2,936 matches
-
le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi prelins din vas, ar fi putut să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc, pielea de pe mâini. Dar nu mi-a mai spus și altceva, fiindcă, deși îl țineam sub control, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus o chemă pe Agrippina; un martor a spus mai apoi că a sfătuit-o să-și tempereze impetuoasa și orgolioasa sete de dreptate. — Sustine, îndură. O să ai timp. I-a șoptit, după câte se povestește, că mai mult decât otrava îl durea gândul că o lăsa, cu copiii atât de tineri, în mijlocul dușmanilor. — Eram singură, cu fiul nostru, și pe podul de pe Rhenus. Nu te teme pentru noi, îi răspunse femeia, tremurând din cauza sforțării de a nu plânge. Era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu plânge. Era a zecea zi a lunii octombrie. Trupul lui Germanicus fu dus în forum-ul din Antiohia, unde fusese ridicat un rug imens. Înainte de arderea rituală, a fost expus fără veșminte, pentru ca toți să vadă urmele lăsate de otrava aceea lentă, fără leac. O lungă procesiune trecu în tăcere prin fața rugului, cu o mișcare unanimă a capetelor, fără să-și ia ochii de la acel mort tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea strângea la piept ceva - și toți înțeleseră că era urna cu cenușa lui Germanicus. Se spunea că în cenușă rămăsese inima intactă, neatinsă de flăcările rugului enorm. Și cu toții căzuseră de acord că acesta era ultimul semn neîndoielnic al otrăvii. Pe când făceau primii pași, băiatul înțelese ce tunet teribil puteau dezlănțui deodată mila și revolta a mii de oameni, care acum strigau și hohoteau. Însă, după debarcarea aceea dramatică, Agrippina și tovarășii lui Germanicus văzură că nici pe dig, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuit să le analizeze ani de zile, fără să poată ajunge la vreo concluzie. Senatorul Slavidienus, urmașul celui care își pierduse viața în vechea revoltă, se răzvrăti. — Astfel există riscul să nu aflăm dacă vinovat este cel care a turnat otrava sau neștiutorul care a băut-o. El le aminti colegilor că senatorii constituiau un tribunal suveran căruia, potrivit legilor Republicii, nimeni nu-i putea dicta nimic. Împăratul îl privea; nu mai interveni nimeni. Tiberius ieși din aulă. Dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără răspuns. „Ai reușit să afli cumva că eram în viață? Știai că ceilalți fii erau unul la Pontia, iar celălalt îngropat în temnița Palatinum? Îți amintești cât de disperat era Germanicus al tău, tatăl nostru, că ne părăsește, pe când otrava care-l ardea pe dinăuntru îi lăsa întreagă mintea? E posibil ca voi să vă fi întâlnit acolo unde, dacă este ceva, nu sunt decât umbre? Simți, știi, vezi cumva că eu sunt aici, acum? Că primul meu gând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschide o prăpastie. Lacul e acolo jos. Nu se știe de unde vine apa lui, nici de unde curge“. Și îi promisese: „O să mergem acolo“. Pe când rostea acele cuvinte, nu știa că, după câteva săptămâni, dușmanii aveau să-l ucidă folosind o otravă pentru care nu exista antidot. „Vreau să văd lacul“, se gândi tânărul Împărat; monumentul închinat tatălui său putea fi ridicat în acel loc, unde Gemanicus visase zadarnic să se întoarcă. Era o idee profundă, dar încă necoaptă. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când, la sfârșitul primului an de domnie, Gajus Caesar căzu pe neașteptate bolnav - de o „febră“ pe care medicii nu reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la culoare, după obiceiul lui Tiberius. Îl apropie de lumină și văzu sigiliul lui Tiberius pus cu aceeași grijă. Nimeni nu se atinsese de el. „Oare Tiberius a uitat de toate astea sau le-a păstrat așa cum pui deoparte o otravă?