142,832 matches
-
teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul lui G. Dimisianu se desfășoară cu maximă eficiență generalizatoare este cel al revizuirilor. Ochiul d-sale vede penetrant și limpede, sesizînd notele esențiale care, dacă sînt neglijate, pot arunca întreaga chestiune în confuzie. Căci nu e un secret că există falsuri în domeniu, revizuiri-surogat pe tarabele unor conștiințe oportuniste, care n-au curajul a
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
labirintele tranziției, am scris un text pascal despre mai vechea mea pasiune, Andreea Marin. Acum, în preajma unui alt Paști, dar într-o lume care nu s-a schimbat aproape cu nimic, m-a mînat ispita din nou să trag cu ochiul la surprizele aceleiași dive care nu mai poate oferi absolut nici o surpriză. Pentru conformitate, iată cum se înfățișează, deja istoricizate, în preajma celei mai importante sărbători a creștinătății, Surprizele... Învierii Cu riscul de a fi trecut fără prea multe menajamente în
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
bine că am ieșit înainte să ne vărsăm mațele! Roșul acela era prea natural. Și acum personajele. Pe două dintre paturi stau două femei. O doamnă rubicondă, cam la 40 de ani, și o domnișoară mărunțică la trup care, în ciuda ochilor încercănați și a somnului chinuit, are un frumos chip brunet. O femeie în halat verde aduce niște cearșafuri ude pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile. La ieșire acceptă „resemnați” să li
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
acțiune se petrece în China, țară unde americanca (născută în Virginia de Vest) și-a petrecut tinerețea. Cînd te gîndești că Nadine Gordimer, și ea cu Nobel, a fost sudafricancă, îți vine să crezi că nu valoarea operelor contează în ochii juriului suedez, ci exotismul subiectelor. * În RAMURI (nr. 2-3), dl. Alexandru George semnează un articol care pe mulți îi va șoca. Intitulat modest, O propunere de discuție, articolul se referă la „mitul” țăranului român și al literaturii populare pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
Curtea Veche. Am asistat la nașterea celor trei copii ai mei. Prima mea fiică, Cecilia, s-a născut în orașul México în 1962. Mama ei, prima mea soție, Rita Macedo, era o foarte frumoasă actriță metisă, brunetă, cu niște imenși ochi migdalați și pomeți înalți. Începuse să filmeze Îngerul exterminator cu Luis Buñuel, atunci cînd medicii au avertizat-o ca are nevoie de odihnă: era însărcinată, iar nașterea urma să fie dificilă. De fapt, Rita apare în scena finală a filmului
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
un nume: atenția unui eminent epidemiolog mexican, doctorul Juan Sierra, care l-a redat, nu doar o dată, pe Carlos vieții creative. Carlos și-a împlinit traiectul său artistic cu înfrigurare, cu bucurie, cu durere, însă fără a se plînge vreodată. Ochii săi adînci, strălucitori uneori, absenți alteori, ne spuneau că durerea trupului fiecăruia e nu doar de netransmis, ci și inimaginabilă pentru ceilalți. Dacă nu ar fi reușit să o transmită într-un poem sau într-o pictură, durerea ar fi
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
trăi și mîine?”, se întreabă într-unul dintre poemele sale. Voi mai trăi și mîine? Nu știu să spun. Știu doar că nu voi dispărea făr’ să mă zbat. Odaia-aceasta-mi este centrul. Gîndul ascuns îmi este fuga. Cu ochii închiși, ca să ascult o temere pitită în tăcere, teama-mi care se sfarmă și devine răul necunoscut. Fie binevenit misterul. Dar felu-mi de-a răspunde, pe care nu-l știam, misterios chiar mă doboară. Atunci teama-mi nu are vreme
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
ale unor biserici mohorîte și vechi, zvonul de fiare ruginite al tramvaielor, forfota străzii Lăpușneanu... Dacă totuși ar fi evocat unele lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu 2 (un vechi imobil adăpostind numeroase apartamente, magazine, ateliere etc. și care, la origine, fusese hotel - celebrul Hotel Petersburg, intrat în istorie prin adunarea de la 27 martie 1848 a revoluționarilor moldoveni) avea o latură spre Piața Unirii
