2,715 matches
-
îi atribuia un rol deosebit de importat în tratamentul unor alienați. El critică, în lucrarea sa, pe doctorul A. Șuțu, profesor de psihiatrie la București, care era mai rezervat în această privință. (Vorbește chiar de "ignoranța" lui A. Șuțu.) Este remarcabilă optica sub care prezintă organizarea unor secții diferențiate, cum sunt acelea de "azile închise pentru incurabili" și "ospicii închise pentru pacienți curabili dar vătămători societății", în care vede niște instituții sanatoriale, cu o mișcare a bolnavilor dinamică și caracterizate prin activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
desprinsă de aceea culturală, în special din cadrul orientărilor social-politice de la Viața Românească și Contemporanul. În acest capitol ne vom referi în special la activitatea sa psihiatrică, domeniu în care se remarcă prin idei originale și căruia i-a imprimat o optică filozofică particulară. * S-a născut la Carbănești 92, județul Botoșani, în 1870, într-o familie de țărani săraci, cu șase copii. Condițiile materiale ale țăranilor localnici, din cele mai grele pe atunci, și ambianța de entuziasm față de ideile care animau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a dedicat studiului bolilor nervoase, atras de personalitatea profesorului Gh. Marinescu. Patologia neuropsihiatrică observată la Pantelimon a fost corelată de tânărul medic cu cele mai noi informații despre glandele cu secreție internă. Această preocupare i-a conturat de la începutul activității optica endocrinologică, optică prin care a interpretat, într-o foarte îndelungată carieră, patologia nervoasă. Studiile școlii conduse de C. I. Parhon au contribuit la determinarea endocrinologiei ca disciplină medicală. La sosirea la Iași, în 1912, C. I. Parhon era un savant
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
restrâns, doar la demențele organice). Etapa interpretării biochimice a luminat câmpul etiologic și a permis conturarea unor noi premize terapeutice, fiziologice. Sub aceste incidențe, psihiatria se apropie progresiv de biochimie. În cadrul procesului respectiv, una din căile cele mai moderne era optica endocrină. Enorma cantitate de fapte descoperită în cazuistica endocrină și psihiatrică, întărind, confirmând suportul materialului anatomic, dar și biochimic, a conturat o concepție medicală materialistă. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, a unor școli cu interpretări excesiv psihologizante
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
I. Botez 124, afirmă că "psihologia e de fapt un mare capitol al biologiei, iar studiul determinismului manifestărilor psihice, cu alte cuvinte adevărata lor cercetare științifică, nu se poate face în mod independent de acela al altor fenomene biologice". Această optică de interpretare a fenomenelor psihice, privite ca o consecință a biodinamicii chimice cerebrale, caracteristic pentru C. I. Parhon, care, ca medic și biolog, a gândit medical și biologic. El se întreabă, de exemplu: "Un fenomen psihic, o stare de conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
direcție, profesorul Ballif și-a afirmat de nenumărate ori concepția despre determinismul materialist al bolilor psihice. Potrivit acestei concepții, nici un simptom psihic nu poate fi înțeles fără o corespondență lezională, de durată sau numai efemeră. dar totdeauna existentă. Prin această optică a privit profesorul Ballif întreaga psihiatrie. La originile acestei concepții recunoaștem, în primul rând, ideile mai vechi ale Școlii de la Socola, conturate încă în epoca lui Brăescu și concretizate prin opera prof. C. I. Parhon. Contactul îndelungat cu fiziologia experimentală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
această concepție materialistă. Ne explicăm deci viziunea biochimică și fiziologică cu care a abordat profesorul Ballif studiul bolilor psihice, lucru care rezultă din întreaga sa activitate științifică. Într-o vreme când psihiatria a fost agitată de unele curente excesiv de psihologizante, optica profesorului Ballif a rămas medicală, biologică. Trebuie subliniat însă că în cadrul Școlii de la Socola nu s-a negat niciodată importanța factorului psihologic; dimpotrivă, s-a conferit fenomenului psihologic un înțeles mai larg, mai științific, prin corelarea lui cu substratul biochimic
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
