5,154 matches
-
expresii necesare ale legii, și deoarece configurațiile ulterioare puteau să cadă în cele mai diferite direcții, fiecare din ele depinzând în mod crucial de mici deosebiri în ceea ce privește stările antecedente, noi privim aceste efecte drept impredictibile în principiu (ca o proprietate ontologică a constituției probabilistice a naturii, nu ca o limitare a minților noastre sau ca un semn al statutului inferior al științei istorice), oricât de deplin explicabile ar deveni ele, cel puțin în principiu, după apariția lor, drept singurul rezultat actualizat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
metalogicii. Forța comprehensiv-interpretativă a ipostazei metalogice a gândirii se explică prin faptul că metalogicul nu este doar o logică a logicii, ci, în primul rând, o filosofie a logos-ului. Dând spirit și sens onticului, logos-ul se împlinește ca ontologic (ontologic), iar metalogicul, ca filosofie a logos-ului, nu mai este doar gândire-despre-gândire, ci mai mult, gândire-despre-ființa-care-gândește. Astfel, metalogicul atinge limita logicului și, în același timp, o depășește pentru că se constituie ca loc (topos) al filosofiei văzută ca ontologie fundamentală
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Forța comprehensiv-interpretativă a ipostazei metalogice a gândirii se explică prin faptul că metalogicul nu este doar o logică a logicii, ci, în primul rând, o filosofie a logos-ului. Dând spirit și sens onticului, logos-ul se împlinește ca ontologic (ontologic), iar metalogicul, ca filosofie a logos-ului, nu mai este doar gândire-despre-gândire, ci mai mult, gândire-despre-ființa-care-gândește. Astfel, metalogicul atinge limita logicului și, în același timp, o depășește pentru că se constituie ca loc (topos) al filosofiei văzută ca ontologie fundamentală, gândire
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mi-au spus. La fel cu Dante în Italia și Lope de Vega în Portugalia, marele Shakespeare în Anglia. Așadar sintagma "poet național" nu este o noțiune perimată, cum crede Manolescu. Naționalismul, în sensul bun al cuvântului, este o marcă ontologică. Vrem sau nu, suntem români, chiar dacă zicem că suntem europeni. Se face însă și multă speculație pe marginea acestui cuvânt. Imperativele politice ale lui Corneliu Vadim Tudor există, însă modul în care sunt puse în practică... Bănuiesc că, în Republica Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri" Revenind la tematica bășcăliei despre care ați conferențiat la Pogor, mie nu mi-a fost foarte clar dacă priviți bășcălia ca pe un dat ontologic, ceva "înșurubat" în genă, sau ca pe ceva dobândit. Eu cred că și una și alta. Sigur, este dobândită, fiind în definitiv vorba despre o adaptare la condițiile noastre istorice. În conferință eu pledam pentru bășcălia ca o soluție inventată
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
căruia nu se poate înțelege starea eului vizionar. Într-o fază secundă, intenționez să fac o distincție între eul creator și eul empiric, realități care, în contextul lui Blake, îmbracă forma unei diade: elemente contrastive, dar complementare ale aceluiași subiect ontologic. După identificarea acestora, pot trece la cea de-a treia etapă, vizând articularea eului creator blakean. Opinia mea este că reprezentarea de sine a artistului este cea de vates (simultan poet, profet și vizionar). Dar Blake nu se simte satisfăcut
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sau mai degrabă drept o sarcină. Trebuie să se concentreze asupra propriului sine și să dea un sens propriei existente" (Gusdorf, 1976, p. 323). Abia din acel moment, individul a fost liber să pună sub semnul întrebării atât statutul său ontologic, cât și diversele forme de autoritate cu care se confruntă. Desigur, trebuie luat în calcul și reversul problemei carteziene, care postulează că eul poate fi eliminat din ecuație dacă avem în vedere poziția empirica a unor filosofi precum Locke și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
text, n.m.)" (1933, p. 377). Acest argument kantian marchează o premieră în istoria metafizicii: pentru prima dată, eul, odinioară monolitic, este prezentat ca având un caracter dual. Totuși, intelectul nu poate furniza, de unul singur, un răspuns satisfăcător la problema ontologica a eului, iar verigă lipsa este descoperită de un alt filosof german, care sugerează că imaginația ar putea fi puntea de legătura dintre finit și infinit, dintre ceea ce vom numi, mai departe, înțelegerea empirica și înțelegerea vizionara a realității. Cel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mulțumește să sublinieze că subtilă conștiința de sine se trezește atunci cand eul stabilește o relație între sine și lume. Principiul primar al lui Fichte este simplu: "Eul se afirma pe șine" (1970, p. 97). Prin această, eul obține deplină libertate ontologica: Acela a cărui ființă sau esență constă pur și simplu în faptul că-și afirmă existența este eul ca subiect absolut (subl. în text, n.m.)" (1970, p. 93). În mod clar, modelul lui Fichte este inerent dialectic, fiindcă el concepe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