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
vorbea singură cu o limpezime extraordinară. “În mijlocul aleii de intrare, C-o eleganță simplă modelată, Se-nalță piramida-n sus, purtată De patru lei de piatră în spinare. Nenvinșii regi ai limpedei Sahare, Domesticiți de-o mînă inspirată, Păstrează-n ochi mîndria de-altădată Și-și poartă sarcina cu nepăsare.” (M. Codreanu, Piramida leilor) „Primul cuvînt pe care l-am rostit - își amintește Ștefan Cazimir - a fost, n-o să credeți, «cal»! Așa mi-a spus mai tîrziu mama și, de bună
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
bronz ale lui Hogaș, Negre și Stamatin din fața Liceului «Petru Rareș»: «Recunoștință și pioasă amintire». În vacanța de vară a anului ^52, Lucian Raicu, colegul meu de facultate, mi-a făcut o vizită de cîteva zile. El mi-a deschis ochii asupra valorii estetice a catrenului din gară, pe care altminteri n-aș fi surprins-o niciodată. Ceea ce nu știam însă nici eu, nici Lucian Raicu, era că respectivele versuri deșteptaseră, cu 21 de ani mai devreme, entuziasmul lui Geo Bogza
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
o explicație simplă: noutatea temei ori a stilului și factura neortodoxă, contrară tradiției sau modei. Cît de mult poate juca împotriva unui autor prejudecata, ne convingem dacă observăm că adesea comentatorul nu vede ceea ce nouă ni se pare bătător la ochi sau, mai bine zis, că nu citește aceeași carte pe care o citim noi. Astfel de cazuri sînt mult mai numeroase decît ne închipuim. În literatura română, ca și în altele. Cu puține excepții, recenzenții de la 1870 găseau că Eminescu
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
îndoiesc că acolo acel cineva știe totul, mă știe și mă scrie. Sînt un scriitor-păpușă, un scriitor panou. Sînt cel mai mare scriitor, renumit, viu, sînt peste tot și atît de inexistent... Scriu totul și nu scriu nimic“. Pentru un ochi avizat, fragmentul acesta, reprodus de pe prima pagină a cărții, e, în esență, un istoric al pozițiilor teoretice referitoare la actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea atunci pe lîngă noi
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
a întins pe o perioadă care a început în secolul VI î.d.Cr. pentru a atinge apogeul în secolul lui Pericles. Două principii caracterizează democrația în viziunea grecilor: libertatea (eleutheria) și egalitatea în fața legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legată democrația de egalitatea reală a tuturor cetățenilor în fața actelor normative emise de adunările legislative, încât isonomia a fost primul termen prin care grecii au denumit sistemul politic în care puterea este exercitată de tot corpul cetățenesc. Când Herodot
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
câștigarea de către PSD a alegerilor din 2000. Dar, pe lângă gestul incalificabil de a amenința politic, cele relatate mai relevă un fapt deosebit de grav, care ar trebui să-i dea serios de gândit președintelui PSD: partidul de guvernământ a devenit în ochii opiniei publice sinonim cu nesocotirea legii. Pe de o parte, potentații săi, “baronii”, se cred deasupra legilor și beneficiari ai unei imunități eterne, pe de alta, cetățenii simpli care, asistând la impunitatea de care se bucură baronii, asistând zilnic la
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
stea pe gînduri. Cîtuși de puțin! Sigur că plăcerea bahică se împletește teribil aici cu aceea a trasului pe sfoară, o diavolească plăcere care degajă în sine satisfacții mari. Binecunoscute la noi. Nici nu vă pot spune cum îi lucesc ochii lui Ilie Gheorghe, interpretul personajului Sir Toby, de cîte ori planurile lui sînt puse în aplicare, de cîte ori Sir Andrew îi crede toate minciunile sfruntate despre iubirea Oliviei. Apariția lui Nicolae Poghirc în rolul lui Sir Andrew este de
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
tot hazul. Numărul expresiilor schimbate de actor pentru a vizualiza mirarea, ofensa, supărarea copilărească, inocența tîmpă cu care înghite aiurelile și promisiunile lui Sir Toby pare să nu se epuizeze. E memorabil chipul lui aproape veșnic cu gura căscată și ochii dilatați la maximum, un Rică Venturiano surprins mereu în variate ipostaze ale ridicolului. Camerista Maria interpretată aici de Iosefina Stoia este un fel de mamașă, o codoașă bătrînă, bună la orice aranjamente, și ea ostenită de atîtea chefuri la care
