8,628 matches
-
EU... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Te-am iubit cu ardoare, Ți-am fost atât de aproape, Încât, în sufletul meu, Nu mai știam Care erai tu...și care eu... Pășeam ușor, venind de departe, veneam către tine, plutind ușor, Imaterială eram, asemea șoaptei Pe care doar inima, abia de-o aude Și totul în jur era neprihănire. Pășeam pe drumuri ce duc către Cer Și trupul mi-era atât de
CINE EŞTI TU, CINE SUNT EU... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365738_a_367067]
-
în sufletul meu, Nu mai știam Care erai tu...și care eu... Pășeam ușor, venind de departe, veneam către tine, plutind ușor, Imaterială eram, asemea șoaptei Pe care doar inima, abia de-o aude Și totul în jur era neprihănire. Pășeam pe drumuri ce duc către Cer Și trupul mi-era atât de ușor, Ca visul celui ce doarme... Mă simțeam asemenea vieții, Vieții de-apoi, ce după moarte renaște. Iubitule, o, iubitule, În vis aș vrea să rămân O vecie
CINE EŞTI TU, CINE SUNT EU... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365738_a_367067]
-
suspinelor" care o străbate; acestea ne-au oferit o priveliște absolut spectaculoasă. Apa învolburată a unui râu cade de la o înălțime de 10-15 metri. Această Cascadă minunată are o porțiune unde se zice că dacă îți pui o dorință și pășești cu ochii închiși peste câteva trepte, se îndeplinește. Grădina oferă, însă, mult mai multe surprise, din care am apucat să văd și eu vreo câteva. „Templul apei" e o construcție cu arcade pictate pe interior în cărămiziu și albastru puternic
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului ÎN LOC DE PREFAȚĂ După debutul editorial cu volumul de versuri „Pareidolia!”, editat de „Humanitas”, ca urmare a câștigării Concursului de Debut Literar Unicredit, ediția a IV-a, 2011, buzoianul (prin adopție) Laurențiu Belizan pășește ferm spre cititori cu un volum de „Onirograme” cel puțin la fel de interesant ca și primul. Titlul cărții ne duce automat și firesc la excepționalul poet oniric Leonid Dimov, unul dintre reprezentanții de frunte ai acestui curent literar în care vise
CARTEA CU PRIETENI XXXXVII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365751_a_367080]
-
încărcate cu flori aurii, de parcă ar fi vrut s-o mângâie și s-o învăluie cu parfumul lor gingaș. „Minunată pădure!" își spuse fetița și porni voioasă pe cărările ei, hotărâtă să-i descopere misterele... Pe potecuța pe care tocmai pășise, fetița văzu o sumedenie de brebenei, brândușe, viorele și micșunele ce o chemau la joacă. Micșunelele miroseau așa de frumos, încât nu s-a putut abține să nu culeagă un mic buchețel pe care și l-a prins în păr
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
albi ce zburau bezmetici, așezându-se peste tot... iar copacii dispărură, fiind acoperiți de neaua ce se cernea precum făina prin sită când bunica se pregătea să frământe cozonacii. Micuța era derutată... îi era din ce în ce mai frig... de ea se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea caldă a bunicii: - Ce faci aici, puișor? Vocea blândă, a mai încălzit-o puțin pe fetiță. Zâna semăna atât de mult cu bunica... Fetița s-a apropiat cu sfială de ea
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
urcându-și stânca. Zeii au crezut că-l condamnă la zădărnicie, dar el a descoperit că ascensiunea însăși e o aventură minunată. Că soarele care îi încălzește brațele lipite de piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Astăzi, vă voi povesti despre o grădină mai puțin obișnuită, în care doar copiii pot pătrunde. Pe aleile ei, presărate cu nisip fin și mărgăritare sclipitoare, pășesc îngerii. Fiecare tufiș este un mister, o lume aparte se ascunde printre crengi și frunze, prin scorburilor bătrânilor copaci. Flori sunt peste tot: trandafiri, iasomie, crini, petunii, călțunași în cascade multicolore ce se întind chiar și pe gard. Fiecare floare
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