școli de către specialiști numiți amauta. Accesul în aceste școli era rezervat doar copiilor aparținând clasei dominante. Poemele reprezentau forma de popularizare a istoriei, fiind dedicate spectacolelor publice. Poeții nu aveau însă nici o posibilitate de a alege conținutul evenimentelor istorice și optica în care acestea trebuiau să fie expuse. Toate formele de istorie erau strict cenzurate. Însăși istoria era elaborată printr-un control ideologic riguros. Astfel, la moartea fiecărui conducător, înalții demnitari împreună cu specialiștii în istorie (amauta) se întruneau într-un consiliu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii de tip neokantian. Schimbarea de optică operată în cadrul acestei filosofii s-a petrecut tocmai în punctul amintit mai sus: raportul dintre constant/variabil, general/individual în fenomenele social-umane. Caracteristic întregii filosofii sociale postmarxiste germane este accentul pus pe diversitate și unicitate. Varietatea este acceptată ca singura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe o economie de tip industrial dinamică, locul utopiei, ca formă de organizare socială mai bună, posibilă, dar nu și necesară, îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare structurală în optica asupra temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este simptomatică. El considera că istoria nu trebuie să mai fie considerată ca succesiune a regilor și a războaielor; „prin istorie - afirma el - învățăm care au fost etapele prin care omenirea a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sine și o modificare de atitudine față de realitate: dorința de a schimba rapid, revoluționar realitatea, în sensul valorilor umane, a rațiunii, este înlocuită cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să lucreze, în timp, și adesea în mod dureros. O asemenea optică este evident adecvată transformării burgheziei într-o clasă dominantă, este interesată să „lase lucrurile să intre în matca lor”. Spencer era un filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
99,9% dintre membrii unei comunități europene drept unica formă posibilă a organizării sociale. În secolul XX, concepțiile s-au schimbat, existând comunități care și-au modificat opiniile în sens absolut invers. Ambele exemple pun în evidență diferențele imense de optică ce pot exista între epoci diferite sau chiar în cadrul aceleiași epoci. În aceste condiții, putem utiliza atitudinea colectivității, aprecierile lor ca un criteriu al progresului? Putem considera că ceea ce coincide cu aspirațiile unei colectivități sau ale unei clase sociale reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
control limitat. Într-o variantă asemănătoare s-a conturat și teoria siguranței, Întemeiată de T. Hobbes, care pornește de la teza conform căreia raporturile În care se găsesc contribuabilii cu statul se aseamănă cu raporturile dintre asigurați și asigurători. În această optică, impozitul este interpretat ca o primă de asigurare, pe care contribuabilii (asigurații) o suportă, iar statul (asigurătorul) o Încasează, pentru ca acesta din urmă să asigure mediul favorabil vieții, inclusiv protejarea averilor supușilor săi. Este semnificativ și faptul că această teorie
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
internațională. O altă opțiune de implicare a impozitului pe profit În influențarea economiei constă În reducerea fiscală pentru amortizare și amortizarea accelerată. Impactul pozitiv al acesteia se manifestă În contextul gestiunii financiare a Întreprinderilor, având În vedere faptul că, În optica unei gestiuni optime, Întreprinderea se atașează de deducerile pe care este autorizată să le facă din profiturile sale156 la stabilirea impozitelor datorate. Datorită beneficiilor fiscale pe care le generează ca urmare a caracterului deductibil al cheltuielilor cu amortizarea aferentă activelor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
puțin costisitoare. O cale, considerată ca fiind necesară de urmat, În acest scop, o reprezintă modernizarea serviciilor publice, ce ar favoriza atât minimizarea costului acestora, cât și maximizarea utilităților oferite consumatorului. Este de remarcat că atingerea optimului social, În această optică, presupune o creștere a eficienței alocative a resurselor, adică o distribuire și o redistribuire pe baze raționale a acestora, atât În sectorul privat, cât și În cel public, iar gradul de redistribuire a veniturilor private trebuie corelat cu dimensiunile raționale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