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
nici pe cei doi tinerei frumușei, asemănători la chip, Viola și Sebastian, ci tocmai pe el, intendentul Malvolio, fără prea multe haruri date de cel de sus. Cititul scrisorii, în care un mușchi nu i se clintește pe față, doar ochii i se rotesc în toate părțile, îl face pe Malvolio să își schimbe, incontrolabil, cîteva locuri, poziții, ca un copil care are în mîini o jucărie mult dorită și vrea să epuizeze pe loc variantele de jocuri posibile. Nervozitatea celui
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
îi erau înțesate de volume și de reviste, sub braț ținea o ediție recentă din Balzac, cumpărată de la librăria din colț. Se instala pe un taburet reținut pentru el, comanda într-un scurt interval câteva păhărele de coniac, își plimba ochii umezi în jur, îl atrăgeau femeile frumoase și elegante. Și ele îl vânau însă, erau fermecate de chipul lui dizgrațios de maimuță, cucerite de retorica inteligentă care dezlega enigmele universului și ale istoriei imediate. Mai târziu un prozator argentinian Ernesto
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
păreri, de respectare a drepturilor omului - abateri prin care Rusia și lagărul socialist formau un obstacol în calea păcii și a progresului - scriitorul francez a continuat în anumite clipe de răscruce să aprobe brutalitatea și inechitatea taberei din stânga, să închidă ochii în fața ororilor. În viziunea lui devenită mecanicistă acuza America și Europa de Vest că sunt înțepenite în conservatorism. El se delimita orgolios și irecuperabil, nevoind să se compromită ca aliat al reacțiunii. Expertiza lui sinceră era pe alocuri profund falsă și ea
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Între lavabo și cabina de telefon se distribuiau articole prevăzute să fie a doua zi tipărite, se confecționau manuscrise, se semnau petiții de protest. Era izbitoare neglijența vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită „La Grande Sartreuse”. Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul de seducător al filosofului, ahtiat
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
prezidențial rămăsese aceeași, iar febrilitatea gesticulației nu pierduse nimic față de aparițiile anterioare. Și dacă totuși, observatorii atenți ai evenimentului remarcară un plus de entuziasm în verbul septuagenarului, acesta nu putea fi pus decît pe seama prim-planului obținut în fața premierului în ochii opiniei publice. Personajul cunoscut sub numele de cod „Arogantul” în intimitatea palatului Cotroceni era nevoit să se limiteze la a ocupa un loc în primul rînd al oficialităților, alături de discreția somnolentă a patriarhului, de plictisul mofluz al regelui și de
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
era nevoit să se limiteze la a ocupa un loc în primul rînd al oficialităților, alături de discreția somnolentă a patriarhului, de plictisul mofluz al regelui și de miștourile marinărești ale primarului general” (p. 64). Radu Paraschivescu privește în jurul său cu ochii lui Caragiale, dar lumea pe care o descrie este, uneori, aceea a lui Claymoor: înalta societate, protipendada, vîrfurile lumii politice și ale lumii afacerilor. Sînt descrise reuniuni simandicoase cu participare internațională, la care oamenii noștri dau de cele mai multe ori cu
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
prejudecăți, pe care o prețuiau atât de mult transcendentaliștii americani. „Am cumpărat cărți despre Thailanda pe care nu le-am citit. Le-am lăsat acasă, neatinse. N-am vrut să-mi influențez în nici un fel impresiile. Vreau să privesc cu ochii mei Orientul. Să îl miros. Să îl gust. Să greșesc. Probabil, să nu îl înțeleg. Vreau să-mi încarc sufletul. Cu tot ce voi vedea, cu tot ce voi simți, cu tot ce voi trăi. Atât.” Cu toate că o astfel de
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]