13,698 matches
-
cu umeri lați și cam rotunjiți, ceea ce îl făcea să pară adus din spate. Îmbrăcat elegant și comod, avea o înfățișare impunătoare, de boier. Ținea în mînă un baston frumos, cu care izbea trotuarul la fiecare pas; mănușile erau impecabile. Obrazul lui, cu pomeții ieșiți, era destul de plăcut, iar după culoarea și prospețimea pielii nu părea un locuitor al Petersburgului, Părul încă des, blond deschis, abia începuse a încărunți, iar barba lată și deasă, care cobora ca o lopată pe piept
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
trebuia să subliniez și altele. Dar totul mi se pare extrem de clar. În al doilea portret Dostoievski e și mai limpede, el vorbește textual, de masca lui Svidrigailov pe pămînt. Masca aceea care lui Raskolnikov îi pricinuise „totdeauna o mirare”. „Obrazul acesta frumos și uimitor de tînăr pentru vîrsta lui, era grozav de antipatic. Svidrigailov purta haine elegante, ușoare, de vară, dar mai ales îi era elegantă rufăria. Pe mîna stîngă strălucea un inel masiv cu o piatră scumpă...”. Ce mai
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
care părea șeful s-a întors spre ea, vădit interesat: “A, frumos oraș. În ce clasă ziceai că ești?”. Și apoi, fără să fi ascultat răspunsul ei: “ Dar unchiul? Cu el ai venit de la S.”? Tot sângele îi năvălise în obraji, pereții casei se făcuseră parcă transparenți, undeva trebuia să fie și unchiul, în curînd îl vor vedea toți: “Eu...” A intervenit mătușa L.: “De ce o întrebați pe ea, e doar un copil, știți bine că pe Gh. n-avea cum
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
neîndoielnic, la început, momente de intensă delectare, datorate artei lor desăvîrșite, precum și corozivității lor extreme. Dar această delectare va face loc curînd unei stări de inconfort, dacă nu chiar de jenă. „Tînărul ofițer”, „omulețul”, este „de specia ascaridelor, slab, cu obrajii supți, cu ochii vii și cu mișcări dezarticulate de paiață”, „nervos și dezordonat în mișcări” și are „pe lîngă geniul familiarității și al vulgarității ș...ț o volubilitate excesivă”, prin care acaparează conversația, instituie monologul perpetuu, o revărsare a mitomaniei
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
așadar, pe pragul strâmt dintre o viață fără savoare și abis. Bieți histrioni sau cabotini ai sinuciderii cu public, ei fac gimnastică (de înviorare?), zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
Cum să nu fi nădăjduit? Poate aveai să-mi apari în față, așa deodată, spuneam, nu puteai să te schimbi atât încât să nu te recunosc. Cum ai fi reacționat? Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după amiaza aceea de septembrie, am
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul lui Ștefan, care se înroșise, cum sta el nemișcat din cauza Luciiei. O iubea de multișor Ștefan, nici el nu știa prea bine de când, să tot fi fost vreo doi ani și o iubea nici nu știa de ce, dar îi venise
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
roșii, numai bune de ronțăit și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
în deceniile ceaușiste Adeluța publica inedite în străinătate. Dar poate că are ea oameni pe sus. Numai în românește se simte rarefierea... 13 februarie 1994 Un spasm cerebral! Durează 30 minute. Mi-au amorțit buzele, partea dreaptă a feței, fixitatea obrazului; limba pare că se zbate, trei degete de la mîna dreaptă sunt amorțite. Am văzut cu groază cum se instalează pareza (fiind chiar în fața oglinzii la baie, mă spălam pe dinți). Momente de panică și groază; mă întind în pat după ce
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
simțit cum venea pe la spatele meu, speram cu un cuțit în mână sau măcar cu un amărât de făcăleț sau cu farfuria. Orice! S-a apropriat de mine (eu am înghețat...) m-a luat în brațe, m-a pupat pe obraz și mi-a zis: “Saru’mâna pentru masă! Foarte bună ciorba. Să-mi dai și mie rețeta”.
O reţetă de ciorbă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19072_a_20397]
-
niciodată nu știu să răspund la ele. Există câteva variante de răspuns, care mai de care mai nefericită: 1. Varianta cea mai banală: “Bine”. E cea mai la îndemână, dar sună atât de stereotip și de penibil încât îmi crapă obrazul de fiecare dată când o folosesc. Îmi aduce invariabil aminte de niște întâlniri pe care le aveam, acum mai mulți ani, pe culoarele unei instituții, cu o colegă (de la un alt “departament”) cu care nu aveam nimic în comun, dar
“Ce faci?”. “Uite, tocmai am făcut caca”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19181_a_20506]
-
tot îți oferă ocazia să-l iei de fraier unul căruia nici măcar nu te-ai obosit să încerci să-i dai restul corect, de ce să n-o faci? Mi-a trecut prin cap să mă întorc și să-i bat obrazul, dar n-am trecut la fapte. Asta e, o să-l las să trăiască cu impresia că sunt mai prostuță, așa... Oricum n-o să ne mai vedem niciodată.
