KorAP: Find »[drukola/base=ochelari & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...276 >

6,900 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul să debarce și să meargă pe jos până În sat. Șoferul opri motorul. —Luați-vă pălăriile, ochelarii de soare și apa, le comandă Lulu. Plus cremă pentru insecte dacă aveți. Țânțari mulți. —E vreo toaletă prin apropiere? strigă Roxanne. De gât Îi atârna ca de obicei camera. Da, da, acolo. Lulu arătă cu mâna spre marginea drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
adevăr fusese prins În urmă cu douăzeci și doi de ani și fusese acuzat de infracțiune minoră, amendat și eliberat condiționat. GNN Îl prezenta Însă sprijinindu-se de un gard de bambus, purtând obișnuita pălărie de safari, pantaloni scurți și ochelari de soare panoramici. În contextul dat, arăta ca un traficant de droguri expunându-și cu mândrie recolta. Această informație veni imediat după un alt material, Înjghebat În grabă de un producător isteț de la GNN, despre „triunghiul de aur al Birmaniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
chestia argintie sigur e o cameră digitală. Se grăbi spre ea și abia apoi o văzu pe proprietara Îmbrăcată În costum de baie Întorcându-se spre el și privindu-l cum se apropie. Chiar și cu pălăria aia imensă și ochelarii de soare care-i ascundeau ochii, tot era ademenitoare. Când Harry fu destul de aproape, ea Își Împinse În sus ochelarii, iar el Îi făcu scurt o reevaluare zeiței bronzate cu păr lung, ciocolatiu, dându-i nota 8 plus pe scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
costum de baie Întorcându-se spre el și privindu-l cum se apropie. Chiar și cu pălăria aia imensă și ochelarii de soare care-i ascundeau ochii, tot era ademenitoare. Când Harry fu destul de aproape, ea Își Împinse În sus ochelarii, iar el Îi făcu scurt o reevaluare zeiței bronzate cu păr lung, ciocolatiu, dându-i nota 8 plus pe scara dezirabilității sexuale - nu că l-ar fi interesat, dar un bărbat trebuie să-și mențină spiritul analitic ascuțit. Vizavi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
vedea bine. Piciorul lui păros se lipi de coapsa ei proaspăt epilată. Belinda de-abia se putu abține să nu râdă de trucul acesta evident adolescentin. Puse camera Între ei, iar Harry făcu ochii mici, alegând să nu-și pună ochelarii pe care-i avea În buzunarul cămășii. Pe ecranul minuscul apăru o imagine pentru ca apoi să fie asaltați de țipete și chiuieli, zgomotele șoselei și torsul motorului În timp ce obiectivul camerei Înregistra peisajul de pe fereastra unui vehicul În mișcare. —Hei, toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o voce de femeie, uitați-vă spre mine. Belinda puse camera pe o latură și dădu sonorul aproape la minimum. Așa e mult mai bine, spuse Harry. Scena cu fețele zâmbitoare ale turiștilor din autocar deja trecuse. Chiar și fără ochelari, Harry Își dădea seama că nu era un material filmat de un profesionist. Era un pic mai bun decât un film făcut de un turist Într-o excursie organizată de genul „un templu pe zi“. De ce i-l trimisese TV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
căpătară o aură bizară de déjà-vu. Zilpha remarcă privirea concentrată și preocupată a Belindei. Se poate? spuse Harry și, Înainte ca Belinda să apuce să-i răspundă, luă camera din mâinile ei și apăsă pe „rewind“ rapid și Își șterse ochelarii de citit. „Play“. Așa, uite-l, indicatorul familiar, și apoi toată lumea: Dwight, Heidi, Moff... și draga și iubita de Marlena! Ciudat, părea mai bătrână decât și-o amintea. Dar iat-o, lângă el, În China, el cu mâna În jurul mijlocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
știa pe toate, la fel și vârsta, meseria, caracteristicile fizice și numele rudelor fiecăruia. Cum a putut fi atât de proastă să nu-și dea seama mai devreme la ce se uitau? Nici măcar nu avea scuza că nu-și pusese ochelarii ca Harry. Nu mai contează, subiectul era acolo, În mâinile ei. Exclusivitate. Creierul Îi fu inundat de instincte de prădător, și vedea deja „cea mai bună știre“, un reportaj special extins, promovare rapidă la rangul de prezentatoare de știri sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
