4,884 matches
-
ca să descopăr fapte, întâmplări, locuri, ființe dragi și trăiri din trecute vremi. Stratul de colb al uitării s‐ a tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, încât n-a mai avut timp să-și aducă omagiile. Replica lui Nobunaga fusese rostită cu o voce atât de limpede și înviorătoare, fără a manifesta nici o emoție deosebită în timp ce vorbea. Dar Ieyasu era puțin îngrijorat. Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen. În acel moment, capul său, de obicei, limpede era atât de obosit, încât trebuia să gândească din răsputeri pentru a nu face o greșeală. Făcând atâta caz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Masataka. Amândoi oamenii sunt ocupați cu aruncarea produselor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai multe, iar asta e tot. Sunt doar recunoscător că mă aflu acum cu Domnia Voastră și cred, cu toată tăria, că sufletul tatălui dumneavoastră, în cer, e mulțumit de această faptă. Am sentimentul că, în sfârșit, v-am putut aduce omagiile mele și că mi-am îndeplinit îndatorirea de vasal. Sunt fericit pentru prima oară de când am plecat de la Castelul Takamatsu. În aceeași zi, Hideyoshi îl invită pe Nobutaka să-l însoțească înapoi la tabăra sa din Tonda și, împreună, porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opera sa de-o viață era considerat acum terenul de consfătuire unde aveau să se discute modalitățile de a rezolva problemele clanului. La prima vedere, vasalii clanului Oda rămași în viață, care se adunaseră, susțineau că veniseră să-i prezinte omagiile lor lui Samboshi. Nimeni nu menționa faptul că primise scrisorile lui Shibata Katsuie sau că ar fi venit la invitația lui Hideyoshi. Dar toți știau că, nu peste mult, avea să înceapă o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la invitația lui Hideyoshi. Dar toți știau că, nu peste mult, avea să înceapă o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de asemenea, cunoscut tuturor. Nu mai trebuia decât să se anunțe public ziua și ora. După ce vasalii își aduceau omagiile lui Samboshi, nici unul dintre ei nu se mai întorcea în provincia lui de baștină. Fiecare avea mulți soldați în așteptare la reședința sa din cetate. Populația orașului se înmulțise enorm, ceea ce, pe fondul arșiței din toiul verii și al mărimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei cinci sute de arhați și cei trei mii de discipoli ai lui Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
una bună. În Luna a Zecea, Hideyoshi îi ceru împăratului să-i dea lui Ieyasu un rang mai înalt la curte. * * * În Azuchi, Seniorul Samboshi avea doar patru ani. Câțiva seniori provinciali veniseră să întâmpine Anul Nou, să-i aducă omagiile și să se roage pentru sănătatea lui. — Scuze, Senior Shonyu? — E, Senior Gamo, ce întâmplare. Cei doi se întâlniseră întâmplător în fața sălii mari din fortăreața principală. Unul dintre ei era Ikeda Shonyu, care fusese transferat de la Osaka, la Castelul Ogaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colan lung, care, pornind de la gât, coboară înfășurându-i șoldurile. Ca semn de ctitor ea ține în mâna dreaptă o pungă. Plasarea doamnei Ecaterina-Dafina, soția lui Eustratie Dabija, soacra lui Gheorghe Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trecînd, uneori, prin zeci de variante apar în prestigioasa colecție Inorog a Institutului European, prin grijă unui alt anglo-americanist, în stare, el însuși, de multe asemenea surprize (îl am în vedere pe un alt vechi coleg, Sorin Pîrvu). Un ultim omagiu pe care-l aduc acestor transpuneri și autorului lor este că îmi promit să le dezbat cu studenții, să le analizez și să le rescriu/retraduc, să le critic și să le laud în cadrul unui Curs special cu tematică potrivită
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
înghită apa mării... M-a părăsit spiritul epicurian. Să cad în brațele uitării, Cu valuri violente drept gorgan. Pentru mine să poarte marea doliu, Valuri rupându-se că un bici de apă. Tristețe să-mi fie adusă că un ultim omagiu... Să-mi mângâie trupul cu a ei sărată apă. Și nu mi-ar părea rău, Pentru că o secundă am zburat cu tine. Și nu mi-ar părea rău, Pentru că esența sufletului meu trăiește în tine.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93414]
-
și am plecat, fără țintă, prin căldura voalată. Doar că nu mergeam chiar fără țintă. De fapt, aveam o țintă foarte clară. Era mai mult decât ceea ce s-ar putea numi o retrospectivă a vieții mele în New York. Era un omagiu. Aici era locul de unde îmi cumpărasem sandalele de un verde-lămâie cu care fusesem încălțată în prima noapte în care m-am culcat cu Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala îi murdărise deja degetele. „Titlul de cel mai bun lăcătuș al Asociației. Omagiu conducătorului iubit. Sărbătoarea muncii. Fotograful emerit al Asociației. Educarea membrilor în spiritul eticii și echității socialiste.“ Pagina următoare. „Două decenii de la Congresul al Nouălea. Profesionalizarea și integrarea în producție a deficienților.“ Și mai departe și mai departe. „Relații de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din celelalte țări. Campionatul de fotbal al Asociației deficienților. Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să știe. Puse deoparte broșura, trase primul dintre ziare. VIAȚA NOASTRĂ, acesta era titlul, cu mari litere roșii, al Ziarului Asociației surdo-mutilor. Deasupra paginii: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“. VIAȚA NOASTRĂ. Organ a lConsiliului Asociației. Apoi, titlurile primei pagini. „Omagiu conducătorului iubit. Poem de slavă. Bilanț rodnic, exigențe sporite. Plenara Consiliului Central.“ Ridică privirea. Funcționarul nu zâmbea. „Încheierea Cincinalului, pas important în programul de edificare a societății multilateral dezvoltate, realizarea unei calități superioare a muncii și vieții oamenilor muncii. Conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără întrerupere de căldură și de musculițele care roiau în pădure, văicăreală pe care am interpretat-o ca pe un semn de infantilism și de prea multă grijă față de propria persoană, mai ales când venise acolo ca să aducă un ultim omagiu unui om care nu se va mai putea plânge niciodată de nimic. Dar să trecem peste asta. În ziua aceea nu conta decât un singur lucru, fără nici o legătură cu soțul lui Nancy sau cu vremea. Singurul important era Rufus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Da, ține minte. A fost după un banchet oficial la Palatul Poporului. Nu mai fuseseră intimi de ani de zile. Mao era în toane bune. Guvernatori din toate provinciile veniseră la Beijing să-i dea raportul, să-i aducă un omagiu. Lui, scena îi aminti de împărații care acordau audiență în timpul dinastilor de pe vremuri. Fiul Revoluționar al Cerului. Treburile mergeau bine. Toate provinciile orbitau în jurul Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
distanță de mai puțin de douăzeci de metri. Aici este locul în care împărăteasa se delecta cu spectacole teatrale. Mă așez pe tronul ei. E un jilț lăcuit în aur, cu un model înfățișând o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strigând: Eu am versiunea adevărată a testamentului lui Mao. Mao mi l-a pus el însuși în ureche. Dă nas în nas cu mareșalul Ye Jian-ying, în vârstă de șaptezeci și nouă de ani, care tocmai venea să-și aducă omagiul lui Mao. Cum poți fi martor la așa ceva și să nu faci nimic, mareșale? țipă ea. Mareșalul trece pe lângă ea și nu-i acordă nici un fel de atenție. Trupul tovarășului președinte Mao nici nu s-a răcit bine, și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]