clasele sociale. Dacă până În deceniul opt al secolului XX au existat Încercări teoretice de tratare a diviziunilor dintre generații și a celor dintre clase prin excludere mutuală - concepții inspirate, În special, din viziunea marxistă asupra claselor sociale -, după această dată optica se schimbă, accentul punându-se pe raporturile dintre generații, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe legăturile care se stabilesc la muncă, În familie, În viața politică, În spațiul de locuit, În relațiile cu mediul Înconjurător etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Descartes axioma: „Umblu, deci sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică s-a dezvoltat pe cale silogistică și, de 200 de ani, progresele acestei ramuri a fizicii sunt paralele cu progresele matematicilor” (p. 185). Cum ar putea Însă fenomenele fizice să asculte de deducțiile matematice, dacă acestea nu ar fi expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Scolastica, în ultima ei vîrstă, ar fi avut certitudinea, poate suficientă și orgolioasă, că e necesar să demonstreze și să reformuleze la nesfîrșit un depozit de doctrină dat, care acoperă perfect și integral o realitate perfectă și integrală. Cu o optică tradiționalistă, al cărei monopol e departe de a-l deține, ea ar fi inventariat și prelucrat, asemenea unui gestionar vigilent, stocul de știință considerat stabilit odată pentru totdeauna. în schimb, modernitatea ar privi lumea în stilul lui Cusanus, ca pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
invocăm pornind de la progresele actuale ale știintelor experimentale. Se poate spune că acest tip de cercetări reprezintă o prelungire normală a psihologiei științifice. Nu este vorba aici despre o schimbare fundamentală în ceea ce privește opiniile metodologice și epistemologice ale behaviorismului. In această optică, comportamentul rămâne singurul obiect asupra căruia se concentrează reflexia și „locul” unde se infirmă sau se confirmă ipotezele. Ne putem aminti cum unul dintre părinții terapiilor comportamentale, sud-africanul Wople, nu ezita să utilizeze, în cadrul metodei sale de desensibilizare sistematică, imageria
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In ceea ce privește tratamentele combinate, există mai multe probleme importante pe care trebuie să le discutăm. Este mai bine să asociem cele două tratamente chiar de la începutul terapiei, sau să le asociem unul după altul, într-o manieră secvențială? In optica unui tratament secvențial, este mai bine să începem cu TCC sau cu farmacoterapia? Intr-un tratament secvențial, este mai bine să stopăm primul tratament în momentul introducerii celui de al doilea, sau să-l menținem pe durata totală a tratamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bună definire a specificității și a complementarității celor două tipuri de intervenție, farmacologică și psihoterapeutică, deci o mai bună identificare a prescripțiilor acestora fie separat, fie în combinație, fie secvențial. Nu se pune problema de a ne poziționa într-o optică sterilă de competiție, ci de a evolua spre o optică integrativă. 5 Punctul de vedere al pacientului Annie Gruyer∗ Introducere 1. Accesul la terapie 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Consultațiile Evitările: inamicii pacientului și ai terapeutului Inventivitate și îndrăzneală: un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de intervenție, farmacologică și psihoterapeutică, deci o mai bună identificare a prescripțiilor acestora fie separat, fie în combinație, fie secvențial. Nu se pune problema de a ne poziționa într-o optică sterilă de competiție, ci de a evolua spre o optică integrativă. 5 Punctul de vedere al pacientului Annie Gruyer∗ Introducere 1. Accesul la terapie 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Consultațiile Evitările: inamicii pacientului și ai terapeutului Inventivitate și îndrăzneală: un avantaj pentru terapeuți Problemele „existențiale” și schemele Medicamentele Vindecarea 3
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aproape imposibil să se afirme, deoarece se teme că discuția fie se prelungește, fie se înveninează, iar acest lucru declanșează reacții de înroșire sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea teoriei schemelor Teoria în legătură cu schemele a urmat aceeași cale de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor scheme preexistente, rigide sau nu, conduce la definirea dimensiunilor personalității. In această optică, schemele depresogene și schemele caracteristice tulburărilor de personalitate clinică se situează pe un continuum, elementele discriminante fiind, în mod esențial, unele criterii cum ar fi rigiditatea, capacitatea de acces și interferența schemei asupra travaliului terapeutic în sine. Caracteristicile pacienților „slab
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]