propriile gânduri și adevăruri, ca și cum ar fi fost o oglindă care putea reflecta astfel de lucruri. Cu toții aveau acele oglinzi. Acum, că Își părăsiseră trupurile, puteau auzi fără distorsiunile urechilor, puteau vorbi fără a-și mișca limbile, puteau vedea fără ochelarii de cal ai experienței. Erau portaluri deschise către multe minți, iar mințile zburau În suflet, iar sufletul era conținut de mințile fiecăruia. Știau că nu era firesc, și totuși era perfect natural. Au Încercat să găsească cuvinte care să descrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

rău, că nu puteam face nimic. În cameră era întuneric. Am verificat dacă nu cumva era tăiat curentul. Nu era tăiat. Ce ciudat! Deși lumina era aprinsă, în jurul meu se făcuse întuneric. Chiar mai întuneric decât dacă aș fi purtat ochelari de soare. I-am întrebat pe toți, dar mi-au răspuns: „Ce? Nu e întuneric!“. „Oare ce mi se întâmplă?» Mai târziu directorul general a venit și a întrebat: „E cineva care se simte rău?“. I-am spus că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fost unul dintre infractori. Cam atunci am început să mă simt ciudat. Pe la stația Yotsuya mi s-a făcut rău. La început îmi curgea nasul. Capul îmi era greu. Mi s-a pus un văl negru pe ochi, de parcă purtam ochelari de soare. Toate astea s-au întâmplat într-un interval scurt, una după alta. Am crezut că am făcut congestie cerebrală. Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva și, normal că m-am gândit la ce era mai rău. „Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Le-am spus că trebuia să merg sâmbătă la o nuntă. De-abia după două săptămâni mi-am recăpătat vederea. Oricum, și acum am probleme cu ochii. Conduc, dar pe timp de seară nu mai văd indicatoarele. Mi-am făcut ochelari cu dioptrii mai mari. Mai înainte, am fost la o întrunire a victimelor atacului și un avocat ne-a zis: „Cine are probleme cu ochii să ridice mâna, vă rog!“. Destul de mulți au ridicat mâna. Clar a fost din cauza gazului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cumpărat ziarul Nihon Keizai Shimbun, cu care a împachetat cele două pungi cu lichid sarin. Prima oară Tonozaki a cumpărat un ziar sportiv, dar Yokoyama a insistat că aveau nevoie de un ziar mai general. Și-a pus perucă și ochelari falși. La 7:39 Yokoyama s-a urcat în metroul (cu numărul B701) de pe ruta Ogikubo-Ikebukuro, linia Marunouchi, la stația Shinjuku, în al cincilea vagon din față. A înțepat de mai multe ori cu vârful umbrelei pungile cu sarin, acoperite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Spitalul Central al Forțelor de Autoapărare din Setagaya. M-au internat doar o noapte. M-au externat a doua zi, dar privirea îmi era încețoșată, contracția pupilelor a durat cam o lună. În această perioadă am avut senzația că purtam ochelari de soare. Nu știu dacă e din cauza aceasta sau nu, dar, după accident, dintr-odată, a trebuit să-mi fac ochelari. Apropo, mi-am amintit că, cu o săptămână înainte de atacul cu sarin, la intrarea de la Sakuradamon, pasajul care leagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
privirea îmi era încețoșată, contracția pupilelor a durat cam o lună. În această perioadă am avut senzația că purtam ochelari de soare. Nu știu dacă e din cauza aceasta sau nu, dar, după accident, dintr-odată, a trebuit să-mi fac ochelari. Apropo, mi-am amintit că, cu o săptămână înainte de atacul cu sarin, la intrarea de la Sakuradamon, pasajul care leagă linia Marunouchi de linia Hibiya, a avut loc un incident cu un obiect suspect plasat acolo. Am fost martor și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din cauza faptului că se oprise metroul, așa că am făcut același lucru. Erau câteva persoane, în casa de bilete și în camera de odihnă a observatorilor din stație, care se simțeau rău. Cam trei sau patru. Era și un domn cu ochelari care striga: Mi-e rău! De ce e întuneric? Nu pot să mă întind și eu undeva?» Am crezut că exagera. Mai sunt și oameni care au tendința să înflorească lucrurile. Așa mă gândeam. Nu știam exact dacă să plec sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
