2,926 matches
-
singuratic, mărunt, jalnic și totuși plin de măreția personalității sale - sînt zdrobite Într-o clipă de acest Întuneric nestăvilit. Furnicarul uman fără număr și fără vîrstă se dezvăluie Într-o clipă În toată grozăvia sa neexplorată și ajunge să te obsedeze mai tîrziu În vis, chiar dacă n-ai văzut mai mult de cinci sau șase asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cercetări aprofundate s-a descoperit că mai există și câteva lădițe de roșii, pe toată planeta, nemodificate genetic și crescute în condiții perfect „bio". Sunt perfect de acord, numai că planeta asta a noastră este mare al dracului, iar cetățenii obsedați de sănătate sunt din ce în ce mai mulți. Până și chinezii! Dar există o speranță, metoda mea, pe care o voi breveta la OSIM. Metodă de producere a alimentelor „eco" în apartament. Vă rog să nu-mi furați ideea înainte de a o breveta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și n-am reușit! Dar știi ce-i ăla un hipocoristic? — Bineînțeles. Doar despre asta ți-am vorbit, nu-i așa? Avea dreptate. Era un autodidact În sensul bun aș cuvântului, dar mult prea legat de o singură problemă, prea obsedat de teoriile lui care i se păreau fără fisură. Era foarte sigur că numele meu venea, prin slavă, din greaca veche, dar dintr-un nume vag cunoscut În epoca clasică, Grigorios, care Însemna „cel care veghează“, deci „paznicul“, „santinela“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar nesemnificative, le pot provoca stări de criză acută. Dacă Manuela e ușor indispusă și trece pe dinaintea vitrinei unui armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat, surprinse pe stradă, o fac să își imagineze o întreagă aventură erotică. Universul acestor prime cărți ale autoarei, prin caracterul lor pretențios și luxos, și prin unghiul monden prin care e privit, se înrudește social
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
înclinat să-și viseze viața, în loc s-o trăiască, sentimental cu o sensibilitate bolnăvicioasă, care ajunge ușor jucăria susceptibilităților sale, cam așa arată ce e sub mască. Dar nu sunt sigur nici că mă cunosc, măcar eu, îndeajuns. De ce mă obsedează oare deșerturile? Doar fiindcă singurătatea a făcut parte mereu din destinul meu? Nu cred că explicația e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce ― m-am convins de asta de nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parte a timpului preferi să vezi filme decât să vorbești cu oamenii. Nu văd pur și simplu filme, am spus eu după o scurtă tăcere în timpul căreia am avut senzația că mă pregătesc să mă arunc în ape tulburi. Sunt obsedat de ele. Fiona aștepta să mă explic. — De fapt, un singur film mă obsedează. Probabil că n-ai auzit de el. I-am spus titlul și a clătinat din cap. Am fost dus să-l văd de părinții mei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pur și simplu filme, am spus eu după o scurtă tăcere în timpul căreia am avut senzația că mă pregătesc să mă arunc în ape tulburi. Sunt obsedat de ele. Fiona aștepta să mă explic. — De fapt, un singur film mă obsedează. Probabil că n-ai auzit de el. I-am spus titlul și a clătinat din cap. Am fost dus să-l văd de părinții mei când eram mic. Am ieșit din cinematograf la jumătatea fimului și de atunci am această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezleg cuvinte încrucișate. Am dezlegat rapid șase careuri și pe urmă m-am împotmolit într-un imens careu criptic care cerea folosirea de dicționare și cărți de referință, precum și un dicționar de sinonime. Nu-mi alunga gândurile de la ceea ce mă obseda, dar era mai bine decât să stau să nu fac nimic. M-a ținut în priză până la zece fără douăzeci, când am sunat la spital. Mi s-a dat la telefon o infirmieră care mi-a spus că Fiona arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
concediu de paternitate. Mircea ni se dedică nouă și o face cu naturalețe. Nu se numără printre acei bărbați care cred că, făcând asta, se lipsesc pe ei înșiși de ocazia de a-și da măsura în carieră, nu e obsedat să lase, cu orice preț, o amprentă de neștirbit a marelui său eu. Își dorește succesul profesional și muncește pentru asta. Dar nu ne aruncă pe noi în gura ambițiilor sale. Nici nu e preocupat să-și întrețină imaginea de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
