției "f" pe nodurile 'x", ..., "x" sunt următoarele: etc Pentru primele valori ale formulă 12 Pentru a face procesul recursiv mai clar diferențele divizate pot fi puse într-o formă de tabel Pentru n=1, evident. Pentru
Diferențe divizate () [Corola-website/Science/329870_a_331199]