6,770 matches
-
din case, vom țese viața în albul de mătase. Prea multe lacrimi înghețate-n lume, de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n ... Citește mai
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
din case,vom țese viața în albul de mătase.Prea multe lacrimi înghețate-n lume,de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară,acest cotidian televizat omoară.Prea multe se adună-n în obosite oase,ca niște zale grele ale unui cavaler medieval,care o viață întreagă a alergat după himere,acum prea obosit să se ascundă-n ele.Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute,țesute de un păianjen care nu ne minte
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară,acest cotidian televizat omoară.Prea multe se adună-n în obosite oase,ca niște zale grele ale unui cavaler medieval,care o viață întreagă a alergat după himere,acum prea obosit să se ascundă-n ele.Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute,țesute de un păianjen care nu ne minte,când construiește din cuvintele elipse,o lume fără moarte atârnată-n vise,cu prea multă iubire adormită-n ... X. CALEA
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
trăirile spuse și nespuse, așterne timpul cearcăne- n priviri. Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine, și câte patimi ai trăit pe ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
trăirile spuse și nespuse,așterne timpul cearcăne- n priviri.Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine,și câte patimi ai trăit pe ascuns,câte speranțe nu mai vin la tine,și câte inimi naive ai fi străpuns.Plecând, redevenim copacul obosit,spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit,fără să să cerem cuiva legământ.Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
substantiv feminin . 1. Dragoste față de bătrâni; 2. Perversiune constând din atracție sexuală față de persoane în vârstă.) Punct. Ei bine, sunt cazuri în care v-ați înșela. Despre un asemenea caz vreau să vă povestesc în aceste rânduri. Veneam de la serviciu. Obosit, stresat, dar plin de optimism gândindu-mă la ceaiul de eucalipt fierbinte pe care îl voi bea înainte de masă, în fața televizorului, ascultând știrile sau vizionând un film de acțiune. Ajunsesem în zona poștei vechi când mă aud strigat pe nume
BUNICUŢĂ LA TREIZECI ŞI DOI DE ANI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381852_a_383181]
-
la zvonuri, ca să afli în ce parte a orașului s-au adus cartofi! Bate străzile, în neștire, după o ceapă, un ou, o lingură de ulei etc.! Vino acasă cu plasele încărcate cu nimicuri, cu o gaură serioasă în buget, obosită și stresată, agățată de scara unui troleibuz care circulă după un program haotic, înregistrat în arhivele societății locale de transport la capitolul „top secret”. Ora 12. Trimite copiii la școală! Încropește masa de prânz din bruma de alimente pe care
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
cu pas ușor. Avea un fel de a se deplasa cu eleganță, chiar având problemele de sănătate atât de vizibile. Suspină, dar o întâmpină cu un zâmbet larg pe față. Abia atunci o observă și zâmbi și mama ei, mai obosit, mai firav. Se simțea atât de mândră când o lua de braț. Amiaza le surprinse pe toate trei mâncând înghețată asortată și discutând despre veștile aflate de la televizor. Trebuia însă să ajungă acasă, iar clipele acelea să rămână cât mai
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
piept. -Dacă așa spui tu... Și-apoi nu ești tu singura mea nepoată? Pe tine și pe Liviuț vă am, nu? -Hai, să intrăm în casă, bunico. N-am prea dormit în tren și nu știu de ce, pentru că eram destul de obosită aseară, așa că vreau să mai dorm puțin dacă e cald și bine în camera mea. -Bine, puișor. Mă bucur că ai venit. Eu până te trezești pregătesc ce știu că îți place mai mult, o sărută bunica. După ce intră în
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
să își întindă mâinile și să se cufunde în nori! Se simțea atât de fericită acolo sus, aproape de cer. Doar dorul de casă îi mai umfla pieptul cu câte un oftat. Se întorcea de la un curs organizat în Luxemburg. Era obosită, dar fericită pentru că se aflase pentru aproape o săptămână, într-un oraș european. Adora clădirile vechi, pline de istorie, iar aici se depuneau toate eforturile pentru a fi păstrată istoria. Un oraș atât de liniștit, de curat, de civilizat. Nu
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
mână uita să mai zboare. Acum e departe. Probabil își caută copacul ... Atâta timp am pierdut fără să aprind adevărata flacără a vieții. Am văzut ființe închizând ochii fără a-și defini ființa. Am observat bătrâni ce-și plecau trupul obosit mulțumiți, că au cules lumină nepieritoare. Eu am rămas undeva la o răscruce de drumuri. O clipă am lăsat-o să se înece în frumețea amăgitoarei deșertăciuni. O altă clipă am încercat să o învăț să urce pe stâncă. Aceasta
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
studiile încă un an, pe urmă s-a angajat, într-o toamnă ploiasă, ca asistentă medicală într-o localitate situată la aproximativ cincisprezece kilometri de localitatea natală. CAPITOLUL III FLOAREA MEMORIEI Era o dimineață umedă de aprilie. Întreaga natură părea obosită după ce o noapte întreagă a fost nevoită să țină piept norilor ce au atacat pământul inundându-l cu mărgăritarele văzduhului. O rază de lumină ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Partea de arhitectură o face el. - Când vă veți căsători poate te asociezi cu el. - Nu știm deocamdată nimic despre cum vor decurge afacerile. Deocamdată este bine așa cum este. - Voi știți mai bine. Hai să mergem la culcare, că ești obosită. Mai vorbim și mâine. - Ok! Și fiecare se îndreptă spre dormitorul său. Din cel al gazdelor se auzea ciripitul celei mici care vorbea cu tatăl său în italiană. Îi povestea pesemne ce-a făcut ea la grădiniță. Referință Bibliografică: ADRIANA
