2,809 matches
-
susținut și conștiincios sub înalte auspicii universitare, marcat de rezultate foarte onorabile. De când o cunoscuse pe Felicia, relația lor evoluase cu pași înceți, dar siguri. După ce fata ieșise din spital, prietenia dintre ei devenise din ce în ce mai strânsă, căpătând și o anumită notorietate în ochii celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cumva și el ar fi fost bătrîn!... 230 DANIEL BĂNULESCU fie antrenat personal, în această tevatură turistică, Adevăratul Pontif a fost substituit de o dublură profesionistă. - Cine era tipul? - Aa, se obținuse un angajament cu un actor de o anumită notorietate în epocă: Douglas Fairbanks. Închiriat de peste Ocean, crepuscul de carieră, pareză a brațului drept, întreținînd permanent iluzia că-și binecuvânta, din belșug, apropiații. Ia-l de pe vapor, rade-i mustățile de papițoi, deghizează-l, lipește-i, cu clei, tiara papală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamna pe care o tot cităm? Catherine Gore (1799-1881), prozatoare celebră În epoca despre care vorbim, Întrupare a viselor frumoase pentru orice tânără din Londra sau Paris. Fiica unui negustor de vinuri ajunge la nici 30 de ani În piscul notorietății pe două căi, una mai netedă decât alta: o căsătorie reușită cu locotenentul Charles Gore (viitor diplomat În Franța, care o propulsează În high life) și scrisul pe nerăsuflate. În fiecare an, câte un volum (roman, eseuri, memorii) aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi e ridiculizată afectarea, nu pot explica, toate la un loc, notorietatea amețitoare a lui Wilde. Unii istorici ai dandysmului - Giuseppe Scaraffia, de exemplu - cred că succesul lui Wilde se datorează și unui fapt extrem de banal: În Anglia acestui victorianism târziu și relaxat, Wilde are drum liber; posibilii săi concurenți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
măcar câteva pagini dandysmului vienez sau celui din Imperiul Austro-Ungar1. Sunt puse astfel În circulație o puzderie de nume, parte foarte cunoscute, altele familiare doar specialiștilor. Hugo von Hofmannsthal, Arthur Schnitzler, Leopold von Andrian sau Hermann Bahr au o mare notorietate și pentru că se propulsează pe scena publică printr-o solidaritate de grup - „Jung-Wien” („Tânăra Vienă”) care, ca școală de insurgență artistică, e chiar creația lor. Dar și deoarece, autori de limbă germană fiind, opera lor este degrabă tradusă În marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
totală (Beardsley) dispăruseră de foarte puțină vreme. Whistler, Huysmans și (oricât ar părea de ciudat) Jarry aveau să supraviețuiască cumpenei dintre secole doar câțiva ani. În schimb sunt În plină ascensiune cei doi frați Boulenger, Jacques și Marcel, prozatori de notorietate În epocă, dar mai ales arbitri ai eleganței și ai vieții mondene. În 1900 ei au În jur de 25 de ani; Proust - 29, Gide - 31, D’Annunzio - 37, Arthur Symons, prietenul lui Beardsley și discipol al lui Walter Pater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cum se face că Proust Îl descoperă uluit pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou, abia după ce Îi cunoaște pe câțiva mari dandy englezi? Pe Oscar Wilde, de pildă. În 1893 Montesquiou are 37 de ani, iar Proust 22, dar notorietatea contelui e atât de mare, Încât tânărului Marcel i se pare că În fața ochilor săi se află un veritabil monument istoric. Tot ce Îi dezvăluie contele (trecut aristocratic faimos, Înfățișare extravagantă, interioare luxoase, obiecte de preț, episoade picante din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Oxford, prin fascinația declarată pentru estetismul lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câtorva ani buni de memorizare răbdătoare, sfârșești prin a cunoaște pe de rost fiecare surata, fiecare verset din Coran, cânt învățătorul școlii te declară apt pentru Marea Recitare, treci dintr-odată de la copilărie la viața de bărbat, de la anonimat la notorietate. Pentru unii, acesta e momentul în care încep să muncească, pentru alții, momentul când au acces