18,249 matches
-
umorul și încă într-o formă pură. Glosele lui sunt și pe această temă de ținut minte. Humuleșteanul râdea de semeni, cum râdea de sine. El nu credea în vinovăția oamenilor. Râsul lui nu pedepsește, e "petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii." Umorul lui Creangă înseamnă voie bună, e gratuit. În micromonografia Ion Creangă, partea de analiză a operei are o altă pondere decât în cea despre Calistrat Hogaș, dată fiind și considerabila diferență de
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de plămădiri: dorințe omenești (ca niște cărbuni înroșiți se sting la venirea iernii sfîrîitul lor e viața mea Singură mai crește floarea virtuții departe de aici la marginea pustiei alt trup nu mai am și durerea e încă tînără Sangria Să te-nmulțești altfel
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
și eu am țipat de plăcere, era ca și când făcusem dragoste cu ea, mă contopisem cu ea pentru totdeauna, se spune că principiul crimei este ura, eu am ucis din iubire, din iubire nețărmurită care nu poate fi descrisă prin cuvinte omenești... Acum știam, acum știam, acum știam: trăisem senzația cea mai împlinitoare din lume, de abia prin în drăzneala acelui gest făcusem pasul suprem, mă definisem pe mine însumi în maximul potențialității mele, gustasem din elixirul fericirii!... În noaptea care a
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
noaptea care a urmat am avut cel mai odihnitor somn și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
monografii culturale, portrete de personalități, starea republicilor intrate în sfera comunistă, religie etc. Imaginile șeicariene sunt puternice, nu pot fi uitate ușor - de pildă statuia de aramă a zeului Baal care, înroșită la foc, deschidea gura pentru a înghiți ofrandele omenești, e comparată cu noul păgânism: "După două mii de ani de creștinism, credeam că a dispărut cultul lui Baal. Și iată că Rusiei Sovietice, noul Baal, i se dau sacrificii popoare întregi". Nu odată, Stalin este pus în linie dreaptă cu
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
personagiul, căpătând o puternică culoare locală, nu mai interesează dincolo de graniță. Creațiunea devine regională. Străinul nu o recunoaște, pentru că n-a întâlnit-o, n-a văzut-o niciodată. Trebuie, deci, prinsă puternic structura fundamentală a personagiului, cu ceea ce are etern omenesc, iar coloritul întrebuințat numai în măsura în care "omul de aici" se deosebește de alt om. Dacă însă "omul" în sine a fost prins în proiector, el este înțeles și dincolo de graniță, deși îl înfățișăm în alte haine decât acelea, pe care le
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
în măsura în care "omul de aici" se deosebește de alt om. Dacă însă "omul" în sine a fost prins în proiector, el este înțeles și dincolo de graniță, deși îl înfățișăm în alte haine decât acelea, pe care le poartă acolo." Observând "eternul omenesc", Valjan închipuie totuși situații care trimit la împrejurări, tipuri umane, reacții și mentalități care îi erau prea bine cunoscute. Ultima antologie din dramaturgia sa (apărută în 1998, la Editura Vremea, sub îngrijirea Despinei Vasilescu-Valjan, cu prefața lui Valeriu Râpeanu), cuprinde
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
titlul, este legată de modurile instituirii realului în text și cele ale reîntoarcerii textului în real. Prin urmare, este implicată aici o anume viziune asupra angajării scriitorului (implicit a criticului), o voce a cetății și înainte de toate o voce a omenescului. Iată-l pe Ion Pop spunînd: "în fața textelor, profesorul și interpretul e chemat să învingă o distanță în timp, să explice, să înțeleagă explicînd și să se înțeleagă pe sine însuși ca ființă umană prezentă într-un anume context istoric
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
cărțile pe foc, dărâmarea școlilor, moartea profesorilor, stingerea lămpașelor, topirea orașelor”, așa strigam odinioară, la jumătatea lui iunie, ca niște pițigoi, pe acoperișul blocului, la etajul zece sau în coliba făcută din pături, la parter, când ploua. * Lângă râu, celulele omenești se lipiseră într-un stup, apa era o preacurată groapă comună, căptușită cu limbile iubiților. Sărutul se preschimbase într-o crimă frumoasă, inimile își deschiseseră floarea de lotus din burtă. Pe Someș pluteau ghirlande de păpădii, bărbați cu brâuri portocalii
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
albastre din nori, nici iarbă măiastră din cer abia niște nebuni vitregi LUI VASILE lui Vasile Dan am să-i cânt la Arad, la o biserică, din pahar vrei tu, Dan Vasile, unul de lut ori numai ăsta, de gură omenească dar să nu uităm noi cumva... la tine, acolo, trebuie poate să-mi cânți și tu mie - o mie de versuri nu strică o prietenie pură cum bunăoară este și asta a noastră CU DOI IOANI poetului Ioan Matiuț La
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
comuniști (enkavediști) nu sunt decât niște ageamii. Prin această scenă, Bulgakov demitizează de fapt renumitul aparat de represiune din URSS, dar morala este cât se poate de clară: răul există nu fiindcă ar veni de la diavol, ci fiindcă tocmai făptura omenească pervertită de regimul totalitar conține germenele răului, care poate spori prin delațiune, fanatism, dogmatism etc. Mitologiei negre comuniste care construise în mentalul colectiv imaginea comisarilor omnipotenți și omniscienți, proiectați ca niște dumnezei pedepsitori, Mihail Bulgakov le opune o altă mitologie
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