Și datoare, și cu banii luați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19224_a_20549]
-
ar fute în cur cu mâna ei! Sâmbătă, 22 martie 127.008 Oh, Doamne! Cum îmi bate inima! Ce zi! Ce noapte! Ce lume! Ce viață! Nici măcar cele 14 măști pentru revigorarea tenului pe care mi le-am trântit pe obraz nu-mi pot reda o față umană, nu mai zic de pilulele antiplâns și de alifia contra emoțiilor, care nu mai au absolut nici un efect. Dar mai bine să vă zic ce s-a întâmplat. Azi-noapte, pe la 2, 2 și
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Căci Tatăl, ce spune-n Scriptură și face! Cristos ți-este Prieten și Frate! Cu astfel de har, vei avea îndrăzneală, La Tatăl să-ți spui tot necazul Și nu vei mai da nimănui socoteală, Când El îți va șterge obrazul! Să nu uiți că toate își au câte-o vreme, Și plânsul și râsul aici, Chiar dacă azi sângeri și trupul îți geme, De Domnul să nu te dezici! Ridică-ți dar crucea, pornește pe cale, Dumnezeu te iubește nespus, Oriunde ai
DUMNEZEU TE IUBEȘTE NESPUS! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385253_a_386582]
-
zâmbet, fermecat, cu dragoste perlat Și-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine. Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită, Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadă Îmi vor scălda obrajii, iubirea lor va curge... Încremenesc geamătul durerii în tine, dor, Văd lumea poeziei tale cu claritate, Suferința mi s-a supus unei flori de bujor Și a înflorit pe chipul meu...eternitate! ... Citește mai mult Dorule, din cleștarul lacrimii de-
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
mi un alt zâmbet, fermecat, cu dragoste perlatși-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine.Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită,Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadăîmi vor scălda obrajii, iubirea lor va curge...Încremenesc geamătul durerii în tine, dor,Văd lumea poeziei tale cu claritate,Suferința mi s-a supus unei flori de bujorși a înflorit pe chipul meu...eternitate!... XXX. PSALM UCIS, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
înainta, Copile drag, ești susurul de apă, Ce-mi răcorește arșița din piept, Ești vis dorit pe-al amurgirii pleoapă Și împlinire-n tot ce eu aștept, De-aceea azi, copile-ți spune mama, Cu dor arzând, cu lacrimi pe obraz, Trăiește sfânt, la ce faci, ține seama, Să te ferești de rău și de necaz, Mult prețuiește-a mamei rugăciune, Pentru copii, căci Dumnezeu veghează, Dar nu uita, fă-ți partea ta în lume, C-atunci și El te binecuvântează
COPILUL MEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385272_a_386601]
-
în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a preschimbat în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
explicații La întrebări ce nu primesc răspuns Și mă afund adânc în aberații Când simt, că ai avea ceva de-ascuns. Am obosit, să fiu o inocentă Trecând din agonie la extaz, Atâtea toamne au lăsat amprentă În ridurile-adânci, de pe obraz. În clipa care trece-n veșnicie Veni-va vremea să mă odihnesc, Iubite,până-atunci îți spun doar ție: Am obosit,zadarnic să iubesc! Citește mai mult Am obosit, să mă mai cert cu tineși nu mai vreau reproșuri să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
scotocesc.Am obosit, să caut explicațiiLa întrebări ce nu primesc răspunsși mă afund adânc în aberațiiCând simt, că ai avea ceva de-ascuns.Am obosit, să fiu o inocentăTrecând din agonie la extaz,Atâtea toamne au lăsat amprentăîn ridurile-adânci, de pe obraz.În clipa care trece-n veșnicieVeni-va vremea să mă odihnesc,Iubite,până-atunci îți spun doar ție: Am obosit,zadarnic să iubesc!... XVI. HIPNOZĂ, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016. Hipnoză Într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AM SĂ TE CHEM Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AM SĂ TE CHEM Iubite-n taina mea am să te chem să vii Când lăcrimează luna pe obrazul nopții, Să te cuprind în clipa-mi și-n orele târzii, Iar nuferii să ne mângâie ceasul morții. Să vii iubite-n șoapta mea, te aștept Sub nuferii ce plâng tăceri nespuse, Să stoarcem iubirii ce-a murit un strop
AM SĂ TE CHEM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385283_a_386612]
-
care vine dacă nu are sub pernă o bluză roșie-a Elenei fularul Danielei o cămașă de-a mea. știu că mama ne duce dorul când plecăm știu că plânge pe ascuns ținând în brațe hainele noastre lipindu-le de obraz, mirosindu-le iar atunci sufletul îmi devine în piept o roată mare de foc în stare să topească toți ghețarii din lume. noapte de noapte mama-și așează cu grija cuibărită în gesturi hainele noastre sub cap să fie sigură
LĂCAŞUL CERULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385294_a_386623]
-
stoluri, V-a prigonit pustiul și cu iarna grea, Vieții plătind tribut, prin înspumate valuri. Eu v-așteptam ca să-mi aduceți, Un buchețel din florile de primăvară, Cu macii roșii brațele să-mi umpleți, Mătasea de porumb, să-mi mângâie obrazul iară. Și mai visam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Dar voi deschide fereastra sufletului meu, Să zboare
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
stoluri,V-a prigonit pustiul și cu iarna grea,Vieții plătind tribut, prin înspumate valuri.Eu v-așteptam ca să-mi aduceți,Un buchețel din florile de primăvară,Cu macii roșii brațele să-mi umpleți,Mătasea de porumb, să-mi mângâie obrazul iară.Și mai visam un colțișor din țara mea,Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul,Însă cuprind cu ochii minții tot ce este ea,Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Dar voi deschide fereastra sufletului meu,Să zboare
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
PLEC, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017. Și de-o să plec Și de-o să plec de lângă voi, Să plângeți când trandafirii se vor scutura, Să sărutați toți macii pentru mine, apoi Chemați vântul și-obrazul îmi va mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]