merge ori de câte ori vei dori să vorbești cu florile... dar să ai grijă pe unde calci! În iarbă sunt zeci de vietăți, atât de mici, încât arareori le vei observa de la distanță. Din ziua aceea, am fost foarte atentă pe unde pășesc, luând seama și la florile atât de delicate ce-și întindeau lujerele până pe potecuță. Grădina era un alt tărâm pentru mine, unde aerul balsamic îmi umplea plămânii de sănătate și voioșie. Atâtea zile luminoase, de dulci și parfumate am petrecut
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
sărută delicat florile încărcate de diamante strălucitoare. Privesc fascinată bobul de rouă din corola unui crin în care se răsfrânge o rază de soare...Și ...printr-o minune parcă, bobul de rouă a devenit Curcubeu irizat cu sclipiri de diamant. Pășesc desculță pe iarba scăldată de rouă, ce abia se trezește... Aerul vibrează în jur de atâta emoție și frumusețe sublimă...Grădina revine la viață. Se simte parfumul dulce-suav, al iasomiei... M-am trezit în zori pentru a vedea zânele ce
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
Mădălina, urma să mă bucur din toată inima, și așa a fost!" Cartea parcă se structurează de la sine, lăsând să curgă ca-ntr-un moment de visare, imagini și elemente ale lumii pe care o descrie: cerul și apa - "am pășit în momentul în care cerul dădea un ultim sărut mării, unindu-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
cu atmosfera franceză. Când ne-am apropiat am admirat replică Turnului Eiffel, a Arcului de Triumf, multe braserii, podul Alexandru III, este și un teatru cu 1.200 de locuri, în care se dau spectacole în fiecare seară. Când am pășit în interiorul hotelului, ne-au venit în ajutor indicatoare cu direcția în care doream să ne plimbe pașii noștri, fie pe Champs Elysees, fie pe elegantele bulevarde pariziene, unde ne așteptau multe restaurante sau cafenele luxoase, printre care și barul Napoleon
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Visam că merg pe o bucată de lemn îngustă. O bucată de lemn suspendată care se sprijinea pe două maluri de pământ, ca un pod. Mă străduiam să pășesc ușor, ca o pisică. Eram cu picioarele goale. Stăteam în echilibru, cu mâinile amândouă desfăcute asemenea actriței din filmul „Titanic”, Kate Winslet. Sau, dacă mă gândesc mai bine, parcă aș fi fost o balerină sau o gimnastă pe o bârnă
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
să cazi în apă și nu știi să înoți, riști să te îneci. Mori. Sigur, că în amândouă cazurile gândeam subiectiv. În vis nu mă uitam în jos. Nu voiam să știu ce este sub bucata de lemn pe care pășeam. Poate că doream să ajung undeva. Nu voiam să privesc nici înainte. Nu doream să știu cât de departe este malul celălat și cine mă așteaptă la capătul lui. Doar mă concentram. Trebuia să reușesc! Aveam voință, trebuia să ajung
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
emoții m-a cuprins: parcă îl apucasem pe Dumnezeu de picior! Singurul inconvenient, în afară de faptul că se vede o parte din cablurile celor două prelungitoare ca niște mațe prin cameră (le-am “mascat” eu pe ici-colo), este că trebuie să pășesc peste cablul care vine de la televizor spre al doilea prelungitor când merg spre birou. “Sigur voi fi atentă -îmi spun- doar nu sunt copil!” De când am această “grijă” m-am poticnit o singură dată dar nu s-a întâmplat nimic
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
îndemână erau împrăștiate pe jos, mausul, boxele de la calculator și ele tot pe jos iar internetul se întrerupsese.Am făcut ordine și am constatat că nu se întâmplase nimic grav: televizorul și calculatorul au funcționat. Liniștită și cu mare grijă pășesc iar "granița" dintre birou și restul camerei, merg și iau telefonul de pe măsuță să văd cine m-a sunat: era o prietenă pe care o rugasem să se intereseze de un instalator electric să vină să îmi repare priza. O
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
rupturile au fost silnice. Și, oricât m-aș strădui, mintea mea nu poate înțelege cum de se pot împăca unii cu silnicia. Ba chiar, sunt unii care, incredibil, încep să numească silnicia binecuvântare, și s-o creadă privilegiu. Și așa, pășim pe un teren care se va descoperi ușor a fi fost al trădării și al rușinii.” (Antonie Plămădeală, Basarabia. Sibiu, 2003, p. 126) Existența unor aleși ai Domnului, chemați la afirmarea și susținerea românismului unitar s-a propagat ca un