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
PACATE-fragment Carmen Suissa Conducea de mai bine de cinci ore și începea să se întunece. Era puțin obosită și regretă acum că era singură în mașină. De altfel nu mai avusese vești deloc de la Mike. În biletul trimis, îi spusese că așteptarea făcea ca lucrurile să fie mai interesante și ca atare n-o s-o sune în cele
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
a mers la drum cu tine în primul gângurit / poezia mea a început cu tine în aceleași brațe ce ne-au legănat străbătând cărări prin lume cu primul pas călcat / poezia mea a început cu tine trecând prin colbul vieții obosit luptând în rând cu tine pentru gândul nerostit. Citește mai mult poezia meaa început cu tineatunci când în lume am venitși-a mers la drum cu tineîn primul gânguritpoezia meaa început cu tineîn aceleași brațe ce ne-au legănat străbătând cărări
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
cunoșteau.Pentru ce și-ar frământa mintea? Existau atâtea lucruri mai importante! Era ultima vară pe care o petrecea în casa părintească, simțea asta. De aceea voia să colinde, să colinde tot ce pașii ei puteau străbate. Seara se întorcea obosită, adormea devreme, și cum nopțile erau calde, se culca cu fereastra deschisă. Își alesese o cameră intr-o latură a casei, unde fereastra da spre o uliță ce urca spre casa unui vecin mai izolat de restul. Ca prin vis
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
fie bine și toate așezate Când Ura și Minciuna sunt binecuvântate, Iar în lăcașuri sfinte domnesc fățărnicia Și preoții, exarhii sunt frați cu tâlhăria. Ne râde-o lume, frate, pe daci, pe noi ne râde, Biserica-mpărțită-i ca țara în partide... Obosit e câmpul, înrăit e omul, Nu se înfrățește ca-ntrecut cu pomul. S-a luat de mână cu Satana -om Care n-are țară- mamă, e un pui-dandon, Care zămislește să nască o boală, Să facă-o Moldovă mare, federală. Cum
DOR ŞI AŞTEPTARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380436_a_381765]
-
motiv că nu suporta mirosul lui de băutură, ea nu se mai culca cu el în pat, se mutase în alt dormitor. Într-o noapte se duse la ea rugând-o să facă dragoste cu el. -Lasă-mă să dorm, sunt obosită, și n-am niciun chef să mă culc cu tine, îmi repugnă. -Te rog- căzu el în genunchi, privind-o cu o expresie lamentabilă. Ea se sperie, niciodată nu se ajunsese la această extremă. Așa că acceptă să se culce cu
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
plecați la verii lor, era singură acasă. Era foarte târziu din noapte și ea continua să prepare diverse mâncăruri și prăjituri pentru paște. A doua zi trebuia să meargă la serviciu, nu mai avea când pregăti totul. Se simțea foarte obosită. Și nu simțea nicio bucurie că sosea paștele. De mult încetase să se mai bucure de altceva în afară de copiii ei, comorile ei, singura fericire. Se auzi ușa de la intrare, venea el, beat ca în fiecare noapte din ultimii ani. Își
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
de whisky în mâna, când, dintr-o dată, ascultând discuția telefonică a tatălui sau (din care el, personal, nu a înțeles nimic), a văzut-o pălind și trăgându-se puțin înapoi. - S-a întâmplat ceva, mami? întrebă Scot, alarmat. - Sunt puțin obosită, dragul meu. E vineri seara; n-aveți program, tu și Crisa? Parcă trebuia să vină la tine! - Nu, mamă, week-end-ul ăsta eu dorm la ea. Miranda ne-a închiriat un DVD cu extratereștri și vom petrece o seară super cool
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
în Bulgaria, în Croația să zicem. Tot explica el folosind fel de fel de argumente economico turistice. Ai hotel, masă asigurată, piscină! Ce să faci la Igeștiul acela? Să faci mâncare de dimineață până seara, apoi să spui că ești obosită și nervoasă că nu ți a priit nimic, că nu te ai odihnit? Nu am fost ani de zile, în fiecare vară doar la Igești? Să mergem și în altă parte, măcar să vedem cum e .Încerca Taty să o lămurească
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
citească măcar o rugăciune? - Știi bine că nici nu vrea să audă de așa ceva. - Da știu, totuși acum e în comă, nu mai poate spune nimic, puteai să-l aduci. - Nici nu mai știu pe unde calc, atât sunt de obosită, i-a răspuns Aneta în timp ce-și privea fica fără să o vadă. Femeie credincioasă din todeauna își crescuse copii cu frica de Dumnezeu până ce au mers la școala ce i-a învățat că acesta nu există. Pentru ea
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
fie bine și toate așezate Când Ură și Minciuna sunt binecuvântate, Iar în lăcașuri sfinte domnesc fățărnicia Și preoții, exarhii sunt frați cu tâlhăria. Ne râde-o lume, frate, pe daci, pe noi ne râde, Biserica-mpărțită-i ca tară în partide... Obosit e câmpul, înrăit e omul, Nu se înfrățește ca-ntrecut cu pomul. S-a luat de mână cu Satana -om Care n-are țară- mama, e un pui-dandon, Care zămislește să nască o boală, Să facă-o Moldova mare, federală. Cum
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
de o carte atât de ușor de lecturat datorită așezării „pe verticală a unor trăiri ce ar putea fi și ale mele, ori ale oricărui român. Autorul privește și redă imaginea societății actuale, decăzută din aproape toate punctele de vedere, obosită parcă de prea lunga tranziție în drumul spre un viitor incert (Capitolele „Bătrânii” și „I.O , ce poezie!”). Impresionantă este poziția autorului verticalitatea sa de cetățean onest ce a trăit o viața întreagă cu capul sus, cu demnitate. Ca jurnalist
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]