epuizare... A lui, a ei... Faptul că Profesorul a întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale scriitorului însuși. P.H.L. părea multora un sentimental incorigibil și un pudibond. În secret, era obsedat de întrebări privind omul în genere, inclusiv conținutul senzațiilor provocate de instinctul sexual. Ceea ce mi se pare firesc la un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar, se întreabă P.H.L., cum poate (și adesea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cangrena din piciorul drept, Încetaseră durerile și odată cu durerile se dusese și groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu prea era curios În legătură cu ce-o să urmeze. Ani de zile Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat cât de ușor devine totul când ești obosit. Acum n-avea să mai scrie niciodată despre lucrurile pe care le ținuse pentru când ar fi știut destul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu putea să-și ia gândul de la Salix, acum, când el însuși lua parte la ceremonia lugubră dinaintea luptei. Nu-l băgă în seamă pe arbiter, care se apropia, alese la întâmplare pumnalul, nu se concentră la probatio armorum, fiind obsedat să și-l scoată din minte pe Salix și să se gândească la propriul lui corp, la mâini, la picioare... Știa că trebuie să se perceapă pe sine ca pe un tot unitar, puternic, cu trupul și mintea unite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apă și pământ, divine căi spre cerul mort. Pudoare Ce închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
par să moară Întruna (extrase dintr-o scrisoare trimisă patronului meu, În care ceream o mărire de salariu. Nu mi-a acordat-o, dar i-a plăcut scrisoarea. Mi-a și zîmbit). Ca să mă Întorc la sentimentul eternității ce mă obsedează mai ales În „Cuvinte Înainte”, consider că l-am putea avea cu o condiție, genialitatea. Dacă nu sîntem genii, și e imposibil să fim, fără copii devenim atît de morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o povestire poate fi ratată de o greșeală de ritm (iată!) Într-o frază, mai ales dacă are loc la sfîrșit, sau de o eroare de parafrazare, și chiar de punctuație. Fundamental, mă consider un stilist, și stiliștii pot deveni obsedați de plasarea unei virgule, de greutatea unui punct și virgulă. (...) Da, există și un astfel de animal ca un nestilist. Numai că nu sînt scriitori. SÎnt dactilografi. Dactilografi care Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani, că, după lozinca actualizată Nato ber alles, doar o fericită Întîmplare sau calcul supersecret uitat pînă și de cei care l-au inventat a făcut ca americanii să nu intre În război alături de Hitler, că și ăla era obsedat de experiențe. E atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu-se în fața casei, peste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vorbisem aprins, sincer, revelîndu-mi mie însumi anumite gânduri, pe care nu le întregisem pînî atunci. Harold mă privea surprins, amuzat, stânjenit. Nu avea ce să-mi răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentului alb", care mă obseda pe mine de atâția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbdător fiind să plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sta de obicei pe bancă sau la marginea apei, privind, cântând ușor, lăcrămând. Noi doi rămâneam aproape de ea și ne vorbeam mult, ne îmbrățișam în ascuns, ne căutam mâinile, făceam planuri. Maitreyi îmi spunea mereu, ca un leitmotiv care o obseda: ― Într-o zi ai să mă iei de aici, și am să merg în lume, ai să-mi arăți și mie lumea... Începuse să se gândească serios la fugă, mai ales că eu îi mărturisisem că am economii importante la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul trece, mi-am spus, (De atunci am învățat eu refrenul acesta, care mi-a ajuns mai târziu un adevărat leitmotiv al vieții mele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maria. Nu recunoaștem, dar fiecare din noi numai la asta ne gîndim: enigmatică și oracular-miraculoasă, cum prea bine spui, dar ce-a vrut să spună? - Eu recunosc foarte sincer, reluă Ieronim, că, oricât ar fi de absurd, enigma aceasta mă obsedează. Dacă a făcut vreo aluzie la trecutul mai mult sau mai puțin misterios al casei acesteia sau la trecutul familiei mele, nu mă interesează. Le cunosc toate câte s-au întîmplat și, deși le păstrez amintirea, nu mă interesează. Sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian. Încerca să ne convingă de gravitatea întîmplării. "Eu rămân occidental, spunea, eu am mitologia care mi-a fost ursită, dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..." - Bine, dar îl cunoaștem toți pe Adrian, îl întrerupse Lorinț. El e poet, și traduce tot ce se întîmplă în jurul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]