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PARFUM DE EMINESCU Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului PARFUM DE EMINESCU Poetul pășea pe scara care-l ducea spre înălțimi. Ajunse la semn. Acolo se sfârșea o lume și începea alta. Era liniștit. El care nu crezuse că va învăța vreodată să moară. Bătu în Marea Poartă și apăru un bătrân îmbrăcat simplu
PARFUM DE EMINESCU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366179_a_367508]
-
noiembrie 2015; - Premiul I la Concursul „Premiile Ars Poetica 2015”, Călărași, secțiunea „Proză scurtă”, cu proza „Aproape dragoste”; - Premiul al III-lea la Concursul „Premiile Ars Poetica 2015”, Călărași, secțiunea „Poezie”, cu o selecție de 5 poezii: Golgota de pe umeri; Pășește iarna...; Când pe stele...; (Ne)fericirea; Înserare; - Premiul Juriului la Concursul internațional de poezie „Călător prin stele”, Ediția I, cu poezia intitulată „Prin stele cu gondola...”, Onești, ianuarie 2016; - Premiul al III-lea la Concursul „Alb hoinar“, Ediția a II
CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366171_a_367500]
-
DAN H. POPESCU - A TREISPREZECEA FRECVENȚĂ Autor: Dan H. Popescu Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Emil Sauciuc Pamânt dintr-o expoziție Editura Primus 131 pag. Oradea, 2015 Cititorii care, temându-se poate să pășească pe ușa din față a galeriei textuale propuse de autor, ar îndrăzni o lectură à rebo¬urs, adicătelea de la „Cuprins”, ar fi descumpăniți, cu siguranță, de diversitatea titlurilor: unele poetice într-o manieră aproape clasică - „Ochi prăfuit de stele”, „Inimi
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
lume moartă. De dragul tău visam durerea, râdeam adesea de necazuri, plângeam în gânduri cu plăcerea, crezând că soarta-i joc de zaruri. Azi rătăcesc prin amintiri, e tot ce mi-a rămas în urmă, mai ștreg și lacrimi din priviri, pășind prin clipe ce mă curmă. Căzând mereu, am obosit, purtând o cruce ce-ai lăsat-o, în suflet simt cum te-ai gândit, El, pentru noi a ridicat-o! Doamne dă-mi astăzi putere! Să scap de zile blestemate, n-
AȘ VREA SĂ PORT EU SINGUR VINA... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366250_a_367579]
-
Articolele Autorului Lecție de impudicitate După ce au luat ceva pe ei au reluat funcțiile marinărești și au acostat cu succes. Deoarece Anica nu știa să facă, încă, săritura pe debarcader au fosa ajutați cu legarea ambarcațiunii. Mână-n mână au pășit spre ghișeul de predare unde era o coadă lunguță. Deși Clujul este oraș multinațional se simțea România. La același ghișeu se făcea atât formele de închiriere cât ți cele de reprimire. Aveau în fața lor cca. patru perechi care așteptau ca
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TOAMNA Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De dimineață-am respirat din toamnă, Și am simțit-o cum pătrunde-n mine... Pășea agale cum pășește-o doamnă, În urmă-i venea vântul pe coline... Zâmbea și râsu-i colora pădurea, Cu-n fel de ruj muiat adânc în sânge, Un roi de frunze vii plutea aiurea, Cu frunze moarte-n cer, părea că
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TOAMNA Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De dimineață-am respirat din toamnă, Și am simțit-o cum pătrunde-n mine... Pășea agale cum pășește-o doamnă, În urmă-i venea vântul pe coline... Zâmbea și râsu-i colora pădurea, Cu-n fel de ruj muiat adânc în sânge, Un roi de frunze vii plutea aiurea, Cu frunze moarte-n cer, părea că ninge... Și fremătând
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
coline... Zâmbea și râsu-i colora pădurea, Cu-n fel de ruj muiat adânc în sânge, Un roi de frunze vii plutea aiurea, Cu frunze moarte-n cer, părea că ninge... Și fremătând cuprinsă de-amorțeală, Pădurea își schimba ușor culoarea, Pășind pe iarb-acoperită -n poleială, Distinsa Toamnă își urma încet plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]