greu. Ochii îmi obosesc. Aveam impresia că până și forma ochilor mi se modificase. Mă gândeam că o luasem razna. Totuși, am senzația că în ultima vreme (după un an de zile) m-am mai liniștit. Nu mai folosesc deloc ochelarii pe care îi purtam înainte de atac. După aceea mi i-am schimbat de trei ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și sunt nevoit să mă întorc acasă. Mai e ceva, nu mai pot mânca macrou. Îmi plăcea foarte mult. După ce mi s-a întâmplat asta, fac urticarie de la el. Vederea mi-a slăbit. Poate că asta este din cauza vârstei. Port ochelari de bătrâni. Când încep să mă gândesc la fiecare lucru în parte, devin nervos. Pe cât posibil, încerc să nu analizez nimic în profunzime. Mai am și munca.... De exemplu, anul trecut plecam tot timpul acasă și nu puteam să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mă gândesc la asta, mă cuprindea frica. Visam frecvent și dormeam puțin. Și vederea mi-a slăbit. Pentru că îmi e greu să disting cifrele, cred că am probleme mari, însă nu mi-am făcut nici un control oftalmologic. Nu port nici ochelari, nici lentile de contact, dar simt că ochii mei nu mai au aceeași putere. Cam la trei luni după atac, dacă intram într-un loc întunecos, nu mai vedeam cu ochiul stâng. Nici în rest nu vedeam prea bine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am dus frecvent la spital până în octombrie. Și acum am momente când, dintr-odată, nu mai văd. Scriu ceva și mi se rupe filmul. Dacă mă odihnesc puțin, îmi revin. Ciudat. Nu din această cauză mi-a slăbit vederea. Purtam ochelari dinainte. Nu mi s-au schimbat dioptriile. Doar că nu văd câteodată. După externare mi s-a întâmplat de multe ori. Mă întorceam mai devreme acasă de la firmă pe la 16.00, 16.30. Sâmbăta și duminica stăteam întins în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație de greață și eram amețit. Nu mai vedeam bine. Cu sau fără ochelari, nu era nici o diferență. Nu mă puteam concentra. Totul era în ceață. Mă durea capul. Îmi pierdusem simțul orientării, nu știam încotro să mă îndrept. M-am gândit că, dacă mergeam în aceeași direcție cu toți ceilalți, aveam să ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de dinainte. Însă mai erau persoane în aceeași situație. Un bărbat l-a luat în brațe pe domnul Wada și-l întreba: «Vă simțiți bine? Vă simțiți bine?», dar el se lupta cu durerea, nu mai avea pic de valgă. Ochelarii și geanta erau trântite pe jos. Mai era și o femeie care stătea ghemuită. Imediat lângă Wada. O doamană cu părul lung. Mă tot întrebam ce se întâmplase, mă uitam când colo, când dincolo. Voiam să plec, dar metroul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
grave, prezentau aceleași simptome ca și mine. Am fost internat două nopți. Mi-au dat niște pastile pentru a-mi dilata pupilele, însă acestea mi le-au mărit prea mult și vedeam luminos. De aceea a trebuit să-mi fac ochelari. Problemele cu vederea m-au ținut o săptămână. În afară de asta, după ce m-am externat nu am mai avut alte probleme. Doar că mi-a revenit astmul. De aceea am și stat două nopți în spital. Asta m-a dat peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
zece minute. Nu am adormit la loc. Nu mi se întâmplă niciodată. La Takenotsuka am trecut la linia Hibiya. Pot să schimb și la Kita-senju, dar e prea aglomerat. În urmă cu șapte sau opt ani mi s-au spart ochelarii în metroul de acolo. Când să trec la linia cealaltă, toți mă împingeau din toate părțile. De atunci nu am mai pus piciorul acolo. La Takenotsuka ai șanse cam șaptezeci la sută să găsești un loc liber. Dacă mă așez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
zece, două ore și jumătate... a continuat așa timp de o lună și jumătate. După externare mi-au dat să iau somnifere, însă nu au avut nici un efect. Un alt efect al sarinului ar fi slăbirea vederii. Înainte, îmi schimbam ochelarii cam la trei ani, după atac trebuie să mă duc mult mai des la oftalmolog. Nu cred că o să mă vindec. La muncă îmi e greu să mă ocup de treburi mai migăloase. Mi-am luat concediu o săptămână. Medicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]