la colegiu, locul științei și al autorității. Ceremonia organizată cu acest prilej îi dă impresia tânărului fasiot că a pătruns în lumea celor puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comentariile, confidențele. Erau totuși și câteva lucruri neplăcute: astfel, pentru a merge de la castelul Sant’Angelo la noul palat al cardinalului Farnese, situat la mai puțin de o milă, am avut nevoie de aproape două ceasuri, atât de mare era notorietatea companionului meu. Dacă unele personaje îl salutau în trecere, altele descălecau pentru a începe cu el o lungă discuție între patru ochi. Odată scăpat, florentinul se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împrejurări ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se înfățișă un tânăr pictor. Se numea Manolo, mi se pare, și venea de la Neapole, unde dobândise oarecare notorietate. Nădăjduia să-și vândă tablourile înainte de a se întoarce în orașul său. Nu era lucru rar ca un artist să vină de departe pentru a-l vedea pe cardinalul de Medici, orice persoană care bătea la ușa lui fiind sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adunați acolo, într-o întâlnire a cărei existență, căzură ei de acord, va fi negată de fiecare din ei. Shapira și bărbatul din dreapta lui erau singurii care aveau posturi oficiale în mișcarea colonialistă. Bărbatul așezat pe scaun câștigase faimă și notorietate într-un alt mod, ca șef al intendenței în Machteret, organizația clandestină a evreilor, care a stat la baza mai multor atacuri teroriste asupra unor politicieni arabi și a altor persoane, acum mai bine de două decenii. Stătuse la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai mizerabil absolvent al unei facultăți de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei, de care fusesem Îndrăgostit odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îi asigura doar continuitatea în acțiunea pe care și-o propusese. Rămânea de văzut dacă poporul îl va putea urma, dacă munca sa va rodi. Evident, pentru cine îl cunoștea, Salazar se preocupa prea puțin de recompensă, de glorie, de notorietate, îi era cu totul indiferent dacă oamenii îl vor lăuda sau îl vor huli. Cerea, însă, încredere: nu pentru a trece cu izbândă un examen în fața națiunii, ci pentru a putea salva Statul - și aceasta cât mai era timp. Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nici asta nu putem afla din presă. Astfel, de pildă, în Adevărul din 14 decembrie, pe prima pagină jurnaliștii anunță că „în «agendele de lucru» ale vrăjitoarelor erau trecute și persona lități care nu călcaseră pe la ele, dar le sporeau notorietatea”. OK, se cheamă marketing. Doar că în articolul din interiorul ziarului apare întreaga listă a presupușilor „clienți”. Păi au fost sau n-au fost ? și dacă nu se știe, nu cumva e o problemă de deontologie profesională în a băga
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Găsesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
agerime a minții. Bădăranul cultivat atacă de obicei oameni importanți, cunoscuți publicului și chiar cu un mare prestigiu. În logica lor, o polemică între doi oameni îi situează pe aceeași treaptă valorică. Anonimii bădărani atacă academicieni, miniștri, președinți de state, notorietăți. Speranța supremă a bădăranului cultivat este ca cel atacat să răspundă, să-i combată mojiciile. Un eventual drept la replică îl situează pe bădăran pe o treaptă nesperată. Fără nici un efort, mojicia îl propulsează mai rapid decît ani mulți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pare că predominau rușii. Unde mai rămânea loc printre atâția ruși (și Shakespeare, Într-adevăr, era să-l uit) punea la grămadă avangardiști și o mulțime de cărți de poezie, contactând cele mai obscure edituri În căutare de autori de notorietate locală, scriitori modești cărora le stimula orgoliul organizându-le lansări pline de fast, cu recitări publice pentru care angaja actori profesioniști. Nu știu dacă recitările astea erau În beneficiul autorilor promovați de Cătă, despre actori având