“ Ieși de acolo cu codexul în mână; se apropie de fereastră. — Așteaptă! îl rugă Helikon. Avea instinctul unui câine de vânătoare și tremura așa cum tremură unii ogari când simt mistrețul ascuns în tufe. El însă rupse sigiliul. Codexul se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie dusă în portul Ostia - viitorul port Claudius -, unde urma să fie scufundată pentru a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale, în timpul cînd se zvonea, de către prietenii săi literari, că o defăimează” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11011, 18 ianuarie 1920). Comentariul despre nuvelele „fantastice, filozofice, fanteziste, realiste, naturaliste”, unificate însă sub semnul „poemului în proză”, din volumul Paharul cu otravă al lui Adrian Maniu (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11036, 26 martie 1920), relevă explicit opțiunea panlirică - după formula lui Julien Benda -, a lui Vinea, care preia ad litteram formula lui Rémy de Gourmont: „Dintre multele cărți românești de curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maniu (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11036, 26 martie 1920), relevă explicit opțiunea panlirică - după formula lui Julien Benda -, a lui Vinea, care preia ad litteram formula lui Rémy de Gourmont: „Dintre multele cărți românești de curînd apărute, Paharul cu otravă este singurul volum doveditor că există numai un gen literar: Poemul, spre care tind toate încercările cu pretenție de ritm, imagini și idee”. În numele Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
familii de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-a prelins, printre ani, ca o nevăzută otravă. Otravă, care, când le făcea clipele dulci, când amare, când - vesele, când -încărcate de tristețe. El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii? Ruja nu-și punea, nici măcar odată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-a prelins, printre ani, ca o nevăzută otravă. Otravă, care, când le făcea clipele dulci, când amare, când - vesele, când -încărcate de tristețe. El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii? Ruja nu-și punea, nici măcar odată, vreun
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
storși, atât de josnic și de mișelnic, de ultimele picături de vlagă! Curând, se va termina și acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi hărăzit să guste din acea otravă! Istoria, stă, și va sta, tuturor, drept martoră! RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi hărăzit să guste din acea otravă! Istoria, stă, și va sta, tuturor, drept martoră! RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O râmă. O râmă? Da, o râmă, ce te miri așa? O râmă, care mi-a sărit din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de vază. Ăsta, de zici că a murit, a intrat în viața noastră ca un fel de animal care provine din în crucișarea unui măgar cu o asiniță.îi am în vedere,în primul rând, caracterul. Dar, și practicile, și otrăvurile pe care le emana împrejur, otrăvuri care infestează generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a murit, a intrat în viața noastră ca un fel de animal care provine din în crucișarea unui măgar cu o asiniță.îi am în vedere,în primul rând, caracterul. Dar, și practicile, și otrăvurile pe care le emana împrejur, otrăvuri care infestează generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub formă de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de unde - dârzenia și neânduplecarea ta,în fața a tot, ce, prin lovituri și contra lovituri, te au încercat, și, pe care, le-ai parat, cu înaltă măiestrie de luptător, deși, ele se năpusteau, asupra ta, sub formă de săgeți mbibate cu otravă. Și tu, de fiecare dată, ca și acum, ai putut ieși învingătoare. Acum, după atâta suferință, nu mai ierți nimic. Nu mai lași de la tine o câtime de câtime, din binele, din fericirea preaplinului vieții. Afacerile, ale căror taine atât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Să iau globul pământesc în brațe, și să dau, cu el, de ceva, ca, să sară,în atâtea țăndări,încât, să nu mai poată fi reconstituit, de nimeni, vreodată! Îmi venea să mușc, să mănânc, să infestez totul, împrejur, cu otrava sufletul meu, ca să nu-și mai poată, nimeni, reveni, cândva. Și de muncă trebuia să mă țin, că, altfel, muream, cu toții, ca niște proști. Și nu aveam de ales. Și nu găseam o ieșire. Infernul mă înghițea,încet încet, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]