modelul lui Fichte este inerent dialectic, fiindcă el concepe realitatea eului în opoziție constantă cu non-eul, ultimul fiind real doar în măsura în care-l afectează pe primul (1970, p. 136). Limitările eului devin evidente în interacțiunile sale continue cu lumea. Astfel, statutul ontologic al eului se ambiguizează: "Eul este finit deoarece este supus unor limite, dar este infinit în interiorul acestei finitudini, deoarece frontieră poate fi extinsă din ce in ce mai mult, până la infinit" (1970, p. 228). Paradoxul care derivă din aceste considerații tot mai alunecoase este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
daca substituim "Geniul Poetic" cu "predispoziția pentru conștiința divină", care permite subiectului să atingă formă supremă de gnoza, intrăm în posesia tabloului complet al procesului descris de Blake și de Schleiermacher: eul în viziune este capabil să-și depășească limitările ontologice și să experimenteze realul nu din exteriorul, ci din interiorul existenței divine. Până acum, am încercat să evidențiez că ideea de "eu" nu este doar operanta, ci chiar indispensabilă în abordarea gândirii și a poeziei vizionare și că se poate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Faptul este un corolar al tezei că identitatea supremă (care este și finalitatea lui Blake din ipostază de artist vizionar) caută integrarea, nu insularitatea, astfel că ea se vede constrânsa să respingă tentativele repetate ale ego-ului de a submina unitatea ontologica primordială: "The Eternals said: What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai util instrument
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
divinitatea" (1998, p. 72). În continuare, se pot detecta similarități din ce in ce mai elocvențe: elementul urizenic ar putea fi pus în relație cu conceptul de "Selbheit" al lui Böhme sau cu cel de "Ichheit" al lui Schelling 44. Ambii termeni semnifică divizare ontologica, mai exact spus, separare de unitatea divină primordială și imposibilitatea accederii la viziune. Totuși, în urma unui proces de creație lung și adesea dureros, forța vizionara este aptă de a substitui puterea ego-ului: "O Saviour pour upon me thy Spirit of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
preț, chiar cu acela al anulării eului. Concret, în Jerusalem, eul, Isus, trebuie să se sacrifice, astfel încât ego-ul, Satan, să dispară. Fiindcă, sugerează Blake, ego-ul, ca întrupare arhetipala a erorii, nu poate exista în sine; el dobândește o vagă extensie ontologica doar în relația dialectica pe care o dezvolta cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare și eroarea odată cu el. Dacă pe lectorul circumspect l-ar putea miră amestecul dintre planurile creativ și religios, subliniez aici, pentru a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unde Hölderlin exprimă doar o dorință (nutrita, ce-i drept, de o conștiință romantică puternică), Blake exprimă ceea ce pretinde a fi adevărul incontestabil (de aici și utilizarea indicativului prezent). Poziția ultimului, în care axiomele estetice și religioase fuzionează pe scara ontologica, o depășește net pe cea a primului. După ce m-am axat asupra naturii și funcțiilor complexe ale eului blakean (implicând distincții de natură metafizica, ontologica, estetică, vizionara), am ajuns la capătul primei părți a investigației mele poetice. În continuare, discursul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și utilizarea indicativului prezent). Poziția ultimului, în care axiomele estetice și religioase fuzionează pe scara ontologica, o depășește net pe cea a primului. După ce m-am axat asupra naturii și funcțiilor complexe ale eului blakean (implicând distincții de natură metafizica, ontologica, estetică, vizionara), am ajuns la capătul primei părți a investigației mele poetice. În continuare, discursul va fi centrat asupra analizei factorilor inductori ai viziunii, care-i permit eului să experimenteze și, ulterior, să estetizeze viziunile la care are acces. Partea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este o putere transcendență, izvorând din elemente exterioare eului. Sunt două ipostaze ale inspirației: una în care furnizorul inspirației rămâne necunoscut sau nemenționat de recipient și alta în care acesta dobândește un statut distinct, chiar dacă incert din punct de vedere ontologic 51, precum este cazul diverșilor agenți supranaturali: Dumnezeu, îngeri și diavoli, sfinți și profeți, spirite ale unor persoane decedate și muze. (Voi enunța și trata, în subsecțiuni separate, fiecare caz în parte.) Este la fel de important să amintesc aici că, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