toți, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vinovat de viol, crimă, terorism, și abia apoi pe drept (?!?) i-a aplicat sentința la moarte. Oare cum s-a făcut Coranul vinovat de viol? Doar americanii știu, fiind majoritatea născuți în zodia gogomanului diliu. Acum păzea! Cică încurajat de notorietatea pe care și-a căpătat-o, pastorul s-a cam spurcat la procese și acum pregătește unul în care va judeca viața lui Mahommed. Poate mâine, poimâine, va judeca pe însuși Alah în numele justiției americane, tot atât de democratic. Păcat numai că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cărțile, semn al peren ităț ii lor, vor dăinui multă vreme, în ciuda și a altor încercări pr in c are trece cartea, iubita noastră carte. Tinerii nu mai citesc. Se scrie mult, dar tot mai mult fără respectarea calității, a notorietăților, auzi adesea. Și cu toate acestea sălile bibliotecilor înseamnă o îngrămădire a cititorilor, majoritatea tineri. Despre calitatea muncii lor, dacă muncă înseamnă încorporarea gândurilor lor în cărțile realizate, mi-a vorbit în termeni pozitivi recentul Salon internațional de carte românească
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
poeme „Este o descoperire în poezie” îmi preciza la 15 noiembrie 2007 expeditorul despre care aveam să-i aflu ocupațiile sale diverse: eseist, publicist, artist plastic (sculptură, linogravură, acuarelă, ceramicăsticlă și pictură), dar și poet, calități recunoscute prin atestate și notorietate, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Scriitorilor din România și nu numai. Un continuator al cvadropoemelor din perioada Evului Mediu și reluată mai recent de un alt încercat al poeziei - Kavafis, zice undeva Nicolas Blithikiotis
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei le au deja, culese la repezeală cu mijloacele el ectronice. Evident, spune autorul, lucrarea este incompl etă, și noi iam înțeles adevărul declarației, din ea lipsind persoane în activitate, cum ar fi apreciatul pictor Nicolae Ciochină și omul cu notorietate, poetul și prozatorul de valoa re Alexandru Tacu - Zeletin, sensibila și talentata Elena Petrima n, toți trei născuți la Burdusaci, dar și Lucian Vasiliu, poet valoros, un dotat și neastâmpărat om de cultură al Iașului care l a ad optat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Abby lucrurile erau mai clare: era o fată total răutăcioasă, răzbunătoare, răuvoitoare, care și-ar fi vândut propria mamă muribundă - sau s-ar fi culcat cu logodnicul prietenei ei - dacă asta ar fi ajutat-o să progreseze În carieră sau notorietate cu un centimetru. Dar de ce Elisa? Neștiind ce altceva să facă, Elisa Începu să chicotească și să-și bea șampania. Mă privi o singură dată - suficient ca să-mi dau seama că era adevărat - apoi se uită În altă parte, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
modei multidisciplinar, făcând trimiteri calificate la autori de referință din domeniile sociologiei, antropologiei, psihologiei și, de ce nu, din aria psihosociologiei. Referindu-se la perioada 1960-1990, numită "perioada fondatorilor", sunt aduse în discuție punctele de vedere ale unor sociologi de mare notorietate, precum Herbert Blumer sau Pierre Bourdieu, ale unor cunoscuți și recunoscuți lingviști, precum Ferdinand de Saussure și Roland Barthes, ca și contribuțiile din domeniul psihosociologiei, datorate profesoarei Susan B. Kaiser, de la "Fashion Departament at Mount Mary College" (SUA), care publică
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
i-a provocat să pună din nou în circulație ideile lui Sulzer. Aceste idei au fost elaborate într-un sistem nou, bine închegat, cu adăugarea de noi amănunte, de către Robert Roesler (1836-1874), filolog și istoric german. Lucrarea sa principală, de notorietate, din 1871, a provocat mare vâlvă și discuții pasionate în epocă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar azi este considerată "cu totul depășită" (I. I. Russu) și fără valoare lingvistică și istorică. El nu pornea de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]