care coexistă în mod nedrept cu bunele tradiții ale meseriei: pentru mulți traducerea pare un lucru simplu, la îndemîna oricărui absolvent de liceu cu un minimum de școlarizare în limbile străine. Că cineva traduce prost e un lucru natural și omenesc; tulburător e că o serie de edituri publică fără ezitare rezultatele unor încercări stîngace, pline de erori. Situația e cu atît mai supărătoare cu cît adesea condițiile grafice ale publicațiilor sînt excelente, acuratețea formei intrînd într-un contrast dramatic cu
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
dezgropa de sub ruinele unor jargoane moarte urmele unor imagini ce pot să fie încă vii. Iar cine va da la o parte impresionantul edificiu conceptual al acestor carcase lexicale, va vedea cum gîndirea filozofului, surpinsă în nuditatea ei cea mai omenească, se va dovedi o simplă potrivire de cuvinte în matrița unei foarte simple reprezentări mentale. În concluzie, cuvîntul este ruda săracă și neputincioasă a imaginii. Fără o imagine însoțitoare pe care s-o avem în minte, nici un cuvînt nu ar
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
tot felul... S-ar putea... s-ar putea... ca odată intrați în Nato, România bizantină să fie, de fapt, calul ei troian... Înaintând în acest mirobolant mileniu 3, nu ar fi exclus, ca treptat-treptat, cele mai puternice inamice ale istoriei omenești, Moscova și Berlinul, având fiecare la maximum ce nu deține cealaltă, și datorită unei logici cu neputință de priceput de cei ce gândesc numai în imediat; ...s-ar putea, prin urmare să se întemeieze o axă nouă, între nemți și
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii, orice gîndire e condamnată să moară
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
Noi nu vom mai fi, ele vor rămâne. în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
cu excepționalul eseu despre ,memoriile teatrului" (Actes Sud, 1987, București, Univers, 1993), care își va avea, peste ani, un pandant în inedita anatomie a Uitării, publicată în 2002. Prin însuși specificul său de artă vie, de artă întrupată de ființe omenești în fața altor ființe, fiecare purtînd cu sine o anume experiență și memorie afectivă, teatrul este totodată estetică și ontologie. De aceea, el își găsește împlinirea în ceea ce George Banu numește ,clipa locuită" - formulă care dă de altfel titlul uneia dintre
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii nu ar fi putut visa în veci. La
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
ca despre un ,diletant" cu ,chemare". Comentatorul său îi scoate în relief strădaniile de-a trece dincolo de obligațiile minimale ale măștii arborate, în direcția unei remodelări a personalității, a forjării unui ,caracter" care să justifice masca: ,Aservit principial acestui tip omenesc de fin diletant, decelabil în realitatea înconjurătoare sau imaginar, umanist, la nivelul cunoștințelor, dar cu discreție și chiar în taină, spre a nu-și trăda disponibilitatea, Mateiu I. Caragiale s-a străduit să se aplice modelului, credem că nu în
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
calm și de prosperitate, de solidaritate și de progres. Azi, când toată suflarea creștineasca aduce închinare Maicii prea blânde, Mariei, (8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului n.n.) astăzi, dinaintea preasfintei născătoare de Dumnezeu, cea care deschide calea de răcumpărare întregului neam omenesc, făgăduiesc solemn să închin tot gândul și toată faptă mea reconcilierii naționale. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"21. Dacă în anul 1996 s-a vorbit despre credință candidaților, peisajul din 2004 a fost diferit. Acum erau alți candidați, dintr-o
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
exact așa cum îi întâlnește; un context prielnic acestor întâlniri îl oferă cinele lui Stalin caracterizate prin belșug alimentar, durata lungă (începeau la 21 sau 22 și se terminau abia după 4 sau chiar 6 ore). Iată un exemplu de descriere omenească a unui important personaj politic: Acestea fiind zise, eu și Molotov am mers la toaletă, care era situată în subsolul vilei. Acolo se aflau câteva cabine și niște pisoare. Molotov începu să-și desfăca nasturii de la pantaloni încă dinainte de a
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
și am închis ușa" (pp. 192-193). De fapt, acest interes pentru dimensiunea umană a faptelor și evenimentelor istorice reprezintă un obiectiv central în Conversațiile cu Stalin, afirmat chiar din prefață: "Pentru început, am acordat o mai mare atenție dimensiunii psihologice, omenești a acestor evenimente istorice. [...] Pentru că trebuie să acceptăm că, indiferent cât de mult îl dezvăluim, adevărul despre oameni și relațiile omenești nu va putea fi niciodată altceva decât adevărul despre niște oameni anume, oameni prinși în miezul unui timp anume
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
central în Conversațiile cu Stalin, afirmat chiar din prefață: "Pentru început, am acordat o mai mare atenție dimensiunii psihologice, omenești a acestor evenimente istorice. [...] Pentru că trebuie să acceptăm că, indiferent cât de mult îl dezvăluim, adevărul despre oameni și relațiile omenești nu va putea fi niciodată altceva decât adevărul despre niște oameni anume, oameni prinși în miezul unui timp anume" (p. 16). Aceasta reprezintă o premisă metodologica importantă, căci îl situează pe Djilas în curentul unei tradiții intelectuale de factură ne-
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]