într-un conflict aprins cu filosofia abstractă, fiind echivalata cu "the Divine Body of the Lord Jesus" (E: 148). Plângerea lui Albion descrie această funcție creatoare specific umană drept "Divine Body" (E: 169). La un moment dat, imaginația devine receptaculul ontologic al tuturor componentelor realului: "For All Things Exist în the Human Imagination" (E: 223). De aceea întregul univers, în forma sa rafinată, incoruptibila, este localizat înăuntrul, nu în afară, ființei umane; conștientizarea acestui fenomen este scopul ultim al investigației intelectuale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 114). Ca atare, Tillich observa că inspirația nu izbutește să mijlocească nici procesul de cunoaștere al obiectelor concrete, nici pe cel al relațiilor dintre acestea, manifestându-se doar că agent revelator al celor mai rafinate și mai ascunse aspecte ontologice ale realității. Cel mai semnificativ este că afflatus este metamorfozat într-un agent al aprehensiunii hiperintelectuale: "Inspirația nu aduce nimic nou în cadrul complexului de cunoaștere determinat de structură rațională de tip subiect-obiect. Ea deschide o nouă dimensiune a cunoașterii, dimensiunea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
my possession thus he answerd me: / My master, I am yours. command me, for I must obey" (E: 60). După cum am arătat, ipostazele personificate ale inspirației blakeene sunt, în general, agenți autoritari și inflexibili. Este, probabil, o consecință a statutului ontologic privilegiat al acestor entități că ele să acționeze cu îndrăzneala și în chip independent: nefiind supuse morții, ele transcend condiția efemera a omului. Doar în două cazuri (cel al îngerilor și diavolilor și cel al zânelor) agenții aducători de inspirație
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu poate fi deosebită de viziunea că "revelație concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake, chestiunea se complică din pricina faptului că el nu se comportă nici că un mistic pur, nici că un artist pur. Ben-Ami Scharfstein observa, în acest sens, că diferența fundamentală dintre un mistic și un artist nu rezidă în statutul ontologic al subiectului, ci în relația cu obiectul experienței sale, prin urmare, în schimbul ontologic dintre facultatea gnoseologica personală a primului și cea emoțională universală a ultimului: "Misticul își depășește îndoielile prin găsirea unei realități în el însuși, sub forma conștiinței, și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un mistic pur, nici că un artist pur. Ben-Ami Scharfstein observa, în acest sens, că diferența fundamentală dintre un mistic și un artist nu rezidă în statutul ontologic al subiectului, ci în relația cu obiectul experienței sale, prin urmare, în schimbul ontologic dintre facultatea gnoseologica personală a primului și cea emoțională universală a ultimului: "Misticul își depășește îndoielile prin găsirea unei realități în el însuși, sub forma conștiinței, și încearcă să ne convingă și pe noi ca aceasta se gaseste acolo. Artistul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
natură operei sale: "The Nature of my Work is Visionary or Imaginative it is an Endeavour to Restore what the Ancients calld the Golden Age" (E: 555), îndreptând cititorul în direcția redescoperirii, în ordine estetică, a purității și a armoniei ontologice originare. Acest comandament poate fi înțeles prin raportarea la unul etic, la rându-i împlinind un credo biblic: "All Life consists of these Two Throwing off Error & Knaves from our company continually & recieving Truth or Wise Men into our Company
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de reprezentare, așa cum apar ele simțului vizual comun ("ochiului vegetativ", în expresia lui Blake). Adevărată opera de artă, situată în Eternitate, escamotează toate reprezentările convenționale și eludează toate formele posibile, dobândind, de aceea, calități paravizuale și paraverbale 127. Constituenții săi ontologici devin părți integrante din viziunea divină, care, în ierarhia propusă de poet poartă numele, precum vom vedea în continuare, de viziune cvadrupla. 5. Unitate absolută. A treia și a patra dintre caracteristicile enumerate proiectează opera de artă blakeană dincolo de sfera
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]